Refuz acordare drepturi conform nr.oug 214/1999( calitatea de luptator în rezistența anticomunistă). Sentința 158/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 158
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul d e Finanțe, T și chematul în garanție Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect constatare și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, iar în reprezentarea pârâților se prezintă consilier juridic, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA și acordă cuvântul pe această excepție.
Reclamanta lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate, aceea a necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA, considerând că Tribunalul Timiș este competent în soluționarea cauzei, care are natură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând să se constate caracterul politic al condamnărilor autorilor lor, să se constate și să fie obligat Statul Român să recunoască public activitatea de genocid a regimului comunist instaurat prin Guvernul Dr. și să fie obligat Statul Român la plata despăgubirilor cauzate pentru suferințele fizice și psihice la care au fost supuși toți membrii familiei reclamanților prin deportarea în și confiscarea tuturor bunurilor acestora, în cuantum de 1.000.000 euro, precum și la plata despăgubirilor pentru stabilirea domiciliului obligatoriu în baza Deciziei nr. 200/1951, în cuantum de 3.000.000 euro.
În motivarea acțiunii, reclamanții au relatat suferințele la care au fost supuși membrii familiei ca urmare a deportării în.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1075 Cod civil, Constituția României, Legea nr. 9/1998, Legea nr. 173/2006, nr.OUG 214/1998 și Legea nr. 146/1997.
Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2008 s-a constatat caracterul civil al cauzei, dispunându-se scoaterea acesteia de pe rolul secției de contencios administrativ și înaintarea Secției Civile a Tribunalului Timiș.
Prin sentința civilă nr.916/9-03.2009, Tribunalul Timiș, Secția civilă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal reținându-se că acțiunea reclamanților este întemeiată și pe prevederile nr.OUG 214/1999, act normativ care, la art. 5 prevede competența de soluționare a pricinii în favoarea Secției de contencios administrativ a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Cauza a fost înregistrată astfel pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, Secția de Contencios Administrativ, sub nr-.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, raportat la obiectul cauzei, constatarea unei stări de fapt și obligarea Statului Român la despăgubiri civile.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art. 137 aliniatul 1 Cod procedură civilă, care impun ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin acțiune formulată, reclamanții solicită constatarea unei stări de fapt, respectiv caracterul politic al condamnărilor autorilor reclamanților și activitatea de genocid a regimului comunist, precum și plata despăgubirilor civile pentru suferințele fizice și psihice provocate ca urmare a deportării în.
Instanța apreciază că acțiunea reclamanților are natură civilă în cauză nefiind atacat vreun act administrativ ori refuzul pentru emiterea unui act, care să atragă incidența normelor speciale în materia contenciosului administrativ.
Simpla invocare a unor acte normative speciale, ca de exemplu Legea nr. 90/1998, privind compensațiile cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, neaplicabil de altfel speței, ori Ordonanța de Urgență nr. 214/1999, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă -, nu este aptă, raportat la petitele acțiunii, să ducă la concluzia competenței instanței de contencios administrativ și aceasta întrucât, atunci când legiuitorul a dorit ca anumite cauze să fie date în competența specială a instanței de contencios administrativ, derogatorie de la normele de drept comun, a făcut-o printr-o normă expresă.
Art. 6 aliniatul 1 din nr.OG214/1999 prevede într-adevăr competența instanțelor de contencios administrativ însă pentru acțiunile prin care se atacă fie Decizia emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, fie refuzul nejustificat al acestei comisii de a rezolva cererea de constatare a calității de luptător.
În speța de față, reclamanții au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice, iar nu Comisia menționată care, potrivit art. 6 aliniatul 11din nr.OUG 214/1999, este reprezentată de Ministerul Justiției, prin acțiune neaducându-se nici o critică vizând activitatea acesteia din urmă.
Mai mult decât atât, reclamanții au obținut Decizia nr. 2454/15.-05.2003 emisă de Comisia menționată (fila 18 dos- al Tribunalului Timiș - Secția Civilă) decizie prin care s-a recunoscut calitatea de luptător soțului și respectiv tatălui reclamanților.
Constatând așadar că în cauză nu se solicită emiterea vreunui act și nici nu este atacat vreun act administrativ ori refuzul vreunei autorități și că, dimpotrivă, se solicită obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri, obiect al acțiunii care se circumscrie de altfel într-o serie de litigii soluționate irevocabil de Secțiile civile ale instanțelor judecătorești, inclusiv de Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs, instanța constată că este competent a soluționa cauza Tribunalul Timiș - Secția civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 2 punctul 1, litera b Cod procedură civilă.
Apreciind totodată că necompetența Curții de APEL TIMIȘOARA este de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin.1 și 159 punctul 2.pr.civ. instanța va admis excepția și, în consecință, își va declina competența în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Civilă.
Întrucât în cauză își declină competența reciproc atât Tribunalul Timiș cât și Curtea de APEL TIMIȘOARA, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, potrivit art. 22 punctul 2.pr.civ. instanța va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestui conflict, în temeiul art. 21.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul d e Finanțe, T și chematul în garanție Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Civilă.
Constată ivit conflictul negativ de competență și trimite cauza spre soluționarea acestui conflict Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red./21.05.2009
Tehnodact / 2 ex./26.05.2009
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia
