Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 176/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 176/2008
Ședința publică din 13 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 3998/2.10.2006 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal, martorii și, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 298, 316 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.89 Cod procedură civilă, constată că viciul de procedură prin nedepunerea dovezii de îndeplinire a mandatelor de aducere este acoperit prin prezența martorilor procedura de citare fiind astfel îndeplinită.
Curtea, sub prestare de jurământ și în condițiile prevăzute de art. 193 Cod procedură civilă, audiază martorii prezenți iar declarațiile acestora sunt consemnate în procesele verbale atașate la dosar la filele 25 și 27.
La solicitarea instanței martorii și depun la dosarul cauzei hotărârile Casei Județene de Pensii C, prin care li s-a recunoscut calitatea de refugiați, acestea fiind atașate la dosar la filele 26 și 28.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, anularea hotărârii emise de către pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de soț supraviețuitor al unui refugiat, cu toate beneficiile prevăzute de Legea nr.189/2000.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr- din 01.09.2007, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să efectueze plata drepturilor ce se cuvin reclamantului în baza hotărârilor nr. 2.111 din 27.04.2005 și nr. 2.421/23.09.2005, ambele emise de către Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza celor două acte administrative menționate anterior i s-a recunoscut calitatea de persoană refugiată ca titular prin prima hotărâre și de soț supraviețuitor, urmaș al unui beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000 prin cea de a doua hotărâre și cu toate acestea, a constatat că îi sunt achitate drepturile doar în temeiul unei singure hotărâri și nu în baza ambelor hotărâri.
Pârâta s-a opus admiterii cererii arătând în întâmpinare că nu poate fi efectuată o plată dublă pentru aceleași drepturi.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 406 din 12.10.2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluja fost declinată competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta în favoarea Tribunalului Sălaj.
La rândul lui, Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 2.964 din 22.12.2006 pronunțată în dosarul nr-, a admis excepția necompetenței sale materiale, considerând că singura instanță competentă să se pronunțe asupra cererii este Curtea de Apel Cluj, suspendând din oficiu orice altă procedură și înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2.176/8.03.2007 a stabilit în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a acțiunii formulate de în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii S, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare acestei instanțe, cu motivarea că pretenția concretă a reclamantului constă în acordarea drepturilor ce i se cuvin în calitate de soț supraviețuitor al unei persoane care a avut calitatea de refugiat.
În rejudecare, s-a format prezentul dosar, pârâta precizând că, date fiind neregularitățile invocate de către reclamant în primul ciclu procesual, a procedat la emiterea hotărârii nr. 3.998/2.10.2006, prin care a respins cererea reclamantului, înregistrată sub nr. 728 din 20.09.2005, având ca obiect acordarea drepturilor ce i se cuvin în calitate de soț supraviețuitor al unui refugiat.
S-a ajuns la această situație întrucât, atât hotărârea nr. 2.111 din 27.04.2005 cât și nr. 2.421 din 23.09.2005, ambele emise de către pârâtă, au admis cererea reclamantului și i-au acordat drepturile cuvenite în calitate de refugiat, deși cererea cu nr. 728 din 20.09.2005 se referea la recunoașterea statutului conferit de prev. art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Pârâta a invocat și excepția tardivității introducerii acțiunii, respinsă de către instanță în ședința publică din data de 23 ianuarie 2008 ( 18, 19), cu luarea în considerare a datei la care a fost emisă hotărârea nr. 3.998/2006.
Pe fondul cauzei, a relevat că actele depuse în susținerea cererii nr. 728/2005 nu sunt în măsură să dovedească refugiul soției reclamantului.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.09.2005, sub nr. 728, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de soț supraviețuitor al unui refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 3.9980 din data de 02.10.2006, pârâta respinge cererea reclamantului, apreciind că nu sunt acte suficiente pentru a se dovedi susținerile acestuia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 11 - 12), ambii beneficiari ai unor hotărâri prin care li se recunoaște statutul de refugiat, atestă împrejurarea că soția reclamantului împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite, într-o altă localitate, în luna septembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prev. 129 alin. 5 teza finală pr.civ. a dispus administrarea probei testimoniale, fiind solicitate reclamantului lămuriri suplimentare în ceea ce privește motivele și perioada refugiului.
Martorii audiați au cunoștință de refugiul familiei soției reclamantului datorită faptului că s-au întâlnit cu aceștia, în cursul anilor 1940 - 1944 în localitatea, refugiul fiind determinat de faptul că represaliile instituite în localitatea de domiciliu, de, au culminat cu uciderea unui polițist care era de etnie română.
Curtea, în urma analizei probei testimoniale administrate, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei. De asemenea, mărturiile testimoniale sunt concludente în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului soției reclamantului, împreună cu mama acesteia, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
De remarcat este și faptul că în jurisprudență s-a stabilit că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei, vârsta fragedă a soției reclamantului fiind relevantă pentru a statua în sensul în care efectele strămutării au afectat-o pe aceasta în mod negativ.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârilor nr. 2.421 din 23.09.2005 și nr. 3.998 din 02.10.2006 emise de pârâtă și o va obliga să-i recunoască acestuia calitatea de soț supraviețuitor al unei persoane care a avut calitatea de refugiat pentru perioada menționată în cererea reclamantului, respectiv 15 noiembrie 1940 - 06.03.1945, aceasta fiind perioada maximă prevăzute de textul legal pe care se întemeiază acțiunea și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Curtea a considerat necesară anularea ambelor hotărâri care au fost emise în soluționarea cererii reclamantului cu nr. 728/2005, întrucât, pe de o parte, ele sunt contradictorii, iar pe de altă parte, cele statuate prin hotărârea nr. 2.421/2005 nu sunt în concordanță cu obiectul solicitării formulate, respectiv acordarea drepturilor prev. de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în com. de, sat de, nr. 12, jud. S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Z,-, jud. S și în consecință:
Dispune anularea hotărârilor nr. 3.998/2 octombrie 2006 și nr. 2.421/23 septembrie 2005 emise de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea soț supraviețuitor al unui refugiat în perioada 15.11.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./07.03.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo
