Refuz acordare drepturi conform nr.oug 214/1999( calitatea de luptator în rezistența anticomunistă). Decizia 198/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.198/R/CA-. Dosar nr.7377/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 20 Martie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
- - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.810/CA din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17 martie 2009, când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 martie 2009.
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr.810/CA/10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr./29 februarie 2008 reclamantul a solicitat să se emită decizia prin care să se constate calitatea sa de persoană care a avut de suferit în urma muncitorești anticomuniste de la B din 1987 în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.6/2008.
Pârâta a emis la data de 24 iulie 2008, Hotărârea nr.89 prin care a respins cererea reclamantului, întrucât din actele de la dosar nu rezultă faptul că petentul a fost privat de liberate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art.19, alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008.
S-a mai reținut că, potrivit acestui articol, persoana interesată trebuie să probeze cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere pentru efectuarea de cercetări, care a avut una din următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b)strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea.
În speță, reclamantul petent nu a dovedit cu înscrisuri că a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări cu următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate și deportarea.
Tatăl reclamantului s-a aflat în această situație potrivit înscrisurilor depuse, însă legiuitorul a statuat potrivit art.19 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008 că dovada calității prevăzute la alin.1 (persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987) se face de petent în scopul dovedirii celor de mai sus reținute.
Pe cale de consecință, pârâta a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 438/S/18 iunie 1996 Tribunalului Brașovs -a statuat cu putere de lucru judecat că odată cu condamnarea și dislocarea tatălui său, reclamantul a suferit alături de mama și fratele său supravegherea, percheziția, sechestrarea bunurilor și verificarea la domiciliu, însă acestea erau condiții suficiente pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990.
Însă art. 19 din Legea nr. 341/2004 modificată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008 stabilește doar două situații de acordare a calității și drepturilor aferente:
1) persoanelor private de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări care a avut una din următoarele consecințe - stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate și deportarea, în persoana petentului;
2) soțului persoanei care a avut de suferit și care a fost supus la presiuni din partea securității sau a miliției, pentru stabilirea domiciliului în localitatea în care se afla deportat soțul, indiferent dacă această urmare s-a produs sau nu.
Legiuitorul nu stabilește acordarea drepturilor și descendenților decât urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești (art. 20 alin.1).
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a respins acțiunea în contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, reclamantul a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu a invocat faptul că s-ar afla în ipoteza prevăzută de art.19, alin.2 sau 3 din Legea nr.341/2004 modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008, ci în ipoteza prevăzută de art.19, alin.1 din acest act normativ.
Recurentul a susținut că, dacă nu ar fi existat acea hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, atunci într-adevăr, pentru a dovedi calitatea sa de persoană care a avut de suferit în urma din 15 1987, ar fi trebuit să probeze cu înscrisuri oficiale situația prevăzută la alin.2 al art.19 din actul normativ indicat.
Recurentul a susținut că a probat această calitate printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat și a arătat că nu mai are nevoie de alte dovezi pentru a proba calitatea sa de persoană care a avut de suferit în urma din 15 1987 de la B, deoarece a probat acest aspect în dosarul civil nr.824/1996 în care s-a pronunțat Sentința nr.438/S/18.06.1996 a Tribunalului Brașov, sentință invocată în acțiunea sa, astfel că pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B nu avea altă posibilitate decât să îi recunoască această calitate acordată de către instanță.
Pârâta nu are competența generală să cenzureze hotărârile judecătorești, ci doar să aplice legea, în litera și spiritul acesteia.
Intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială Bad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a arătat că din înscrisurile atașate la cererea de chemare în judecată, rezultă că numai tatăl petentului, a fost arestat și condamnat la muncă corecțională, petentului stabilindu-i-se doar domiciliul obligatoriu, fapt ce rezultă din Minuta Deciziei nr.33/04.03.1991 pronunțată în dosarul nr.156/1990 al Curții Supreme de Justiție, Minuta Deciziei nr.171/23.02.1990 pronunțată în dosarul nr.161/19909 al Curții Supreme de Justiție - Secția Penală, precum și din Sentința civilă nr.438/S/18.06.1996 pronunțată în dosarul nr.824/1996 al Tribunalului Brașov.
Intimata a apreciat că, față de aceste probe, se poate constata că reclamantul nu a fost arestat pentru cercetări și condamnat ca urmare a participării tatălui său la Revolta muncitorească de la
Intimata a susținut că reclamantul nu întrunește cumulativ condițiile revăzute de art.19, alin.1 și alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008 și că la data evenimentelor din 1987 acesta era minor.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.810/CA/10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, este întemeiat.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, reținând că nu a dovedit cu înscrisuri faptul că a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări, cu următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea și nici nu se află în situația soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Recurentul a făcut dovada că i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990 prin Sentința civilă nr.438/S/18 iunie 1996 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.824/1999, irevocabilă și investită cu formulă executorie. Prin această hotărâre judecătorească s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecată faptul că, odată cu arestarea, condamnarea și dislocarea tatălui său, reclamantul a suferit alături de mama sa și fratele său, supravegherea, percheziția, sechestrarea bunurilor, verificarea la domiciliu. Toate aceste operațiuni invazive și agresive au fost consecința faptului că tatăl recurentului a fost unul dintre participanții la revolta din 1987, fiind condamnat pentru această participare.
Chiar dacă recurentul era minor la acea dată, se poate constata că toate aceste presiuni exercitate de regimul comunist asupra tatălui său și "dislocarea acestuia" au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării reclamantului.
Dispozițiile Legii nr.341/2004 trebuie interpretate în litera și spiritul în care a fost adoptată această lege, dorindu-se a fi un act normativ cu caracter reparator, astfel că este firesc ca membrii familiilor participanților la evenimentele din 1987, care au suferit alături de participanți consecințele negative ale acestui fapt, să beneficieze de măsurile cu caracter reparator prevăzute de acest act normativ, încadrându-se în categoria celor prevăzuți la art. 19 alin. 1 din acest act normativ.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.2 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii, anulării Hotărârii atacate și obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.341/2004 și să acorde acestuia drepturile prevăzute de acest act normativ.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECI DE:
Admite recursul declarat de recurentul (cu domiciliul în municipiul B,-,.1K,.A,.7, jud.B) împotriva Sentinței civile nr.810/CA/10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B și, în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr.89/24.07.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.341/2004 și să îi acorde drepturile prevăzute de acest act normativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/02.04.2009
Dact.:-/09.04.2009/3 ex.
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Lorența
