Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 198/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 198
Ședința Publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, lipsă pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reclamantului, care arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul pe fondul acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii și acordarea drepturilor solicitate.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii A solicitând anularea hotărârii nr. 76/12.01.2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 modificată.
În motivare reclamantul arată că prin hotărârea atacată i s-a respins ca nefondată cererea prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiar la OG nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Comisia instituită în baza Legii nr. 323/2004 a apreciat, în mod greșit, că reclamantul nu a făcut dovada cu înscrisuri oficiale a situației invocate în cerere, astfel cum condiționează dispozițiile art. 4 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 127/2002.
Mai arată că art. 4 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 127/2002 prevede că: "în actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori", or este de neînțeles de ce pârâta nu a luat în considerare declarațiile autentice ale celor două martore și care au declarat despre familia sa și despre reclamant faptul că: "au fost persecutați fiind deportați, siliți să iasă din satul în luna iulie a anului 1944 în timpul celui deal doilea război mondial, întorcându-se după terminarea războiului în data de 6 martie 1945".
Reclamantul arată că el și familia sa ( și - părinți, precum și (), G, și - frați) au fost siliți să iasă din satul, fiind persecutați pe motive etnice și deportați în și (ambele localități în județul. A). După terminarea războiului s-au întors acasă în satul, sperând să își reia viața în localitatea din care au plecat ca urmare a persecuției etnice, însă casa a fost devastată total, lucrurile gospodărești, alimentele și îmbrăcămintea le-au fost furate.
Reclamantul arată că a făcut dovada persecuției etnice atât cu declarații date pe proprie răspundere, cât și cu declarațiile a două martore și care au fost de față când au fost forțați să își părăsim locuința și să plece în altă parte, precum și cu declarația numitei, care a cunoscut faptul că în casa părinților săi (în prezent decedați) a locuit în mod forțat ca urmare a persecuției etnice, deoarece a fost singura familie d e etnie română din satul lor care a fost nevoită să-și părăsească locuința.
Reclamantul arată că a făcut demersuri la Primăria comunei și la Primăria comunei pentru dovedirea afirmațiilor sale, însă i s-a comunicat să nu dețin evidențe cu persoane refugiate.
Reclamantul apreciază că Hotărârea nr.76 din 12.01.2009 a Casei Județene de Pensii A este nelegală, în condițiile în care HG nr.127/2002 la art.4 alin.2 prevede că se poate face dovada cu martori în dovedirea persecuției etnice și solicită admiterea contestației formulate.
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii Aac erut respingerea ca nefondată a acțiunii pentru că reclamantul nu a precizat în cerere unde, în ce localitate s-a stabilit după plecarea din până în data de 6 martie 1945, când susține că s-a reîntors în satul natal. În susținerea cererii, petentul a anexat următoarele înscrisuri: declarația martorilor și -, dată pe propria lor răspundere și autentificată de notarul public la 26.11.2008; adresa-răspuns nr.5577/2008 a Primăriei. jud.
În baza acestor acte Comisia Județeană A, instituită în baza Legii nr.323/2004 a emis Hotărârea nr.76 din 12.01.2009, prin care s-a respins cererea petentului pe motiv că acesta nu a făcut dovada cu înscrisuri oficiale a refugierii pretinse, astfel cum condiționează dispozițiile art.4 alin.(1) din HG nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea nr.OG 105/1999, iar, în ceea ce privește proba cu martori, aceasta este neconcludentă față de împrejurările speței.
La pronunțarea hotărârii contestate, comisia a constatat
faptul că petentul, deși a făcut demersuri în vederea obținerii unor înscrisuri oficiale care să-i probeze cele susținute în cerere ( adresa nr.5577/2008 a Primăriei.), nu deține vreo dovadă scrisă eliberată de către autorități.
Totodată, în respectarea dispozițiilor art.6 1 din nr.OG 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, comisia, încuviințând proba cu martori, a constatat că declarațiile celor doi martori sunt neconcludente în ceea ce privește situația pretinsă de petent în cerere.
Se arată că art. 6 ind. 1 din nr.OG105/1999 precizează că: " situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar in cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevăzut de lege".
Din declarațiile martorilor nu rezultă împrejurările care l-a determinat pe reclamant și familia sa să plece din satul și nici unde anume s-ar fi stabilit până la data de 6 martie 1945, când se declară că s-a întors în satul natal, ceea ce nu este lămuritor din punctul de vedere al modului în care ar fi fost persecutați și de către cine.
Această împrejurare, nefiind descrisă de martori, a condus comisia la concluzia că dumnealor nu cunosc motivul plecării din loc. în iulie 1944 și, la fel de bine, se poate presupune că aceștia s-ar fi putut muta în altă localitate, în mod benevol, fără să fie constrânși să recurgă la părăsirea localității de domiciliu menită să preîntâmpine un pericol iminent ce le-ar fi putut pune viața în pericol.
Pârâta arată că potrivit documentelor istorice, linia de frontieră dintre teritoriul României neocupate și teritoriul de Nord ocupat de către armata hortystă și cedat Ungariei în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, în urma de la Viena din 30 august 1940, fost demarcată pe teritoriul județului B în dreptul localității, care era punct de trecere a frontierei, localitate situată în jud. B, Județul A și implicit satul s-a aflat sub administrație românească.
Prin urmare, localitatea, jud.A nu a făcut parte din teritoriul vremelnic ocupat de armata hortystă și astfel, susținerea reclamantului formulată în cererea adresată comisiei, potrivit căreia satul natal ar fi fost ocupat de armata maghiară sau cea sovietică, poate fi cel mult probabilă, dacă nu, chiar îndoielnică raportat la regimul strict al trecerii frontierei de stat, chiar și în acea perioadă.
Pârâta arată că descrierea împrejurărilor de către martori sunt făcute în mod sumar, în maniera în care nu au avut ca rezultat convingerea
membrilor comisiei asupra autenticității faptelor declarate, mai ales că
martorii nu s-au aflat în aceeași situație de persoane refugiate care să
dețină, la rândul lor, acte oficiale menite să probeze susținerile din
declarații.
Examinând acțiunea se constată că este fondată în raport cu prevederile art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii A; se anulează hotărârea nr. 76/12. emisă de pârâtă și o obligă să elibereze pe seama reclamantului o nouă decizie prin care să i se acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 188/2000 modificată; pentru că:
Prin hotărârea nr. 76/12.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii Aar espins cererea reclamantului pentru stabilirea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 modificată cu motivarea că petentul nu face dovada cu înscrisuri oficiale a situației invocate în cerere, astfel cum condiționează dispozițiile art. 4 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 127/20025 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea OG nr. 105/1999, iar declarațiile martorilor sunt neconcludente în ceea ce privește împrejurările descrise.
Într-adevăr din înscrisul nr. 5577/2008 emis de Primăria Comunei nu rezultă situația persoanelor refugiate pentru că autoritatea nu deține asemenea evidențe.
Art. 61din OG nr. 105/1999 modificată prin Legea nr. 189/2000, modificată prevede că dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face cu acte oficiale sau prin orice mijloace de probă prevăzute de lege.
Din declarațiile autentificate ale martorilor (fila 7 dosar) și (fila 8) rezultă că părinții reclamantului, împreună cu ceilalți frați ai acestuia, au fot persecutați și au fost obligați să plece din localitatea, județul A, în luna iulie 1944 și s-au întors la domiciliul lor după terminarea războiului la 6 martie 1945.
Localitatea de refugiu a familiei reclamantului a fost satul, comuna, județul
Raportat la aceste probe testimoniale instanța constată că reclamantul a dovedit calitatea de persoană strămutată conform art.1 lit. c din Legea nr. 189/2000, modificată, și că refuzul pârâtei este vătămător, motiv pentru care acțiunea se admite așa cum as-a menționat anterior
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Anulează hotărârea nr. 76/12. emisă de pârâtă și o obligă să elibereze pe seama reclamantului o nouă decizie prin care să i se acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 188/2000 modificată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 10.VI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantului -, Nr. 153, jud.
- pârâtei - Casa Județeană de Pensii A, A,-
Red.- 16.06.2009
Tehnored. / 29.06.2009/ 4 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica