Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 237/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz acordare drepturi -
Legea nr.189/2000
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTIN ȚA 237
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect "refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000" formulată de contestatoarea, cu domiciliul în municipiul S,-, -.. A,.9, județul S, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cu sediul în municipiul S, str. - -, județul S pentru anularea Hotărârii nr. 5345 din 15 septembrie 2009 emisă de intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru intimată (cu delegația nr. 35813/09.11.2009).
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, verifică actele și lucrările dosarului, constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri în fond.
Consilier juridic pentru intimată Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, menținerea Hotărârii emisă de Casa Județeană de Pensii, întrucât nu rezultă din dosarele depuse la dosar că familia contestatoarei ar fi persecutată pe motive etnice; înțelege să invoce decizii ale prin care au fost respinse acțiunile reclamanților - în spețe similare cu prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise;
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată Casei Județene de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale la data de 18 august 2009, petenta a solicitat stabilirea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, cerere ce i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 5345 din 15 septembrie 2009 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii se arată că a solicitat pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât, pe parcursul anilor 1944 - 1945, împreună cu părinții și, cât și sora acesteia, căsătorită au fost evacuați din orașul F la AIu rmarea liniei frontului și a ocupației germane cât și rusești, apoi în localitatea B, județul
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 189/2000, respectiv Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare (fila 22 dosar), pârâta Casa Județeană de Pensii Sas olicitat respingerea cererii, întrucât din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar nu rezultă persecuția etnică, ca motiv al evacuării, refugierii din localitatea F, județul S - B în orașul A I, județul A, oraș B, județul Rîmnicu, fapt pentru care reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 1 din Legea nr.189/2000.
Acțiunea este nefondată.
persoanelor care beneficiază de prevederile OUG nr. 105/1999 aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, este stabilită la art. 1 al acestui act normativ care, pe lângă enumerarea situațiilor de la alin. 1 și alin. 2 condiționează că persoana, cetățean român, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, să fi avut de suferit persecuții "din motive etnice" prin vreuna din acele situații prin care a trecut în perioada respectivă.
În speță, reclamanta a făcut doar dovada faptului că, în perioada sus-menționată, ea și familia ei, cetățeni români, au fost evacuați, însă nu a dovedit că această evacuare din localitatea de domiciliu în altă localitate a avut drept scop o persecuție etnică, ci dimpotrivă, scopul evacuării lor a fost acela de a fi protejați din calea frontului armatei sovietice care înainta pe teritoriul românesc, evacuarea realizându-se, după cum chiar reclamanta arată, înainte ca linia frontului să ajungă în localitatea natală.
Prin urmare, nu se poate pune problema unei persecuții etnice nici din partea armatei sovietice, care încă nu ajunsese în localitatea reclamantei, și cu atât mai puțin din partea statului român, care așa cum s-a arătat mai sus, a dispus evacuarea familiei reclamantei, (tatăl reclamantei fiind comerciant), tocmai cu scopul de a fi protejați de ocupanți.
În fine, dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde drepturile prevăzute de lege tuturor persoanelor care au fost deportate, refugiate, evacuate, expulzate etc. ar fi prevăzut în mod expres acest lucru și nu ar fi folosit sintagma" persecutați din motive etnice"atât în titlul ordonanței cât și în cuprinsul art.1).
Față de cele expuse mai sus, Curtea, constatând că în speță nu sunt incidente disp. art.1) din OUG nr. 105/1999 aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000 și, pe cale de consecință nici ale art. 18 din Legea nr.554/2004, va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de contestatoarea, cu domiciliul în municipiul S,-, -.. A,.9, județul S, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cu sediul în municipiul S, str. - -, județul - pentru anularea Hotărârii nr. 5345 din 15 septembrie 2009 emisă de intimată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.- -
Tehnodact.
19.11.2009/4 ex.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta
