Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 255/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 255/2008
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 21.465/27.06.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal și martorul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat pentru acest termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 18.02.2008 martorul a depus o declarație prin care arată că nu o cunoaște pe reclamantă. La data de 26.02.2008 s-a depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere cu privire la martorul, prin care se arată că acesta se află în imposibilitatea de a se prezenta în cauză din motive medicale, anexându-se și adeverință medicală în acest sens. La data de 26.02.2008 pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus copii ale declarațiilor pe care martorii le-au dat cu privire la refugiul altor persoane iar la data de 27.02.2008 s-a depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere cu privire la martorul.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorului prezent, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului - verbal anexat la dosarul cauzei la fila 73, iar în privința martorului urmează a face aplicarea disp. art. 188 alin. 3.pr.civ. mărturia autentică a acestuia urmând a fi analizată în coroborare cu celelalte probe existente la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21.12.2007, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 21.465 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în cursul anului 1943, împreună cu părinții săi, au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice din localitatea Mari, jud. C, în localitatea, datorită autorităților de ocupație, unde au stat până în luna mai a anului 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2006, sub nr. 65.968, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.465 din data de 27.06.2007, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că nu sunt acte suficiente pentru a se dovedi susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 14,15 ), ambii beneficiari ai prev. Legii nr. 189/2000, atestă împrejurarea că reclamanta împreună cu părinții săi, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite, într-o altă localitate, în luna iunie 1943, reîntoarcerea având loc în cursul lunii mai 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prev. 129 alin. 5.pr.civ. a dispus, din oficiu, administrarea probei testimoniale, procedând la audierea martorului ( 73) care prin declarația dată în fața instanței, confirmă calitatea de refugiat a reclamantei și a părinților acesteia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor.
Martorul are cunoștință de refugiul familiei reclamantei datorită faptului că s-a întâlnit cu tatăl reclamantei, în cursul anilor 1943 - 1944, când s-a format un batalion de români, detaliile refugiului său fiind aduse la cunoștința martorului cu acel prilej. Se atestă că tatăl reclamantei a plecat în refugiu însoțit de aceasta din urmă, din Mari, stabilindu-se în și.
Curtea, în urma analizei probei testimoniale administrate, constată că declarația martorului este pertinentă, având legătură cu obiectul cauzei. De asemenea mărturia testimonială este concludentă în cauză, martorul arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei, împreună cu familia acesteia, relatând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicat personal, confirmând faptul că refugiul s-a datorat presiunilor exercitate de către autoritățile maghiare, relativ la neînțelegerile dintre familia reclamantei și o familie d e etnie maghiară.
De remarcat este și faptul că în jurisprudență s-a stabilit că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei, vârsta reclamantei, care avea la momentul refugiului câteva luni, fiind relevantă pentru a statua în sensul în care efectele strămutării au afectat-o pe aceasta în mod negativ.
De asemenea, raportat la cele relatate de către martor în fața instanței, vor fi înlăturate susținerile din întâmpinarea pârâtei conform cărora cele două mărturii nu pot fi luate în considerare pentru soluționarea favorabilă a cererii reclamantei, împrejurările atestate de către martor fiind pertinente.
Nu este de neglijat nici faptul că ambii martorii posedă hotărâri care le atestă statutul de refugiat, iar împrejurarea că au fost atestate refugii din localități diferite nu este în măsură să ducă, în sine, la înlăturarea acestor probe, dată fiind mobilitatea care caracteriza persoanele refugiate în acea perioadă.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 21.465 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască acesteia calitatea de refugiat pentru perioada 1 iulie 1943 - 6 martie 1945, aceasta fiind perioada maximă prevăzute de textul legal pe care se întemeiază acțiunea și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în sat Mici, nr. 21, comuna, jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C N, str. -, nr. 2, jud. C și, pe cale de consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.465 din 27.06. 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1.07.1943 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 decembrie 2006.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./26.03.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
