Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 250/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 250/2008
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22091/23.07.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat -, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei și martorul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cauza fiind amânată pentru acest termen în vederea administrării probei testimoniale. Reprezentantei reclamantului i s-a pus în vedere să depună hotărârea emisă de către pârâtă în favoarea martorului.
Martorul arată că i s-a admis acțiunea, care face obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Cluj.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorului prezent, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului - verbal anexat la dosarul cauzei la fila 64.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, arătând că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 10.09.2007 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 22.091 emisă la data de 23.07.2007 de pârâtă și obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că împreună cu mama sa au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu ca urmare a persecuțiilor de natură etnică datorită ocupării de Nord de către autoritățile e, populația rămasă în teritoriul ocupat fiind integrată Statului.
Totodată, reclamantul a mai susținut că hotărârea emisă de pârâtă nu arată care ar fi datele considerate contradictorii, iar un motiv pentru care a fost respinsă cererea nu este relevat.
Răspunzând celor invocate, pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii fundamentat pe aceea că cele relevate prin declarațiile martorilor se impun a fi analizate cu rezerve întrucât acești martori au dat declarații în favoarea mai multor persoane cu situații diferite și cum o persoană nu puteau fi în două locuri deodată, nu putea odată refugiată să asiste la încă un refugiu.
Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 22.091 emisă la data de 23.07.2007 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, reținându-se că actele depuse conțin date contradictorii în dovedirea calității de refugiat.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Astfel, prin declarațiile autentice date, martorii și ( 124, 15, dosar - beneficiari ai Legii nr. 189/2000) relevă că în perioada ianuarie 1942 - martie 1945, reclamantul împreună cu mama sa s-au refugiat din motive etnice din localitatea de domiciliu, jud. Această situație fiind cunoscută întrucât au fost refugiați în aceeași localitate.
Audiați în instanță, martorii au mai arătat că populația română era supusă batjocorii, că situația, inclusiv materială era tot mai grea, iar mama reclamantului, dat fiind batjocorii la care erau supuse femeile, a fost nevoită să se refugieze.
Împrejurările arătate sunt relevate în fața instanței de martorul ( 63 dosar), care arată că a plecat împreună cu familia în anul 1942, din aceeași localitate de domiciliu cu a reclamantului, la datorită amenințărilor și persecuțiilor exercitate în aceea perioadă de autoritățile e; că în perioada refugiului, în anul 1942, mama sa a auzit că au venit trecând granița la alte persoane și s-au dus să îi vadă, printre aceștia aflându-se și mama reclamantului și acesta.
Se poate așadar constata din acte că reclamantul împreună cu părinții s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuției, că a avut de suferit alături de părinți consecințele refugierii, context în care ipoteza normei legale instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000 este întemeiată.
Desigur, se susține că cele relatate de martori nu pot fi reținute, în lipsa unei confirmări prin acte oficiale. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât în contextul dispozițiilor legii evocate mai sus și a normelor de aplicare, dovada se poate face prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații de martori. Or, martorii audiați de instanță relevă situația refugierii masive a populației ce a inclus între aceștia și familia reclamantului.
Ca atare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și celelalte susțineri ale pârâtei întrucât cele relatate cu privire la situația refugierii sunt cunoscute din refugiu.
Prin urmare, reținând că raportat la cele rezultate din acte susținerile reclamantului sunt întemeiate, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea, va anula hotărârea pârâtei și, pe cale de consecință, va dispune obligarea la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr. 301, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22.091 din 23.07. 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 28.01.1942 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 aprilie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./21.03.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
