Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 262/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 262
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 22911 din 24 aprilie 2008 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea intereselor reclamantei și martorii și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 02.06. 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii C copia actelor solicitate de către instanță la termenul de judecată anterior, respectiv, copia borderoului prin care i-a fost comunicată hotărârea reclamantei.
Față de excepția tardivității promovării acțiunii formulată de către pârâtă, reprezentanta reclamantei solicită respingerea acesteia, relevând în susținere că dovada formulării în termenul legal a contestației a fost probată de către reclamantă prin plicul poștal cu care a fost înaintată contestația, și care se află la dosarul cauzei la fila 2.
Instanța, după deliberare, respinge excepția tardivității formulării acțiunii, raportat la mențiunile existente pe plicul aflat la fila 2 din dosarul cauzei, coroborat cu copia borderoului depus de către pârâtă.
Reprezentanta reclamantei arată că în ceea ce privește calitatea de refugiat a martorului, acestuia cererea i-a fost respinsă de către pârâtă, iar în fața instanței contestația formulată a fost de asemenea respinsă.
Instanța în considerarea dispozițiilor art. 192.pr. civilă și art.193 pr. civilă audiază martorii încuviințați, a căror depoziții sunt consemnate la dosarul cauzei la filele 34-35.
Solicită instanței încuviințarea audierii a încă unui martor, respectiv doamna pe care o va prezenta în fața instanței, în situația în care proba urmează să fie încuviințată.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată reținând în motivare că legalitatea unui act administrativ se stabilește prin prisma înscrisurilor care au stat la baza emiterii acestuia, iar cele două mărturii administrate sunt în măsură să ducă la aflarea adevărului în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea hotărârii emise de către pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat cu toate drepturile care decurg din aceasta, începând cu luna imediat următoare depunerii cererii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 3.04.2009, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 22.911 din data de 24.04.2008 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în cursul anului 1942, împreună cu părinții săi, au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice din localitatea, jud. C, în localitatea, datorită autorităților de ocupație, unde au stat până în luna martie a anului 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând și excepția tardivității introducerii acțiunii, care a fost respinsă de către instanță, conform celor menționate în practicaua prezentei.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.03.2008, sub nr. 40.855, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22.911 din data de 24.04.2008, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că nu sunt acte suficiente pentru a se dovedi susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 15-19 ), primul, beneficiar al prev. Legii nr. 189/2000, atestă împrejurarea că reclamanta împreună cu mama sa, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite, într-o altă localitate, în luna octombrie 1942, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prev. 129 alin. 5.pr.civ. a dispus, din oficiu, administrarea probei testimoniale, procedând la audierea celor doi martori ( 34 și 35), care, prin declarația dată în fața instanței, confirmă calitatea de refugiat a reclamantei și a mamei acesteia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor.
Martorii au cunoștință de refugiul familiei reclamantei, datorită faptului că locuiau, anterior refugiului, în localități învecinate, iar în toamna anului 1942, s-au întâlnit cu aceasta în localitatea, unde s-au stabilit pe toată perioada refugiului.
Curtea, în urma analizei probei testimoniale administrate, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei. De asemenea mărturiile testimoniale sunt concludente în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei, împreună cu familia acesteia, relatând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicat personal, confirmând faptul că refugiul s-a datorat presiunilor exercitate de către autoritățile maghiare, relativ la faptul că tatăl reclamantei era plecat pe front, astfel încât mama acesteia, rămasă singură acasă, era obiectul batjocurii militarilor din armata de ocupație.
De remarcat este și faptul că în jurisprudență s-a stabilit că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei, vârsta reclamantei, care avea la momentul refugiului câteva luni, fiind relevantă pentru a statua în sensul în care efectele strămutării au afectat-o pe aceasta în mod negativ.
De asemenea, raportat la cele relatate de către martori în fața instanței, vor fi înlăturate susținerile din întâmpinarea pârâtei conform cărora cele două mărturii nu pot fi luate în considerare pentru soluționarea favorabilă a cererii reclamantei, împrejurările atestate de către aceștia fiind pertinente.
Nu este de neglijat nici faptul că martorul posedă hotărâre care îi atestă statutul de refugiat, iar împrejurarea că au fost atestate refugii din localități diferite nu este în măsură să ducă, în sine, la înlăturarea acestor probe, dată fiind mobilitatea care caracteriza persoanele refugiate în acea perioadă.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va dispune anularea hotărârii nr. 22.911 din data de 24.04.2008 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască acesteia calitatea de refugiat pentru perioada 15 octombrie 1942 - 6 martie 1945, aceasta fiind perioada maximă prevăzute de textul legal pe care se întemeiază acțiunea și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în sat, nr. 51, comuna, jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C N, str. -, nr. 2, jud. C și, pe cale de consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22.911 din 24.04.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.04.2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
