Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 1898/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1898
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Lucia Brehar Augusta Chichișan
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S, împotriva Sentinței civile nr. 197 din 6 februarie 2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială (persoane cu handicap, protecția copilului) - încadrarea în gradul I de handicap.
La apelul nominal se prezintă reclamanta intimată personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 28 mai 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, răspunsul la adresa trimisă de instanță la termenul precedent, de la pârâta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, prin care se comunică faptul că evaluările se fac anual și se arată că la emiterea Hotărârii nr. 1325 din 16 decembrie 2008 Comisia pentru Protecția Copilului S nu a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 2180/2008 pronunțate în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Reclamanta intimată depune la dosar, în probațiune, două înscrisuri respectiv caracterizarea psihopedagogică a minorei din 27 mai 2009 și fișa de evaluare psihologică din 28 mai 2009, arătând că minora nu poate să comunice, cu atât mai mult că este vorbitoare de limba maghiară, iar evaluarea s-a făcut de un psiholog ce nu cunoaște limba maghiară.,arată că a dorit evidențierea aspectului că este necesară deplasarea din localitatea de domiciliu a minorei, raportat la faptul că în localitatea de domiciliu nu există o școală specială în cadrul căreia să funcționeze un logoped, respectiv un psiholog, doar Școala din C este cea mai apropiată, astfel că în această localitate trebuie adusă minora pentru a urma o școală specială.
Întrucât reclamanta intimată arată că nu are alte cereri, Curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente cu privire la recursul formulat.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii privind încadrarea minorei în gradul I de handicap, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare, ocazie cu care constată necesară redeschiderea dezbaterilor pentru a se prezenta reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
La apelul nominal se prezintă reclamanta intimată personal și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind pârâta recurentă.
Nefiind cereri sau excepții Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată pune aceleași concluzii, de respingere a recursului și menținere a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, în urma verificării probelor existente la dosarul de fond, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
În urma deliberării, se reține că la data de 06.02.2009 s-a pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, sentința civilă nr.197, prin care s-a admis acțiunea reclamantei, s-a anulat Hot. nr. 1325 din 16 dec. 2008 COMISIEI PENTRU PROTECȚIA COPILULUI S, și aceeași comisie a fost obligată să încadreze pe copilul în gradul I de handicap, până la ameliorarea stării de sănătate.
S-a reținut că prin Sentința Civilă nr. 1492 din 10 iulie 2008 Tribunalului Sălaj, menținută prin Decizia civilă nr. 2180 din 15 octombrie 2008 Curții de Apel - C, s-a dispus anularea Hotărârii nr. 161/2007 a Comisiei pentru protecția copilului S precum și încadrarea copilului - în gradul I de handicap.
În motivarea acestei sentințe s-a avut în vedere, printre altele, că în cursul numeroaselor investigații la care a fost supus, copilul a fost diferit evaluat sub aspectul coeficientului de inteligență, pe o scară care variază de la 41 - 55, ceea ce ridică semne de întrebare în legătură cu relevanța acestor teste.
Ceea ce constituie o constantă a observațiilor medicale este că fetița prezintă tulburări de comportament de relaționare, care o fac dependentă de îngrijirea permanentă a mamei.
În sprijinul acestei concluzii a fost invocată și expertiza psihiatrică care conține mențiunea că vârsta mentală a copilului născută la data de 01.10.1994, este de 5 ani.
O altă mențiune importantă a expertizei este aceea că fetița are o "tulburare de achiziție a limbajului expresiv", deficiență menționată de Ordinul 725/2002 ca fiind una ce necesită o permanentă îngrijire din partea altei persoane.
Cu toate acestea - în urma reevaluării anuale -, prin Hot. Nr. 1325 din 16 dec. 2008, emisă de Comisia pentru protecția copilului - S la circa două luni după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești s-a dispus reîncadrarea copilului în grupa II de handicap, singurul motiv fiind acela că are un coeficient de inteligență în timp ce gr. I de handicap presupune QI < 35.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că hotărârea comisiei pentru protecția copilului este vădit netemeinică și nelegală, atâta vreme cât nu au intervenit nici un fel de modificări în starea de fapt și de drept reținută de instanță printr-o hotărâre judecătorească anterioară, ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Procedând astfel, comisia a ignorat cu desăvârșire și considerentele ce au stat la baza respingerii recursului, prin. civ. nr. 2180/2008 a Curții de Apel - C (DS.nr-, acvirat) și de aceea ele au fost reluate cu acest prilej, întrucât se referă la modul de interpretare a dispozițiilor și normelor privind încadrarea copilului cu dizabilități într-un grad de handicap.
În acest sens, instanța de control judiciar a reținut că "într-adevăr, prin Ordinul nr. 725/2002 se stabilesc categorii de afecțiuni ce pot duce la încadrarea într-un grad de handicap, categorii raportate la clasificația internațională însă, identificarea și aplicarea în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu dizabilități (handicap) se face nu doar ținând seama de afecțiunea diagnosticată, respectiv boala luată izolat, aceasta nefiind suficientă, ci impune luarea în considerare inclusiv a limitelor activității și restricțiilor de participare socială a persoanei respective. Și este așa deoarece ordinul invocat prevede că la stabilirea categoriilor de afecțiuni se au în vedere gradul tulburării funcționării determinate, evoluție, complicații în activitatea și participarea socială.
Tot astfel, prin același act, se prevede că, gradul se acordă copiilor în raport cu capacitatea de autoservire încă neperformantă sau pierdută, respectiv în raport cu dependența fizică și psihică.
Cu alte cuvinte, la stabilirea gradului de handicap trebuie avut în vedere atât starea, respectiv boala diagnosticată, limitarea la care duce și starea ce o creează, aceea de dependență fizică sau psihică.
În termen legal pârâta DGASPC S, a declarat recurs, respectiv a criticat hotărârea atacată raportat la faptul că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile Ordinului nr.725/12709/01.10.2002 al Ministerului Sănătății Familiei și Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și - anexa nr.2, cap.I, respectiv faptul că minora, conform evaluării psihologice și a actelor medicale depuse la dosar, are un coeficient de inteligență - 48, ceea ce justifică încadrarea în gradul II de handicap, iar nu în gradul I de handicap, cum în mod greșit a reținut instanța fondului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.05.2009, reclamanta s-a opus admiterii recursului, subliniind că starea de sănătate a minorei nu s-a ameliorat, neintervenind modificări de natură să justifice încadrarea acesteia într-un alt grad de handicap, respectiv din gradul I în gradul II.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Trecând la soluționarea recursului dedus judecății, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanta intimată, prin demersul ei juridic, a contestat Hotărârea nr.1325 din 16 decembrie 2008 Comisiei pentru Protecția copilului S, apreciind că în mod nelegal și neîntemeiat s-a dispus prin hotărârea menționată încadrarea în gradul II de handicap, a fiicei ei minore. Prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta să încadreze copilul în gradul I de handicap, până la ameliorarea stării de sănătate.
Se constată că instanța de fond a tranșat corect litigiul, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Astfel, se reține că sentința civilă nr.1492 din 10 iulie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a admis contestația împotriva Hotărârii nr.161/2007 a Comisiei pentru Protecția Copilului S, și aceasta din urmă a fost obligată să încadreze minora în gradul I de handicap.
Soluția a fost menținută prin decizia nr.2180/15.10.2008 a Curții de APEL CLUJ, apreciindu-se că tulburările psihice de care suferă minora coroborate cu gradul de relaționare și implicare socială, justifică încadrarea acesteia în gradul I de handicap.
La un interval de 2 luni, de la data rămânerii irevocabile a sentinței prin care s-a stabilit că minora se încadrează în gradul I de handicap, pârâta a procedat la o nouă evaluare a minorei, concluzionând prin Hotărârea nr.1325/16 decembrie 2008, că este necesară reîncadrarea minorei în gradul II de handicap.
Se apreciază că această hotărâre, așa cum a reținut și prima instanță, este vădit nelegală și netemeinică, în condițiile în care, de la data ultimei evaluări, respectiv de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr.1492/10 iulie 2008, nu au intervenit aspecte noi care să justifice o reîncadrare a minorei într-un alt grad de handicap.
Recurenta a interpretat greșit normele legale aplicabile, apreciind în mod eronat că unicul criteriu - coeficientul de inteligență este suficient pentru a determina încadrarea într-un grad de handicap.
Astfel, potrivit Ordinului nr.725/10.10.2002, emis de Ministerul Sănătății și Familiei, încadrarea în gradul de handicap (dizabilitate) se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual "prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei, iar în vederea asimilării pe grade de handicap se va ține seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea socială, de factori personali, etc.
De asemenea, prin același ordin s-a statuat că prezența unei condiții de sănătate (boli, afecțiuni, etc) este o premisă, dar aceasta nu conduce obligatoriu la handicap, (dizabilitate). Diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuind a fi corelat cu evaluarea psihosocială.
Așadar, încadrarea într-un grad de handicap se face pe baza unui cumul de criterii, și nu a unuia individual.
Astfel, se apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia încadrarea minorei în gradul II de handicap este justificată exclusiv de faptul că minora are un coeficient de inteligență mai mare de 35, respectiv 48.
În ceea ce privește cumulul de criterii, care ar fi trebuit să fie avute în vedere de către recurentă la emiterea hotărârii contestate, se constată că acestea nu se regăsesc.
De asemenea, analizând documentația care a stat la baza hotărârii contestate (13-20), Curtea apreciază că nu este reliefată o situație nouă, față de cea avută în vedere cu două luni înainte, astfel că emiterea hotărârii în sensul care s-a dispus nu era justificată.
De altfel, documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate este departe de a răspunde criteriul complexității ce ar trebui să se regăsească într-un asemenea caz, denotând o abordare superficială a problemei analizate, aceasta, cu atât mai mult cu cât pârâta a dispus încadrarea într-un grad diferit de handicap față de cel anterior stabilit de către instanță.
Este greu de crezut că între momentul pronunțării deciziei Curții de Apel - 15.10.208, dată la care s-a stabilit fără nici un dubiu că tulburările psihice ale minorei coroborate cu celelalte criterii justifică încadrarea în gradul I de handicap, și momentul la care s-a emis de către recurentă hotărârea contestată 16.12.2008, au intervenit factori de natură să conducă la concluzia că tulburările minorei s-au ameliorat. De altfel, nici una din probele administrate nu confirmă un asemenea aspect. Mai mult, din scriptele depuse în recurs reiese că minora continuă să prezinte tulburări psihice accentuate care generează tulburări de adaptare și de comportament( 17-20).
Concluzionând că hotărârea de încadrare într-un grad de handicap a fost dată de către pârâta recurentă, fără ca aceasta să aibă vreun fundament legal, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și va respinge recursul ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S, împotriva Sentinței civile nr. 197 din 6 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Lucia Brehar Augusta Chichișan
- - - - - -
GREFIER
---
RED.DG/MR
2 ex./02.07.09
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Lucia Brehar Augusta Chichișan
