Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 271/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 271/2009
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
Grefier - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 04.06.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată în data de 19 martie 2009, reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 5.556 din 12.12.2008 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în perioada septembrie 1940 - martie 1945 împreună cu familia a fost refugiat din localitatea de domiciliu.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, ( 8) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte sau înscrisuri oficiale și, mai mult, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare neconducând la concluzia existenței persecuției reclamantei și a familiei acesteia, astfel încât nu se încadrează în cazurile de persecuție din motive etnice prev. de art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2008, sub nr. 226, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.556 din data de 12.12.2008, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că acesta nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000. ( 2)
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actul administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 12, 13).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Prin încheierea din data de 04.06.2007, în condițiile art. 186.pr.civ. Curtea a procedat la audierea martorilor și care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantei, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor, ca urmare a cedării de Nord autorităților ungare. Astfel, martorii au relatat că au cunoscut-o personal pe mama reclamantei și știu că aceasta împreună cu reclamanta s-au refugiat motivat de teama persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, în localitatea T, reîntoarcerea având loc în cursul anului 1945.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrată, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, confirmând susținerile reclamantei.
De asemenea, proba testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei și mamei sale, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 5.556 din data de 12.12.2008 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada septembrie 1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la sediul. de avocatură din C-N, str. -, nr. 13, jud. C împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud. S și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.556/12.12.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 august 2008.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact./4 ex./16.06.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
