Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 270/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 270/2009
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
Grefier - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 04.06.2009 s-a consemnat mersul dezbaterilor, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2009, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 22.912 din data de 24.04.2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și obligarea acestei să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000.
La rândul său, pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității acțiunii, iar pe fond solicitând respingerea acesteia deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare neconducând la concluzia existenței persecuției reclamantei. Mai mult, pârâta arată că martorii s-au refugiat în alte perioade și în alte localități decât pentru cei care au dat declarațiile notariale. ( 11)
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția de tardivitate invocată de pârâtă, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată din următoarele considerente:
Potrivit art. 7 al. 4 din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea <LLNK 11999 105130 301 0 34>Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea <LLNK 11990 118 411821 0 28>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare:" (4) Impotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de ladata comunicării hotărârii, potrivit <LLNK 11990 29 10 201 0 46>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.", în mod evident în sensul luării la cunoștință efectiv de către reclamantă a conținutului actului administrativ atacat.
Se constată deci că legiuitorul a înțeles să determine momentul de început al termenului de contestare de faptul luării la cunoștință a conținutului actului administrativ atacat.
Nu s-a dovedit însă de către autorul excepției faptul comunicării actului, așa încât nu se poate determina data la care reclamanta a luat la cunoștință de conținutul hotărârii atacate pentru a se calcula apoi termenul.
Actul depus la fila 40 atestă doar transmiterea prin poștă a actulului și nu și data comunicării efective, respectiv data la care a ajuns comunicarea la cunoștiința reclamantei.
În consecință excepția tardivității se dovedește a fii nefondată și urmează a fii respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată la data de 17.03.2008, sub nr. 40.860, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22.912/24.04.2008 pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de refugiat ( 3).
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor și care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
Față de aceste dispoziții legale și starea de fapt existentă, instanța a dispus ascultarea martorilor și, care au dat declarațiile notariale, pentru a se stabili cu certitudine incidența prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 și pentru a vedea astfel dacă reclamanta este sau nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii pretinse.
Prin încheierea din data de 04.06.2009 instanța a constatat că la data de 11.05, respectiv 18.05.2009 martorii au depus la dosar o serie de scripte olografe prin care își susțin declarațiile date în fața notarului precum și faptul că sunt în imposibilitate de a se prezenta în instanță.
În aceste împrejurări, la termenul de azi, cum reclamanta nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele invocate, cu toate stăruințele instanței, acțiunea acesteia urmează a fi respinsă întrucât statuările din actul administrativ atacat nu au fost combătute cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că situația sa se încadrează în disp. art. 1 din nr.OG 105/1999 în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice care au determinat-o să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în comuna, nr. 11, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C, privind anularea hotărârii nr. 22.912 din data de 24 aprilie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact./4 ex./19.06.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
