Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 291/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILA NR.291/2008
Sedința publică din data de 6 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr.22453 din 05.11.2007.
La apelul nominal se prezintă reclamanta personal, asistată de avocat din cadrul Baroului C cu delegația la doasr, martora, lipsă fiind pârâta și martora.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei învederează că martora, din motive medicale este în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri în vederea audierii ei.
În temeiul art. 218 Cod pr.civ. Curtea a procedat la luarea unui interogatoriu reclamantei,
" Urmare cedării de Nord în urma de la Viena, părinții mei, din cauza jandarmilor, au fost nevoiți să se refugieze din com. în satul. că eu m-am născut în loc. de Câmpie, sat jud.M, localitate în care s-au refugiat părinții mei. Menționez că cele relatate, le cunosc din relatările părinților mei."
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, -a procedat la verificarea identității martorei precum și raporturile în care se află cu reclamanta, în condițiile art. 192 Cod procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art.193 Cod pr.civ. s-a procedat la audierea martorei, declarația sa fiind consemnată conform proceselului-verbal depus la fila 40 din dosar.
Reprezentanta reclamantei arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie iar în temeiul art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii potrivit considerentelor expuse în scris, anularea hotărârii nr. 22453 din 05.11.2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada arătată în acțiune, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial, potrivit dovezii anexate.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 26.11.2007, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, să se dispună anularea hotărârii nr. 22.453 din data de 05.11.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 și 5 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1.12.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și, ca atare, se impune anularea acesteia și acordarea drepturilor legale ce i se cuvin conform actului normativ menționat, fiind născută la data de 12.11.1943 în comuna, jud. C, mama sa fiind refugiată în această localitate începând cu data de 1.09.1940 până la 31.03.1945, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, menționând că refugiul a avut loc dintr-un teritoriu liber, ceea ce contravine scopului Legii nr. 189/2000, care stabilește măsuri reparatorii pentru cei care au suferit persecuții etnice și au fost strămutați, reclamanta neavând domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, astfel încât nu a suferit persecuții etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român. ( 7)
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.11.2007 sub nr. 59.588, reclamanta a solicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii C recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă precum și declarațiile martorilor și, autentificate la notarul public. ( 14-15)
Prin hotărârea nr. 22.453 din 05.11.2007, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că nu era născută la data strămutării părinților, deci nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliul, cum prev. art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000.
Prin G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 și prin nr. 127/2002 s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de "refugiat".
Potrivit prevederilor art. 1 din nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.
Prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice. Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Din această perspectivă, copiii născuți în perioada refugiului părinților din motive etnice ori au fost strămutați, au suferit aceleași consecințe nefavorabile decurgând din această situație, iar dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Din documentele depuse la dosar, actele de stare civilă precum și o copie a extrasului din Registrul Stării Civile pentru născuți pe anul 1943 al com. rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu.
Totodată, declarațiile autentice ale martorilor și confirmă refugiul familiei reclamantei, aceștia având cunoștință de faptul că familia acesteia a fost nevoită ca în anul 1940 să părăsească localitatea de domiciliu, jud. C, în localitatea de Câmpie, jud. M, ca urmare a persecuțiilor exercitate de autoritățile hortiste după cedarea de Nord, în perioada refugiului născându-se reclamanta în anul 1943, reîntoarcerea din refugiu având loc în cursul lunii martie a anului 1945.
Curtea constată că, declarațiile martorilor sunt pertinete, arătând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Mai mult, prin hotărârile nr. 6.419/19.12.2007, pârâta recunoaște martorei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța a pus în vedere reclamantei în ședința publică din 17.01.2008 să asigure prezența în sala de judecată la termenul următor și a celor doi martori care au dat declarațiile autentice pentru audierea acestora sub prestare de jurământ în condițiile art. 129 alin. 4 - 6 pr.civ. corelat cu art. 4 alin. 2 din nr.HG 127/2002 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 189/2000, pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt cu privire la refugiu, perioada și motivele refugiului.
În temeiul prev. art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea, la termenul de azi, a procedat la audierea martorei, care prin declarația dată în fața instanței confirmă calitatea de refugiat a părinților reclamantei, având cunoștință de faptul că aceștia s-au refugiat din localitatea de domiciliu de teama persecuțiilor etnice în toamna anului 1940, reîntoarcerea din refugiu având loc în anul 1945.
Totodată, în temeiul art. 218 Cod pr.civ. Curtea a procedat la luarea unui interogatoriu reclamantei, care a arătat că rmare cedării de Nord în urma de la Viena, părinții săi, din cauza jandarmilor, au fost nevoiți să se refugieze din com. în satul, reclamanta născându-se în loc. de Câmpie, sat jud.M, localitate de refugiu a părinților săi.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii nr. 22.453 din data de 05.11.2007 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de nr.OG 05/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 decembrie 2007, pentru perioada 12.11.1943 - 6.03.1945.
Totodată, în temeiul art. 274.pr.civ. Curtea va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în C-N,-, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDETEANA DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22.453 din 05.11.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12.11.1943 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 decembrie 2007.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex./04.04.2008.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur
