Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 301/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 301/2009
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect refuz acordare drepturi - Legea nr.189/2000, respectiv anularea hotărârii nr. 5419/12.12.2008 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal se prezintă martorii și, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar în data de 11 iunie 2009, declarația scrisă a reclamantului, având anexate copii după declarațiile notariale ale martorilor și, a căror audiere a fost încuviințată la termenul precedent.
Sub prestare de jurământ s-a procedat la audierea martorului, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal de la dosar, fila 62.
S-a procedat apoi, la audierea martorului, care în prealabil a depus jurământul, în conformitate cu prev. art. 193 al. 6 cod procedură civilă, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal de la dosar, fila 63.
Curtea, după deliberare, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 12.08.2008, reclamantul a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5419 din data de 12.12.2008 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de art. 2 lit. c din Legea nr. 189/2000, pentru aprobarea nr.OG 105/1999 și art. 2 din nr.HG 287/2008, pentru modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, întrucât are calitatea de refugiat.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că datorită ocuparii de Nord de catre fortele armate maghiare, reclamantul a fost obligat sa paraseasca localitatea natala, satul pentru a se refugia impreuna cu familia in localitatea T din judetul In consecinta, reclamantul solicita acordarea drepturilor incepand cu data de 12.08.2008 pentru intervalul octombrie 1940 - martie 1945
În argumentarea calității de refugiat, reclamantul a depus declarațiile a 2 martori autentificate de notar public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ( 20-21) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând în susținerea poziției sale procesuale că din actele depuse de reclamant nu reiese că ar fi fost persecutat de către regimurile instaurate în România din motive etnice în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945.
Mai mult, relevă pârâta, declarațiile martorilor sunt insuficiente în dovedirea calității de refugiat a reclamantei, deoarece s-a constatat existența mai multor declarații false și neverosimile, astfel că s-a considerat necesara prezentarea unor probe suplimentare care să ateste calitatea de refugiat.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2008, sub nr. 268, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5419 din data de 12.12.2008, pârâta a respins cererea reclamantei motivat de faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 3)
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actului administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor si ( 37, 38).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Prin încheierea din 14.04.2009, Curtea a dispus în temeiul art. 129 alin. 5.pr.civ. audierea celor doi martori sub prestare de jurământ, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului. Trebuie enuntat in acest context faptul ca actul normativ in baza caruia se solutioneaza contestatia dedusa judecatii nu instituie un regim derogatoriu nici de la principiul elementar al obligatiei reclamantului de a-si proba afirmatiile din cererea de chemare in judecata (actori incumbit probatio) si nici de la principiul procedural esential privind administrarea nemijlocita a probelor.
Astfel, declaratiile martorilor nu pot fi acceptate sub forma unor inscrisuri autentice, ci proba cu martori trebuie administrata in conditiile dispozitiilor art. 186 si urmatoarele In acest sens, martorii indicati de catre reclamant au fost citati la doua termene, pentru cel de al doilea termen chiar cu mandat de aducere ( 46 - 47). Dupa emiterea mandatelor de aducere martorii s-au prezentat si au fost audiati, insa declaratiile consemnate nu au avut aptitudinea de a forma convingerea instantei in aprecierea caracterului intemeiat al demersului procedural dedus judecatii.
Astfel, audiati cu privire la teza probatorie sustinuta prin contestatia inregistrata pe rolul Curtii de Apel, martorii au oferit informatii confuze si contradictorii. Astfel, martorul a declarat faptul ca l-a cunoscut pe reclamant in perioada refugiului la T, intre anii 1940-1945, familiile martorului si ale reclamantului fiind refugiate in aceeasi localitate. Intrebat fiind de instanta, desi a afirmat ca l-a cunoscut pe reclamant in perioada refugiului, martorul nu a putut preciza din ce localitate este originar acesta, ce varsta avea la data cand s-au cunoscut sau in an era nascut. In aceste conditii, declaratia nu poate fi utila solutionarii cauzei, deoarece martorul nu poate preciza imprejurari simple si esentiale despre identitatea reclamantului, fapt care arunca indoiala asupra tuturor datelor comunicate.
La randul sau, martorul ( 63), a declarat ca l-a cunoscut pe reclamant in perioada refugiului la T insa nu stie cati ani avea si pana in prezent l-a mai vazut o singura data, la targul de la. Nu poate fi acceptata ideea ca martorul l-a cunoscut pe reclamant, in conditiile in care nu a putut preciza nici macar cu aproximatie ce varsta avea aceasta. Declaratiile celor doi martori nu se coroboreaza. Astfel, primul dintre martori sustine ca reclamantul s-a refugiat singur, iar al doilea martor a declarat ca reclamantul s-a refugiat impreuna cu parintii care-si cautau de lucru.
Ambii martori au declarat ca din perioada refugiului (1940-1945) nu l-au mai vazut pe reclamant pana in perioada de intocmire a dosarelor pentru obtinerea drepturilor de refugiat, cand acesta a venit in comuna Ciucea si a cautat supravietuitori din perioada refugiului care sa dea o declaratie in vederea obtinerii drepturilor revendicate. aceasta maniera de,racolare, a martorilor inlatura orice obiectivitate, pertinenta si realism a declaratiilor date de acestia.
In consecinta, cu prilejul deliberarii, in ciuda rolului activ manifestat de catre instanta, nu a existat la dosar nici o proba utila, pertinenta si concludenta care sa confirme sustinerile reclamantului privind calitatea acestuia de refugiat, desi reclamantul avea sarcina probei conform dispozitiilor art. 1169 Cod Civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neintemeiata contestatia introdusa de catre reclamantul, domiciliata in localitatea, nr. 72, comuna, jud. S, impotriva paratei Casa Judeteana de Pensii S, cu sediul in Z,-, jud. S avand ca obiect Hotararea 5419/12.12.2008 emisa de catre parata, pe care o mentine in intregime.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.06. 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red./4 ex.
8.07.2009
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel
