Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 338/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 338/CA

Ședința publică din 01 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta, cu domiciliul în comuna, sat,-, județ C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.

Totodată, învederează instanței că pârâta a depus prin serviciul registratură întâmpinare, un exemplar s-a comunicat reclamantei.

Întrebată fiind, partea arată că nu mai are înscrisuri de depus sau cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea, luând act că nu mai sunt înscrisuri de depus sau cereri de formulat și socotindu-se lămurită, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.

Reclamanta având cuvântul, solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării hotărârii emisă de pârâtă și stabilirea calității de urmaș a Legii nr.189/2000.

Învederează instanței că, cei născuți până în anul 1945 pot beneficia de drepturile conferite prin Legea nr.189/2000, lăsând la aprecierea instanței admiterea cererii sale.

Curtea rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii C sub nr.60240/03.04.2008 numita a solicitat a se constata faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea 189/2000 cu modificările și completările ulterioare urmând a i se stabili calitatea de beneficiar al acestui act normativ.

În susținerea afirmațiilor sale a depus înscrisuri.

Prin Hotărârea nr.32062 din 08.07.2009 Casa Județeană de Pensii Cad ispus respingerea cererii întrucât numitul nu a fost supus schimbului de populație ca urmare a unui tratat bilateral, situație ce nu se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instituite în România cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice.

Pentru a pronunța această hotărâre Comisia din cadrul Casei Județene de Pensii Car eținut faptul că reclamanta are calitatea sa de urmaș al Legii 189/20000 întrucât soțul este decedat, însă acesta este născut la data de 23.12.1943 și potrivit prevederilor Legii nr.189/2000 coroborate cu adresa Ministerului Justiției nr.1020/22.08.2005 dată în aplicarea unitară a legii amintite, persoanele născute în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945 sunt beneficiare ale actului normativ cu condiția ca nașterea să se fi produs în termen de 300 zile de la data strămutării părinților, dată atestată de documente.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat contestație în termen legal, solicitând anularea acesteia cu consecința plății drepturilor aferente.

Motivează contestația în sensul că, este beneficiară a indemnizației de urmaș în calitatea sa de soție a decedatului urmare a refugierii sale din Bulgaria.

În susținerea afirmațiilor de mai sus reclamanta a depus înscrisuri reprezentând acte de stare civilă, situația averii imobiliare și declarațiune.

Indică drept temei legal dispozițiile Legii 189/2000.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondate motivat de faptul că, reclamanta nu a dovedit faptul că soțul, actualmente decedat, a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege; pe de altă parte în septembrie 1940 reclamantul nu numai că nu era născut dar nici măcar nu era neconceput, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepției.

Din actele și lucrările administrate în cauză instanța reține următoarele, potrivit certificatului de naștere ( fila 14 ) emis de Sfatul Popular al com. Raionul se confirmă nașterea numitului la data de 02.04.1943 din părinți și.

La rândul său figurează în cuprinsul situației de avere imobiliară rurală ca fiu al lui și.

Prin declarațiunea ( fila 17 ) figurează ca strămutată din jud. în vârstă de 17 ani la data de 09.09.1940 copil al lui.

Ulterior la data de 27.02.1943 în com, numiții și s-au căsătorit pentru ca la data de 02.04.1943 să se nască, soțul reclamantei.

Rezultă așadar că la momentul schimbului de populație prin plecarea românilor din, respectiv septembrie 1940, nu era născut și nici conceput, mai mult nici părinții săi nu erau căsătoriți, prin căsătorie înțelegându-se actul legal care consfințește acest lucru și nu coabitarea de fapt a celor doi.

Deși din dispozițiile art.1 din Legea 189/2000 rezultă că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, Curtea va face aplicarea prezumției absolute a timpului legal al concepției. Astfel perioada concepției este timpul cuprins între a 300-a și a 180-a zi înaintea nașterii copilului care se socotește de la zi la zi.

Chiar aplicând această limită maximă a prezumției de 300 zile anterior nașterii soțului reclamantei ca fiind cea mai lungă perioadă de concepțiune nu se ajunge la data de 09.09.1940 dată la care socrii reclamantei împreună cu părinții lor au părăsit D de Sud, respectiv.

Este important a calcula data concepției deoarece art.7 alin.1 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice instituie o capacitate de folosință anticipată în sensul că, drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune însa numai daca el se naște.

Art.1 din OG 105/1999 așa cum a fost modificat prin Legea 189/2000 de aprobare a ordonanței, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;

b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;

c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;

d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;

e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;

f) este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Se poate astfel observa că aceste condiții ar fi îndeplinite de părinții soțului decedat al reclamantei împreună cu părinții și frații indicați în declarațiuni, iar a adăuga la lista beneficiarilor și nepoții celor strămutați, respectiv prima generație născută pe teritoriul României de astăzi este excesiv și contrar dispoziției legale.

Din Ordonanța nr.105 / 30 august 1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.189 / 02 noiembrie 2000 titulatura actului normativ este următoarea - Ordonanță privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice.

Din titulatură, dar și din art.1 lit.c al legii de aprobare rezultă în mod clar îndeplinirea a trei condiții cumulative pentru a putea fi declarat beneficiar, astfel în intervalul cuprins între 06.09.1940 - 06.03.1945 persoana cetățean român să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice.

Interpretarea pe care reclamanta o face în contestație este una simplistă și are în vedere doar faptul că este suficientă nașterea în intervalul precizat, ignorând celelalte condiții.

Rezultă din cele prezentate mai sus faptul că, reclamanta nu a făcut dovada deplină a strămutării efective a soțului, situație în care nu poate beneficia de dispozițiile reparatorii.

În consecință, Curtea va respinge contestația astfel formulată menținând hotărârea atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată cererea formulată de reclamanta, cu domiciliul în comuna, sat,-, județ C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județ

Definitivă.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 01 Octombrie 2009.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Red.hot.jud.-

4ex/16.10.2009

Emis 2 com/

Președinte:Claudiu Răpeanu
Judecători:Claudiu Răpeanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 338/2009. Curtea de Apel Constanta