Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 391/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 391
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, după casare, acțiunea formulată de acțiunea formulată de reclamanta, prin mandatar în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru mandatara reclamantei, lipsă fiind pârâta și martorii și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, de către reclamantă, înscrisuri în dovedirea acțiunii, reprezentând dovada achitării unei compensații bănești reclamantei de către Guvernul din fondul de despăgubiri pentru persecutații de către naziști, în 2 exemplare.
Curtea, față de dispozițiile deciziei de casare nr.2815/22.05.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, va proceda la audierea în calitate de martor a doamnei.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul, a cărei declarație se consemnează în scrise și se atașează în filă separată la dosar.
Mandatara reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat, precum si împrejurarea ca martorii citați nu se pot prezenta datorita vârstei înaintate si distantei fata de instanța, insa arata ca la dosar se afla declarațiile autentificate ale acestora la notarul public.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.
Mandatara reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr.831/59/01.08.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii A, solicitând anularea hotărârii nr. 14/31.03.2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor cuvenite pentru discriminare și persecutare etnică și rasială.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, pârâta a respins ca neîntemeiată cererea pe care a formulat-o în vederea obținerii drepturilor conferite de Legea nr.189/2000, pentru discriminarea și persecutarea etnică și rasială la care a fost supusă în perioada 17.10.1940-23.08.1944.
Întrucât la momentul respectiv reclamanta avea 2 ani, din cauza faptului că tatăl său a fost dus la muncă forțată, întreaga familie a resimțit toate neajunsurile provenite de pe urma legilor rasiale. Reclamanta arată că a fost înscrisă în Registrul de ca "având sânge evreiesc" și că, urmare Circularei Cabinetului Ministerului nr.8368/03.09.1941 toți evreii, inclusiv copii au fost obligați să poarte, ca semn distinctiv, o stea cu șase colțuri, cusută pe haină, în partea dreaptă a pieptului. Totodată, autorizația comercială a tatălui său a fost anulată, interzicându-se dreptul de a profesa meseria familiei.
Față de toate dovezile depuse la dosar, consideră că este îndreptățită să solicite drepturile materiale conferite de Legea nr.189/2000.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Casa Județeană de Pensii Aas olicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamantă.
În motivare se arată că petenta a depus la dosar o serie de acte dar din cerere nu reieșea în ce a constat persecuția la care ar fi fost supusă, și-n consecință, prin hotărârea nr.14/31.03.2008, Comisia județeană A, instituită în baza Legii nr.323/2004, a respins cererea pe motiv că petenta nu face dovada faptului că a suferit vreo persecuție din cele stipulate în mod expres și limitativ la art.1 din nr.OG105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000.
Prin sentința civilă nr. 303/12.11.2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A; a fost anulată Hotărârea nr. 14/31.03.2008 a Comisiei instituită în baza Legii nr. nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A; a fost obligată Comisia instituită în baza Legii nr. nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.04.2008 și a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr- la data de 12.02.2009.
Prin decizia nr. 2815/22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 303/12.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-; a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea decizie pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că reclamanta nu a fost în măsură să dovedească, cu certitudine cele invocate, iar actul administrativ atacat nu a fost combătut cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că situația sa se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000. Se mai arată că înscrisurile pe care le invocă instanța de fond în motivarea hotărârii nu respectă cerințele prevăzute de lege și nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, astfel că aceasta a nesocotit dispozițiile art. 129 al. 5 Cod procedură civilă.
Instanța supremă a reținut că neprocedând la stăruirea prin toate mijloacele legale pentru descoperirea adevărului și pentru prevenirea oricărei greșeli în cunoașterea faptelor, nedând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor sale, instanța de fond a hotărât în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul, pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că la rejudecarea cauzei se va solicita reclamantei să depună înscrisuri din care să rezulte statutul de strămutați sau de refugiați ai părinților săi sau să propună audierea martorilor car cunosc motivele și perioada strămutării sau refugierii, localitatea în care au fost strămutați sau refugiați, cu respectarea prevederilor OUG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000 și Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 105/1999 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2002 cu modificările ulterioare.
Cauza a fost reînregistrată, după casare, la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 15.07.2009.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta (născută ) s-a născut la data de 21.10.1939 în localitatea A, județ A, fiind de etnie ebraică.
Tatăl reclamantei - a fost supus la muncă obligatorie în perioada august 1941-august 1944, astfel cum rezultă din adeverința emisă de Centrul Militar Județean A, atașată la fila 17 dosar.
Totodată Curtea constatat ca din adeverința eliberată de Filiala Arhivelor Statului a Județului A, atașată la fila 16 doar, rezulta ca societatea comercială a tatălui reclamantei, având sediul în comuna Vânători, și-a încetat activitatea la 9 februarie 1941.
Din acest înscrisuri, instanța reține că, urmare a faptului că familia reclamantei, și inclusiv aceasta, erau de origine ebraică, autoritățile au dispus obligarea tatălui reclamantei la muncă obligatorie în perioada august 1941-august 1944, timp în care familia reclamantei a fost strămutată din localitatea Vânători - unde își desfășurau activitatea comercială - în localitatea A, la bunica reclamantei.
Curtea constata ca împrejurarea susținuta de către reclamanta in sensul ca părinții săi au fost strămutați din localitatea Vânători in localitatea A este confirmata si de declarațiile martorilor, si, declarații autentificate la notar(filele 14-16 dosar ICCJ).
Instanța a dispus audierea in fata instanței a martorilor, astfel cum s-a statuat prin decizie de casare, procedând in acest sens in ședința din data de 25.11.2009.
In fata instanței martora si-a menținut declarațiile date in fata notarului in sensul ca a confirmat împrejurarea ca părinții reclamantei au fost strămutați in localitatea A in anul 1941.
Instanța constată că solicitarea doamnei a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii A pe considerentul că domnia sa nu a precizat în cererea dresată pârâtei în ce a constat persecuția la care a fost supusă.
Instanța constată că drepturile reclamantei sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, "beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Instanța reține că reclamanta era născută la momentul la care tatăl său a fost supus la muncă obligatorie, în perioada august 1941-august 1944, perioadă în care familia reclamantei a fost strămutată din localitatea Vânători - unde își desfășurau activitatea comercială - în localitatea A, la bunica reclamantei.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamanta - având vârsta de doi ani la momentul strămutării - nu a fost supusă direct unor represiuni din partea autorităților, instanța subliniază că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi, închiderea societății comerciale deținută de tatăl reclamantei și obligarea acestuia la muncă forțată au avut-o asupra împrejurărilor în care reclamanta a fost nevoită să trăiască, din momentul nașterii sale.
De aceea, instanța apreciază că reclamanta beneficiază de statutul de refugiată, dat fiind faptul că a fost afectată în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi.
O interpretare contrară a acestor texte legale ar conduce la excluderea pe considerente formale a unor persoane care au fost în mod evident afectate de persecuțiile etnice la care au fost supuse familiile din care făceau parte. In acest sens s-a pronunțat si instanța suprema prin decizia nr.2622/16.09.2003 pronunțata in dosar nr.102/2003 si decizia nr.2623/16.09.2003 pronunțata in dosar nr.1003/2003.
Dată fiind această situație - reținând că reclamanta are calitatea de persoană strămutată - instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr. 14/31.03.2008 a Comisiei instituită în baza Legii nr. nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A și va anula Hotărârea nr. 14/31.03.2008 a Comisiei instituită în baza Legii nr. nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii
În consecință, instanța va obliga Comisia instituită în baza Legii nr. nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.04.2008, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, potrivit cărora "persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 lunii următoare celei în care a fost depusă cererea", cererea reclamantei fiind înregistrată sub nr. 2562/25.03.2008.
Totodată, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta, prin mandatar, cu domiciliul in A,-, - 10,.1, jud. A în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A, cu sediul in A, str. -. -, nr.20.
Anulează Hotărârea nr. 14/31.03.2008 a Comisiei instituită în baza Legii nr. nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii
Obliga Comisia instituită în baza Legii nr. nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.04.2008.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei -, prin mandatar, cu domiciliul in A,-, - 10,.1, jud. A
- pârâtei - Casa Județeană de Pensii A, cu sediul in A, str. -. -, nr.20.
Red./07.12.2009
Tehnored. / 18.12.2009/ 4 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana
