Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 413/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 413/2008
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamamntul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că urmare a adresei instanței de la termenul anterior, la data de 29.04.2008 s-a depus la dosar, de către pârâtă o adresă, în care se arată că în urma verificărilor efectuate în baza de date nu a fost identificată nici o dovadă care să ateste expedierea către reclamant a hotărârii cu nr. 22332/28.08.2007.
Față de răspunsul primit, curtea pune în vedere reclamantului să se pronunțe asupra excepției tardivității, invocată de pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reclamantul apreciază că acțiunea este formulată în termenul legal.
Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 137 Pr. Civ. respinge excepția tardivității, având în vedere împrejurarea că pârâta nu a făcut dovada că reclamantul a realizat actul de procedură după împlinirea termenului prevăzut de Legea 189/2000, motiv pentru care va aprecia că acțiunea este formulată de către reclamant în termenul legal.
Reclamantul arată că deține două acte, care atestă faptul că a contactat Casa Județeană de Pensii C, însă pe adresa de corespondență a acesteia cu reclamanatul, acesta figura cu o adresă greșită.
În ceea ce privește calculul retribuției de refugiat, reclamantul arată că acesta este eronat, precizând că perioada avută în vedere la stabilirea calității de refugiat este mai mare, motiv pentru care și retribuția aferentă ar trebui să fie mai mare și depune la dosar o serie de acte (filele 29 - 34 dosar), în sprijinul celor afirmate, arătând că nu mai are alte cereri.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul recunoaștrerii dreptului de refugiat și acordarea drepturilor bănești cuvenite pentru perioada 06.09.1940 - 06.03.1945.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 14 februarie 2008, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii S, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 5190/15.01.2008 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât perioada de referință avută în vedere nu corespunde duratei refugiului.
Pârâta Casa Județeană de Pensii S, prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale a relevat că reclamantul este decăzut din dreptul de a contesta legalitatea acestei decizii, relevând totodată că tribunalul este instanța competentă să soluționeze pricina, câtă vreme reclamantul, prin demersul judiciar inițiat, a înțeles să atace decizia de pensie care reprezintă un act accesoriu în raport de hotărârea ce stabilește de fapt nașterea dreptului de refugiat.
Reclamantul a relevat în cursul procedurii că obiectul pretențiilor deduse judecății îl constituie legalitatea emiterii hotărârii nr. 22332/2007 prin care s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, reiterând apărările formulate în cuprinsul cererii privitoare la modul eronat de individualizare a duratei refugiului.
În raport de aceste precizări Curtea a apreciat că este competentă să soluționeze în primă instanță contestația formulată de către reclamant, competența materială a instanței fiind determinată de dispozițiile art. 7 cpt. 4 din Legea nr. 189/2000, prevederile art. 155 din Legea nr. 19/2000 nefiind incidente în speță.
În ceea ce privește excepția tardivității, Curtea a reținut că aceasta nu este fondată, câtă vreme pârâta nu a făcut dovada comunicării acestei hotărâri către reclamant.
Prin adresa anexată la fila 28 din dosarul cauzei, pârâta a relevat că în urma verificării datelor de expediere, în arhiva sa nu au fost identificate dovezile care să ateste că hotărârea nr. 22332/2007 ar fi fost comunicată reclamantului.
Reclamantul a relevat că a luat cunoștință de existența deciziei odată cu emiterea deciziei nr. - ce i-a fost comunicată la data de 7 februarie 2008.
Acțiunea introductivă a fost exercitată la data de 3 martie 2008.
Curtea apreciază că data de 7 februarie 2008 este momentul de pornire al termenului procedural pentru exercitarea contestației împotriva celor dispuse prin hotărârea nr. 22332/2007, hotărâre pe care s-a fundamentat decizia nr. -/2007.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, Curtea reține că prin cererea înregistrată la data de 13.11.2007, sub nr. 431, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, depunând în probațiune înscrisuri, actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22332/2007 pârâta a admis cererea formulată, stabilind reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, drepturile urmând să fie acordate acestuia pentru perioada 27.07.1942 - 06.03.1945.
Reclamantul a relevat că durata refugiului a fost cuprinsă în intervalul 1940 - 1944.
În ședința publică din 10 aprilie 2008 învederat că domiciliu de dinainte de refugiu era orașul C și că tatăl său avea calitatea de ofițer superior al armatei române, schimbarea domiciliului fiind necesară încă din septembrie 1940, pentru că tatăl său era ofițer activ și nu-și putea îndeplini îndatoririle de serviciu decât dacă familia sa se afla în siguranță pe teritoriul românesc.
În susținerea acestor apărări, reclamantul a depus o serie de înscrisuri ce dovedesc calitatea de ofițer superior al tatălui reclamantului. Legitimația nr. 1573 anexată la fila 15 atestă faptul că tatăl reclamantului s-a refugiat din C la
Pentru a determina perioada refugiului, pârâta s-a raportat la data eliberării legitimației nr. 1573, care atestă că reclamantul avea, în 1942, calitatea de refugiat ( 14).
Carnetele școlare eliberate de instituția de învățământ pe care reclamantul o frecventa, atestă însă că acesta s-a aflat în refugiu încă din anul 1940 ( 17-18).
Analizând dispozițiile art.1 din Legea nr.189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul, împreună cu părinții săi s-au refugiat în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945.
Reclamantul a solicitat însă prin cererea introductivă acordarea acestor drepturi pentru perioada 06.03.1940-06.03.1944 și ținând cont de principiul disponibilității a statuat în limitele deduse judecății.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 22332/2007 și va obliga pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 06.09.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data formulării cererii, 1 mai 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în C-N,-,. 30 împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C-N, str. - nr. 2 și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22332/20.08.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 06.09.1940 - 06.03.1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.05.2007.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.SS/dact.
5 ex.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo
