Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 487/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 487/2008
Ședința publică din 11 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22800/21.02.2008 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal, martorii și, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 22 mai 2008 pârâta a depus, în 2 exemplare, documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Curtea, sub prestare de jurământ și în condițiile prevăzute de art. 193 Cod procedură civilă, audiază martorii prezenți iar declarațiile acestora sunt consemnate în procesele verbale atașate la dosar filele 49-51.
Reclamantul recunoaște faptul că nu a fost plecat în refugiu, însă în toată perioada ocupației maghiare a fost persecutat etnic și obligat să presteze diverse munci pentru autoritățile de ocupație, printre care și săparea tranșeelor pe mai multe linii ale frontului:, G, etc. De asemenea invederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reclamantului pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, anularea deciziei emise de către pârâtă și recunoașterea calității de refugiat, pentru intervalul septembrie 1940-martie 1945.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21.12.2007, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 22.800/21.02.2008 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut dovada unor persecuții etnice, cu atât mai mult cu cât localitatea de plecare era situată în teritoriul liber.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2008, sub nr. 40.643, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22.800/21.02.2008, pârâta respinge cererea reclamantului, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acestuia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că acesta nu a făcut dovada unor persecuții etnice, cu atât mai mult cu cât localitatea de plecare era situată în teritoriul liber.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
Astfel, din analiza celor două declarații autentice depuse la dosar ( 24,25) nu reiese faptul că reclamantul ar fi fost obligat să se refugieze, ci doar împrejurarea că a fost nevoit să învețe limba maghiară.
Acesta a relevat instanței că este reală împrejurarea că nu a foat strămutat, însă în toată perioada ocupației maghiare a fost persecutat etnic și obligat să presteze diverse munci pentru autoritățile de ocupație, printre care și săparea tranșeelor pe mai multe linii ale frontului, la, G, sugerând astfel încadrarea sa în prev. art. 1 lit. d din Legea nr. 189/2000.
În vederea lămuririi acestor aspecte, în virtutea rolului activ, Curtea a dispus audierea nemijlocită a celor 2 martori, însă dat fiind faptul că martorul a decedat, acesta a fost înlocuit cu martorul ( 49-51).
Cercetând mărturiile depuse în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, instanța a apreciat că acestea nu reflectă în mod exact realitatea, declarațiile nefiind pertinente pentru a dovedi, fără putință de tăgadă, persecuțiile etnice la care ar fi fost supus reclamantul, rezultă din simpla lecturare a lor, fiind evidente contradicțiile între cele două stări de fapt expuse.
Concluzia instanței se întemeiază pe aceea că martorul atestă faptul că reclamantul s-a refugiat din, teritoriu aflat sub ocupație maghiară, în România, contrazicând astfel chiar poziția adoptată de către reclamant, în timp ce cel de-al doilea martor redă o altă stare de fapt, conform căreia nu a avut loc refugiul reclamantului, însă acesta ar fi făcut parte din detașamentele de instrucție.
Oricum, nici acest martor nu a luat cunoștință de situația redată în mod direct, el relevând aspecte care i-au fost relatate de către reclamant, nedezvăluind o relație specială în timpul ocupației maghiare cu familia reclamantului.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că această mărturie nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă, martorul nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute în timpul ocupației maghiare și care ar putea constitui temei pentru admiterea cererii reclamantului, prin încadrarea sa în situațiile expres și limitativ prevăzute în textul legal mai sus redat.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că legalitatea unui act administrativ trebuie apreciată prin prisma documentației care a stat la baza emiterii lui și care nu este concludentă pentru a susține teza avansată de către reclamant.
Luând în considerare toate cele mai sus expuse și întemeiat pe probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și art. 18 din Legea contenciosului administrativ, urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în C N,-, jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C- Str. - nr. 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
