Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 488/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 488
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anularea Hotărârii nr. 5775 din mai 2009 emisă de pârâtă.
La data de 20 octombrie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 14 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 30.06.2009 sub nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sas olicitat instanței anularea hotărârii nr.5775 din mai 2009 de pârâtă, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat conform prevederilor Legii nr.189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că a suferit din cauza persecuțiilor etnice exercitate în contextul în care familia a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Răspunzând celor invocare prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în considerarea că nu se face dovada persecuției din motive etnice, declarațiile martorilor neducând la această concluzie.
Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 5775 din mai 2009 de Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea reclamantei i, în considerarea că nu întrunește condițiile cerute de Legea nr.189/2000 iar în caz de prezentare de acte oficiale din care să rezulte persecuția și refugiu cererea va fi reanalizată.
Potrivit prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, respectiv de indemnizație, persoana, cetățean rămân care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții, aflându-se în una din situațiile exprese: deportat, strămutat, precum și soțul supraviețuitor al celui decedat din categoria celor deportați, refugiați.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor. Astfel, martorii și (beneficiari ai Legii nr.189/2000 conform hotărârilor de la 20,21) relevă că în perioada septembrie 1940 - martie 1945 reclamanta născută împreună cu familia din motive etnice s-a refugiat din localitatea valea jud. S în localitatea T jud. Aceste împrejurări relevă martorii sunt cunoscute întrucât au fost refugiați, au asistat la evenimente.
Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantei și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.
Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamanta nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamanta nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantei este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 1 aprilie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta cu domiciliul în nr.43 jud. S împotriva pârâteiCasa Județeană de Pensiicu sediul în localitatea Z-, jud. S și în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 5775/mai 2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.09.1940-6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG Nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.04.2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./27.10.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
