Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 487/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 487
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anularea Hotărârii nr. 5664 din 16 aprilie 2009, emisă de pârâtă.
La data de 20 octombrie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 14 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 05 iunie 2009 sub nr- reclamantul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sas olicitat instanței anularea hotărârii nr.5664 emisă de pârâtă la 16.04.2009 și obligarea la recunoașterea calității de refugiat conform prevederilor Legii nr.189/2000.
În susținerea celor solicitate reclamantul a arătat că a fost refugiat împreună cu familia din localitatea de domiciliu.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că reclamantul nu se încadrează în cazurile de persecuție din motive etnice, acest aspect nefiind dovedit, declarațiile martorilor raportat la vârstă nefiind concludente.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
Prin hotărârea nr.5664 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.189/2000 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul reținându-se că nu a prezentat acte oficiale din care să rezulte persecuția și refugiul.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor.
Astfel, prin declarațiile autentice date de martorii, relevă că reclamantul împreună cu părinții din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși de autoritățile hortiste au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu în B jud. B în perioada decembrie 1941 - martie 1945. Audiat de instanță martorul arată că a fost refugiat din aceeași localitate iar în localitatea de refugiu s-a întâlnit cu familia reclamantului prilej cu care a avut o serie de discuții legate de persoanele din sat.
Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantului și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.
Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamantul nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamantul nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantului este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse
Desigur se susține de pârâtă că cele relatate nu pot fi reținute în lipsa unei confirmări oficiale și urmare a faptului că împotriva martorilor au existat și plângeri penale. Aceste susțineri nu pot fi primite întrucât în contextul dispozițiilor legii evocate și a normelor de aplicare dovada se poate face prin orice mijloc de probă inclusiv declarații de martori. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că din acte nu rezultă existența unei plângeri împotriva martorului iar în privința martorului plângerea are în vedere alte persoane nu reclamantul în cauză.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 1 februarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul cu domiciliul în localitatea nr.47, jud. S împotriva pârâteiCasa Județeană de Pensii Scu sediul în localitatea Z-, jud. S și în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 5664/16.04.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.11.1941-6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG Nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.02.2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.//4 ex./27.10.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
