Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 492/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ nr.492/CA

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma

Grefier - - -

Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ formulată de reclamantul - domiciliat în C,-, -B,.A,.19, județul C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 14), lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual.

Apărătorul reclamantului solicită administrarea probei testimoniale cu martorii și, prezenți în sala de judecată. Învederează că la termenul anterior a fost încuviințată această probă.

În conformitate cu dispozițiile art.193-198 din Codul d e procedură civilă, sunt audiați martorii și, cele declarate de aceștia fiind consemnate în procesele-verbale atașate la dosar.

După audierea martorilor, apărătorul reclamantului, precizează că nu mai are probe de administrat, cereri prealabile de formulat, solicitând cuvântul pe fondul cauzei.

Curtea, luând act că nu sunt probe de administrat, cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reclamantului asupra cauzei.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea hotărârii contestate și stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu consecința acordării drepturilor cuvenite. Învederează instanței faptul că prin probele administrate în cauză reclamantul a făcut dovada calității de persoană strămutată din Bulgaria în România în urma Tratatului d l Craiova din 06.09.1940.

Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra cauzei în contencios administrativ de față:

Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 08.09.2009 și înregistrată sub nr- la Curtea de Apel Constanța, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C anularea Hotărârii nr.32267/07.08.2009 emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000 și plata drepturilor prevăzute de lege.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este născut la data de 01.08.1941 în localitatea din Bulgaria și că prin cererea depusă la Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 a solicitat a se stabili calitatea sa de beneficiar al legii, având în vedere că a făcut obiectul schimbului de populație urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat la C în luna septembrie 1940, însă cererea i-a fost respinsă nejustificat.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: hotărârea contestată, act de identitate și certificatul de naștere al reclamantului, declarație de notorietate dată de numiții și, autentificată sub nr.4042/25.09.2007 la BNP. A solicitat, de asemenea, proba testimonială, fiind audiați martorii și.

Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.

Din analiza probelor administrate în cauză, Curtea reține că reclamantul este născut la data de 01.08.1941 în localitatea din Bulgaria, din părinți și.

Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză părinții reclamantului au fost strămutați din Bulgaria, în baza Tratatului d l Craiova, fiind stabiliți în comuna Bărăganu, județul

Din declarația de notorietate, autentificată sub nr.4042/25.09.2007 la BNP rezultă că numiții și au cunoscut pe părinții reclamantului - și - fiind vecini cu aceștia în localitatea - Bulgaria din 1930 până în anul 1941, când familia, împreună cu cei trei copii, unul din copii fiind, au fost strămutați din Bulgaria, pe teritoriul României în orașul C, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la C în luna septembrie 1940, unde s-au stabilit definitiv.

Potrivit art. 1 lit. "c" din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea OG nr.105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr.118/1990 "beneficiază de prevederile prezentei persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice" după cum urmează: a fost deportată; privată de libertate; strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamente de muncă forțate; este soțul sau soția persoanei persecutate, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Prin"persoană strămutată în altă localitate",conform dispozițiilor nr.HG127/2002 privind Normele de aplicare a nr.OG105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Articolul 2 din nr.HG 127/2002 statuează că"în această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".

Potrivit art. 6 din lege,"dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu e posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege",iar conform art.4 alin.2 din Normele pentru aplicarea prevederilor legii"în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori".

Față de dispozițiile menționate și având în vedre probele administrate, Curtea constată că reclamantul a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria din anul 1940, urmare a Tratatului încheiat la C la 06.09.1940, fiind strămutat împreună cu familia din Bulgaria în România, motiv pentru care acțiunea sa va fi admisă, se va dispune anularea hotărârii nr.32267/07.08.2009 emisă de pârâtă și se va constata că reclamantul are calitate de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 modificată și completată, ca persoană strămutată.

Drepturile se vor acorda reclamantului conform art.5 din Norma pentru aplicarea prevederilor nr.OG105/1999 aprobată prin nr.HG127/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul - domiciliat în C,-, -B,.A,.19, județul C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul.

Anulează hotărârea nr.32267/07.08.2009 emisă de pârâtă și recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000.

Dispune emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 04 noiembrie 2009.

Președinte,

- - -

Grefier,

- -

Red. hot. jud. -

Tehnored. gref.

4 ex/30.11.2009

Emis 2 comunicări/

Președinte:Elena Carina Gheorma
Judecători:Elena Carina Gheorma

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 492/2009. Curtea de Apel Constanta