Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 6/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR NR.-
SENTINȚA NR.6/CA/2010
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul, din, nr.171, com. jud.B în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, jud.B, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, că Școala cu clasele I - VIII a răspuns la adresa instanței, că pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la al patrulea termen de judecată, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Constată că, prin acțiunea introdusă la această instanță la data de 15 octombrie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând anularea Hotărârii nr.14.757/22.09.2009 emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost refugiat din localitatea în localitatea de B în perioada 1940 - 1945.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtă se solicită respingerea acțiunii întrucât reclamantul nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.1 din Legea nr.189/2000, deoarece din adeverința nr.294/2009 emisă de Școala cu clasele I - VIII reiese că, reclamantul a urmat cursurile învățământului primar la Școala elementară din în perioada septembrie 1943 - iunie 1947.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.14.757/2009, s-a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.189/2000, întrucât pârâta a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, deoarece există contradicție între susținerea reclamantului că a fost refugiat din localitatea în localitatea de B în perioada 1940 - 1945 și declarațiile martorilor, respectiv datele cuprinse în adeverința nr.294/2009, eliberată de Școala.
Potrivit art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin cererea adresată pârâtei, reclamantul a solicitat acordarea indemnizației prevăzută de Legea nr.189/2000, deoarece a fost strămutat din localitatea în localitatea de B în perioada 1940 - 1945, împreună cu părinții.
Din declarația martorului audiat de instanță, rezultă faptul că reclamantul împreună cu părinții săi au fost nevoiți să plece în refugiu în anul 1940, stabilindu-se în localitatea de B, până în anul 1944, când atât martorul cât și reclamantul s-au întors împreună cu părinții în localitatea pentru a urma cursurile școlii în clasa Nu au reușit însă să urmeze cursurile clasei I până la sfârșitul anului școlar, deoarece au fost nevoiți să plece din nou în refugiu, întrucât părinților acestora le era frică să rămână în localitatea, ca să nu fie împușcați de către soldații străini.
Din adresa nr.546/2009, emisă de Școala cu clasele I - VIII, rezultă faptul că reclamantul a urmat cursurile la Școala elementară din satul în perioada septembrie 1943 - iunie 1948.
Conform dispozițiilor art.6/1 din Legea nr.189/2000, dovedirea situațiilor prevăzute de art.1, se face cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din adresa emisă de Arhivelor Naționale - Direcția Județeană B nr.1245/2009, rezultă faptul că această instituție deține doar evidența refugiaților din teritoriul intrat sub administrația maghiară în urma de la Viena din 1940, în teritoriul României.
În lipsa actelor oficiale, instanța constată că prin declarațiile martorilor, și, s-a făcut dovada împrejurării că în anul 1940 reclamantul împreună cu părinții acestuia au plecat în refugiu în localitatea de B, datorită persecuțiilor venite din partea soldaților.
Instanța va avea în vedere însă la stabilirea perioadei de refugiu, adresa emisă de Școala cu clasele I - VIII, care este un înscris oficial și are forță probatorie mai mare decât declarațiile martorilor.
În consecință, instanța apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și în baza dispozițiilor art.18 din Legea nr.554/2004 și art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 va admite acțiunea, va anula Hotărârea nr.14757/22 septembrie 2009 și va obliga pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 - 15 septembrie 1943.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE acțiunea formulată de reclamantul,domiciliat în, nr.171, com. jud.B în contradictoriu cu pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O,-, jud.B și în consecință:
Anulează Hotărârea nr.14.757/22.09.2009 emisă de pârâtă, pe care o obligă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, pentru perioada 06.09.1940 - 15.09.1943.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. sent. -
- tehnoredact. -4 ex.
- 20.01.2010
2 com. 21.01.2010 cu:
-,
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Dobai Florica
