Anulare act administrativ . Sentința 4/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR NR.-
SENTINȚA NR.4/CA/2010
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind rejudecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal - după casare cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție - formulată de către reclamantul, din O, str.-. -, nr.4, -2,.4, jud.B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, jud.B,PRIMARUL COMUNEIșiGUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în B, sector 1, nr.1, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, acțiunea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, achitată prin chitanța nr.323 - 1 - 2 din 19 noiembrie 2007, plus timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, că Primăria comunei a răspuns la adresa instanței de la termenul anterior, că reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza prevederilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 26.10.2007 și precizată ulterior, legal timbrată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei și Guvernul României, solicitând anularea parțială a nr.HG970/2002, respectiv poziția nr.70 din Anexa nr.79, referitoare la "teren aferent puț", în suprafață de 005 ha, precum și anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local nr.32/19.08.1999 în ceea ce privește includerea în Anexa 1 la aceasta, respectiv în " bunurilor care aparțin domeniului public al com. " a terenului în suprafață de 005 ha (500 mp), înscris la poziția 64 din "", teren care constituie proprietatea privată exclusivă a reclamantului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților 1 și 2 să nu ocupe sau să înceapă vreo lucrare pe terenul în discuție înainte de a se conforma prevederilor Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în data de 15.03.2007 a aflat de la pârâtul 2 că o porțiune din terenul intravilan proprietatea sa, aferent casei sale din, nr.415, com., înscris în CF nr.911 a loc. sub nr. topo.63, 64, 65 și 66, în suprafață totală de 12.771 mp, respectiv suprafața de 500 mp, pe care se afla un foraj (puț), executat prin anii 1960, ar face parte din domeniul public al com. și că pe acest teren urmează să se construiască o stație de pompare a apei potabile.
Prin cererea adresată aceluiași pârât, reclamantul a solicitat să i se comunice, printre altele, copiile înscrisurilor care atestă apartenența la domeniul public al com. a terenului respectiv, precum și documentația referitoare la investiția preconizată a fi efectuată pe acest teren.
Urmare a înscrisurilor primite, a făcut cunoscut pârâților 1 și 2 considerentele legale pentru care terenul de la poziția 64 din "" anexa 1 la Hotărârea nr.32/1999 a pârâtei de rând 1 nu face parte din domeniul public al com. printre care faptul că terenul respectiv nu este identificat topografic și că lipsește actul juridic civil sau administrativ care să ateste modalitatea în care a fost trecut inițial în proprietatea statului și în baza căruia a fost inclus în "" întocmit de comisia condusă chiar de pârâtul de rând 2, în calitate de primar, conform art.21 al.1 din Legea nr.213/1998, subliniind faptul că această hotărâre este nulă sub acest aspect.
Întrucât pârâții de rând 1 și 2 nu i-au răspuns la notificare, le-a depus acestora plângere prealabilă, la care i s-a răspuns să urmeze procedurile legale dacă apreciază că vreun drept al său a fost lezat.
Drept urmare, s-a adresat pârâtei 3 cu plângere prealabilă, în care a invocat nulitatea absolută parțială a hotărârii sale și a pârâtei 1 pentru motivele sus-arătate. I s-a răspuns că reclamația ar fi tardivă și, totodată, neîntemeiată. Ori, dreptul la acțiune în constatarea nulității absolute este imprescriptibil și, ca tare, nu se poate vorbi de tardivitate.
Cauza nulității absolute a celor două acte administrative emise de pârâtele 1 și 3 în ceea ce privește terenul din litigiu, raportat la art.948 Cod civil, o constituie faptul că obiectul acestora este ilicit întrucât nesocotește ordinea constituțională existentă la data emiterii lor, respectiv prevederile art.41 din Constituția în vigoare la data emiterii acestora, potrivit cărora: "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, după o dreaptă și prealabilă despăgubire".
O altă cauză a nulității absolute parțiale a celor două acte administrative unilaterale o constituie faptul că obiectul acestora nu este determinat, conform art.964 Cod civil, în sensul că terenul nu este identificat topografic. De asemenea, stabilirea suprafeței de 500 mp s-a făcut în mod arbitrar, fără a se ține seama de locul în care este amplasat puțul.
Nefiind determinat, respectiv identificat topografic și delimitat faptic, terenul în discuție nu a fost înscris în cartea funciară, astfel că, în raport de dispozițiile art.27 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, actele administrative nu-i sunt opozabile.
În drept, invocă prevederile art.44 alin.1 - 4 din Constituția României, art.3 alin.4 și art.7 din Legea nr.213/1998, art.20, 25 alin.1 - 3 și art.46 din Legea nr.7/1996.
În probațiune s-a depus de reclamant extrasul de carte funciară, adresa nr.1171/2006, emisă de Primăria comunei, memoriul tehnic și planșe fotografice.
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat referitor la excepția de tardivitate că art.11 al.1 din Legea nr.554/2004 prevede că "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat de soluționare a cererii". La aliniatul 2 al aceluiași articol se prevede că: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la al.1, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".
Cum, în speță, actul administrativ a cărui anulare se solicită este o hotărâre de Guvern, termenul de un an începe să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial. Hotărârea a cărei anulare parțială se solicită a fost publicată în Monitorul Oficial nr.671/10.09.2002, iar acțiunea în anularea acestui act a fost introdusă după data de 10.09.2003, când s-a împlinit termenul prevăzut imperativ atât de art.11 al.2 din Legea nr.554/2004, cât și de art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990.
Termenul de un an este de decădere (art.11 al.5 din Legea nr.554/2004) și depășirea lui are ca efect stingerea dreptului la acțiune în sens material.
Susținerile reclamantului că dreptul său la acțiune este imprescriptibil sunt neîntemeiate. Potrivit art.18 al.1 din Legea nr.554/2004 "instanța, soluționând cererea la care se referă art.8 al.1, poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris". Se observă că legiuitorul a înțeles să nu treacă drept obiect al contenciosului administrativ și constatarea nulității absolute a unui act administrativ, deoarece nulitate este acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă.
Pe fond, consideră că susținerile reclamantului nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea actului administrativ adoptat de Guvern și vătămarea de către această autoritate a unui drept existent și recunoscut de lege în favoarea lui, în condițiile în care acesta nu face dovada că a solicitat și a obținut anterior anularea parțială a hotărârii consiliului local, respectiv a consiliului județean, acte în temeiul cărora a fost adoptată Hotărâre Guvernului nr.90/2002.
Apreciază că actul administrativ contestat este temeinic și legal, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâtul primarul Comunei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că puțul (forajul) se află pe terenul nr. top.427, iar faptul că în nr.HG970/05.09.2002 s-a inventariat și o suprafață de 500 mp nu înseamnă că aceasta ar fi suprafața totală a nr.427, cum susține reclamantul. Această suprafață a fost cuprinsă astfel în inventar din motive tehnice, întrucât drumurile în lista de inventar sunt exprimate în unități de lungime, iar la întocmirea proiectului pentru introducerea apei proiectantul a solicitat ca executarea unor lucrări să fie exprimată în unități de suprafață (mp).
Pârâtul Consiliul Local, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță.
Prin notele de ședință formulate de reclamant se reiterează aceleași aspecte invocate și în acțiune.
Prin înscrisul depus la dosar la data de 7 ianuarie 2010 de către Primarul comunei, se arată că prin Hotărârea nr.32/1999 a Consiliului Local, s-a însușit un inventar preexistent, iar în privința existenței unor înscrisuri prin care s-a dobândit terenul precizează că nu dețin, dar cred că executarea puțului în anul 1982 s-a făcut cu acordul, care era proprietarul terenului și probabil a avut loc un schimb de teren cu statul.
În rejudecare, după casare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a solicitat părților să-și exprime punctul de vedere cu privire la necesitatea efectuării unei expertize topografice în cauză, respectiv dacă sunt de acord cu suportarea cheltuielilor necesare în acest sens, părțile răspunzând că nu se impune efectuarea unei expertize topografice, respectiv că nu sunt de acord cu plata contravalorii acesteia, situație în care instanța de judecată nu s-a putut conforma îndrumărilor cuprinse în decizia nr.4738/2008 de a completa probatoriul în cauză cu o lucrare de specialitate și va soluționa cauza în temeiul înscrisurile existente la dosar.
La termenul de judecată din data de 10 iunie 2009, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul este proprietarul terenului intravilan înscris în CF 911, nr.top.63, 64, 65 și 66, în suprafață totală de 12.771 mp (fila 5).
Din documentația cadastrală întocmită conform Legii nr.7/1996, republicată, la cererea reclamantului (fila 67 dosar) reiese că pe terenul proprietatea acestuia, cu nr. topo.65, se află un foraj (puț) la distanță de 18,42 față de drumul comunal cu nr. topo.427, la distanță de 14,65 față de limita exterioară a nr. topo.65, către drum și la o distanță de 17,25 față de limita sudică a proprietății cu nr. topo.65.
În Anexa 1 " bunurilor care aparțin domeniului public al comunei " (fila 8), însușit de Consiliul Local al comunei prin Hotărârea nr.32 din 19 august 1999, la poziția nr.64 este înscris un teren aferent puț, situat în localitatea, în suprafață de 005 ha.
Prin nr.HG970/2002 (fila 12) se atestă apartenența la domeniul public al comunei a acestui teren aferent puț, care figurează înscris la poziția 70 din Anexa nr.79 la această hotărâre.
Acest teren de 500 mp, menționat la poziția 64 din "" precum și la poziția nr. 70 la HG nr.970/2002, nu este identificat topografic spre deosebire de celelalte imobile de pe raza satului aparținând domeniului public al com., și nici nu s-a făcut dovada de către pârâți în sensul că acest puț este amplasat pe nr. topo. 427 care aparține domeniului public al comunei, conform afirmațiilor pârâtului Primarul comunei, nefiind depus la dosar nici un înscris în acest sens. De asemenea, în actele administrative atacate se precizează că terenul pe care e amplasat puțul a fost dobândit în anul 1972, însă nu a fost depus de către pârâți nici un înscris care să dovedească modalitatea în care terenul respectiv a fost trecut în proprietatea comunei.
Pe baza actelor de la dosar, instanța reține faptul că nu s-a făcut dovada că terenul pe care este amplasat puțul este în proprietatea publică a comunei și nici că acest puț este amplasat pe nr. topo. 472, care aparține domeniului public al comunei. Faptul că acest teren este cuprins în Anexa 1 "", nu reprezintă o dovadă în acest sens și nici nu are efect constitutiv sau translativ de drepturi de proprietate.
Însă, din înscrisurile depuse la dosar (filele 67 - 71), reclamantul a dovedit faptul că puțul este amplasat pe nr. topo. 65, înscris în nr.911, teren care este în proprietatea acestuia.
Prin urmare, atestarea apartenenței acestui teren pe care este amplasat puțul la domeniul public al comunei, prin nr.HG970/2002, este nelegală, situație în care instanța va dispune anularea parțială a acestui act administrativ, cu privire la poziția nr.70 din Anexa nr.79.
Hotărârea Consiliului Local nr.32/19.08.1999 este un act prealabil adoptării hotărârii Guvernului, ultima hotărâre fiind actul care în final stabilește regimul juridic al bunurilor ce constituie domeniul public al comunei și, constatându-se nelegalitatea parțială a nr.HG970/05.09.2002, se reține și că Hotărârea Consiliului Local este nelegală în ceea ce privește includerea în domeniul public al comunei a unui teren cu privire la care reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate.
Faptul că anterior nu s-a contestat hotărârea Consiliului Local nu este de natură să ducă la concluzia că nu poate fi anulată Hotărârea Guvernului, deoarece ultima hotărâre este actul final de stabilire a calității bunurilor prevăzute în hotărârea Consiliului Local, are și o forță juridică superioară, este un act de sine stătător și poate fi atacat la instanța de contencios administrativ.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța va admite în parte acțiunea precizată a reclamantului, va dispune anularea parțială a nr.HG970/05.09.2002, respectiv poziția nr.70 din Anexa nr.79 referitoare la "teren aferent puț" în suprafață de 005 ha și anularea parțială a nr.32/19.08.1999, respectiv poziția nr.64 din Anexa 1 la aceasta.
În baza prevederilor art.246 Cod de procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâților 1 și 3 ca, în baza nulității absolute parțiale constatate conform capătului de cerere 1, să-și revoce în mod corespunzător hotărârile date.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților 1 și 2 să nu ocupe sau să nu înceapă vreo lucrare pe terenul în discuție înainte de a se conforma prevederilor Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, instanța îl va respinge ca nefondat cu motivarea că acest capăt de cerere excede obiectului acțiunii în contencios administrativ, iar pe de altă parte instanța constată că reclamantul a formulat o cerere de ordonanță președințială pe rolul Curții de APEL ORADEA, prin care a solicitat sistarea unor lucrări începute pe acel teren la data de 19.03.2008.
În baza prevederilor art.274 Cod de procedură civilă, instanța obligă pârâții în solidar la plata sumei de 4,30 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând taxe de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, domiciliat în O, str.-. -, nr.4, -2,.4, jud.B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -, jud.B,PRIMARUL COMUNEI, jud. șiGUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Dispune anularea parțială a nr.HG970/05.09.2002, cu privire la poziția nr.70 din Anexa nr.79 referitoare la "teren aferent puț", în suprafață de 005 ha și anularea parțială a nr.32/19.08.1999, respectiv poziția nr.64 din Anexa 1 - bunurilor care aparțin domeniului public al comunei.
Ia act de renunțarea reclamantului la capătul 2 de acțiune privind obligarea pârâților la revocarea hotărârilor emise de aceștia.
Respinge ca neîntemeiat capătul 3 de cerere privind obligarea pârâților 1 și 2 să nu ocupe sau să nu înceapă vreo lucrare pe terenul în litigiu, înainte de a se conforma prevederilor Legii nr.33/1994.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de 4,30 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. sent. -
- tehnoredact. - 6 ex.
- 25.01.2010
4 com. 25.01.2010 cu:
-,
- CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -,
- PRIMARUL COMUNEI,
- GUVERNUL ROMÂNIEI
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Dobai Florica
