Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 637/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 637/CA

Ședința publică din data de 9 iulie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Adriana Gherasim

Grefier - - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios-administrativ formulată de reclamantul - cu domiciliul în,-, județul C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C - cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.

S-a făcut referatul oral al cauzei în care grefierul de ședință învederează instanței că reclamantul a depus copia certificatului său de naștere și lista cu numele și adresa martorului propus a fi audiat, respectiv martorul.

Reclamantul solicită administrarea probei cu martorul prezent în instanță.

Întrebat fiind, martorul precizează că este vărul reclamantului.

Curtea, față de precizările martorului cu privire la gradul de rudenie cu reclamantul, având în vedere dispozițiile art.198(1) pct.1 Cod procedură civilă, dispune neaudierea martorului și pune în vedere reclamantului să propună un alt martor care să nu fie rudă cu acesta.

Reclamantul precizează că nu este în măsură să propună un alt martor care cunoaște condițiile strămutării părinților și care să nu fie rudă. Depune la dosarul cauzei declarație notarială a numiților și, autentificată la BNP și sub nr. 40/07.01.2008.

Curtea, luând act de precizările reclamantului în sensul că nu mai are probe de administrat, cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.

Reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea contestației, în sensul anulării hotărârii contestate și stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, cu modificările ulterioare, cu consecința acordării drepturilor cuvenite, având în vedere probatoriile administrate. S-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, aceștia fiind strămutați în anul 1940 din Bulgaria în România și legea nu distinge expres ca persoanele care au avut de suferit din motive etnice să se fi născut chiar în momentul strămutării, fiind necesară doar ca nașterea să fi avut loc în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945.

Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra cauzei în contencios administrativ de față:

Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată sub nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA în data de 22.05.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, anularea Hotărârii nr.30316/22.04.2008 emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000 și plata drepturilor prevăzute de lege.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este fiul lui, decedat la 03 august 2007, că tatăl său prin cererea depusă la Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 a solicitat a i se stabili calitatea sa de beneficiar a legii, având în vedere că a făcut obiectul schimbului de populație, urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat la C în luna septembrie 1940, însă cererea i-a fost respinsă nejustificat. Acesta, născut la 29.03.1922 în localitatea, județul C, în anul 1940 a fost strămutat împreună cu familia, din Bulgaria, com. județul în România, urmare a Tratatului din 06.09.1940 încheiat la C între România și Bulgaria.

, între timp a decedat, astfel că succesorul său, a continuat acțiunea prin depunerea contestației împotriva Hotărârii nr. Hotărârii nr.30316/22.04.2008 emisă de pârâtă.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: hotărârea contestată, certificat de naștere și de deces ale tatălui său, certificat de naștere al reclamantului, înscris eliberat de Arhivele Naționale ale Statului, respectiv Situație de avere imobilă rurală locuitorului G, declarație notarială a numiților și, autentificată sub nr. 40/07.01.2008 la BNP și.

Pârâta, legal citată, nu și-a precizat poziția procesuală și nu a formulat întâmpinare.

Din analiza tuturor probelor administrate în cauză, Curtea constată următoarea situație de fapt:

a solicitat cu cererea înregistrată sub nr. 60829/05.04.2006 la Casa Județeană de Pensii C recunoașterea calității sale de persoană strămutată conform art.1 lit. c din Legea nr.189/2000.

Prin Hotărârea nr. 30316/22.04.2008, Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, constituită la nivelul Casei Județene de Pensii, a respins cererea petentului cu motivarea că acesta este născut la data de 29.03.1922 și potrivit Legii nr. 189/2000, persoanele născute în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945 sunt beneficiare ale actului normativ sus amintit, cu condiția ca nașterea să se fi produs în termen de 300 zile de la data strămutării părinților, dată atestată cu documente și nu a făcut dovada strămutării.

Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține că petentul, născut la 29.03.1922 în localitatea, județul C, decedat la 03 august 2007, a făcut obiectul schimbului de populație, fiind fiul defuncților G și. Aceștia împreună având 2 copii, unul dintre copii fiind, iar în anul 1940 a fost strămutat împreună cu familia, din Bulgaria, com. județul în România, urmare a Tratatului din 06.09.1940 încheiat la C între România și Bulgaria.

Din declarația notarială autentificată sub nr. 40/07.01.2008 la BNP și, rezultă că numiții și cunosc faptul că, așa cum figurează în actul de deces seria - nr.-/1998 Primăria comunei este una și aceeași persoană cu G, așa cum figurează în declarația de avere imobiliară rurală eliberată la 24.01.1942 de. Bulgaria.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. "c" din nr.OG 105/1999 astfel cum a fost modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

- "c""a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate";

Art. 2 din nr.HG 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilorOrdonanței Guvernului nr. 105/1999privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutata în altă localitate, respectiv "persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".

Din interpretarea teleologică a prevederilor legii rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice de regimurile respective, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit persecuțiile exercitate din motive etnice, prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit cât și cele care au suferit în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Potrivit art. 6 din lege, "dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu e posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".

Conform art. 4 alin. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor legii, în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.

Coroborând textele de lege sus enunțate, instanța constată că, reclamantul conform art.1169 Cod civil, a făcut dovada susținerilor sale.

Astfel,din probatoriul administrat rezultă fără putință de tăgadă că, născut la 29.03.1922 în localitatea, județul C, decedat la 03 august 2007, în anul 1940 a fost strămutat împreună cu familia, din Bulgaria, com. județul în România, urmare a Tratatului din 06.09.1940 încheiat la C între România și Bulgaria.

, între timp a decedat, astfel că succesorul său, a continuat acțiunea prin depunerea contestației împotriva Hotărârii nr. Hotărârii nr.30316/22.04.2008 emisă de pârâtă, astfel că a operat în cauză transmisiunea calității procesual active.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România în anul 1940, Curtea apreciază că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, motiv pentru care urmează a admite acțiunea, a anula hotărârea emisă de pârâtă și a recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 modificată și completată.

Drepturile se vor acorda reclamantului conform art.5 din Norma pentru aplicarea prevederilor nr.OG105/1999 aprobată prin nr.HG127/2002, începând 05.04.2006 până la 02.08.2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admiteacțiuneaformulată de, cu domiciliul în,-, județul C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C - cu sediul în C,-, județul

Anulează hotărâreanr. 30316/22.04.2008 emisă de pârâtă și recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000.

Dispune emitereade către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege de la data de 05.04.2006 până la 02.08.2007.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iulie 2008.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Red. hot. jud. -

Tehnored. gref. / 4 ex/22.07.2008

Președinte:Adriana Gherasim
Judecători:Adriana Gherasim

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 637/2008. Curtea de Apel Constanta