Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 91/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR.91
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect Legea nr. 189/2000.
La apelul nominal se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se identifică reclamantul, se comunică întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă reclamantului, acesta precizează că nu mai cere termen pentru studierea întâmpinării.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i recunoască drepturile stabilite prin Hotărârea nr. 4881/26.02.2008 de la data de 5.03.2003 și nu din data de 01.02.2007 cum a dispus pârâta prin această hotărâre.
Consideră că data de la care este îndreptățit să i se aplice beneficiul Legii nr. 189/2000 este data inițială a formulării cererii cu acest obiect către pârâtă.
Au fost depuse la dosar Hotărârea nr. 4881/2007 emisă de pârâtă, sentința civilă nr. 100/11.04.2007 a Curții de Apel Timișoara și decizia prin care s-a soluționat recursul împotriva acestuia, nr. 3827/10.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și întâmpinarea pârâtei, probei din examinarea cărora Curtea reține:
Prin Hotărârea nr. 4881 din data de 5.03.2003, pârâta a respins cererea reclamantului de acordare a unor drepturi prevăzute de Legea nr. 189/2002, apreciind că reclamantul nu are calitate de persoană strămutată întrucât s-a născut la mai multe luni ulterior refugiului părinților săi din comune, județul, Bulgaria, produs la 15.09.1940 ca urmare a cedării teritoriului respectiv Bulgariei și stabilirii acestora în județul C, comuna; reclamantuluilui a avut loc în localitatea de refugiu, la data de 2.11.1941.
Reclamantul a revenit cui cerere către instituția pârâtă care nu i-au fost soluționate favorabil, drept pentru care s-a adresat instanței de contencios administrativ.
În soluția dată în recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 100/11.04.2007 a Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunță Decizia civilă nr. 3827/10.10.2007, ale cărei considerente sunt următoarele:
Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii T pentru anularea răspunsului nr. 1559/01.02.2007 și obligarea pârâtei la acordarea drepturilor stabilite prin Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 100 din 11 aprilie 2007 Curții de Apel Timișoaraa fost admisă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut faptul că pârâta avea obligația de a revizui hotărârea reclamantului dacă se constatau încălcări ale dispozițiilor legale.
A reținut faptul că reclamantul a fost născut în perioada în care părinții săi erau refugiați și că beneficiază de prevederile actului normativ invocat întrucât consecințele persecuțiilor etnice s-au răsfrânt și asupra copiilor din familiile strămutate.
Instanța de fond a respins excepția tardivității invocată de pârâtă deoarece acțiunea reclamantului a fost depusă în termenul legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Recursul formulat a fost admis în parte, Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, pentru considerentele ce urmează a fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 -până la 6 martie 1945, suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor nr.OG 105/1999, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul reclamant s-a născut în timpul refugiului părinților săi și beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 rezultând, pe cale de consecință, că interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin nr.OG 105/1999, nu reprezintă o lărgire a sferei beneficiarilor.
A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, în speță aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Critica recurentei cu privire la faptul că acțiunea reclamantului este tardivă a fost respinsă și de Înalta Curte văzând actele dosarului și data depunerii acțiunii, respectiv 13 februarie 2007.
Di probele administrate rezultă faptul că la data de 26 ianuarie 2007 reclamanta s-a adresat Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T solicitând stabilirea drepturilor în conformitate cu dispozițiile art. 1 litera c din actul normativ arătat.
Această autoritate avea obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000 să emită decizie de revizuire a cauzei reclamantului și de acordare a drepturilor solicitate, însă pârâta a înțeles să răspundă printr-o adresă, cu încălcarea astfel a legii și cu încălcarea drepturilor reclamantului.
Comisia din cadrul Casei Județene de Pensii T în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000 are obligația ca atunci când este sesizată sau din proprie inițiativă, să verifice legalitatea drepturilor, situație care nu a fost luată în considerare de pârâtă.
Critica recurentei cu privire la faptul că adresa nr. 1599 din 1 februarie 2007 emisă de recurenta pârâtă și contestată de reclamant nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a fost admisă și ca atare, pe acest aspect, sentința pronunțată de instanța de fond a fost casată în sensul că a fost respinsă cererea de anulare a adresei respective.
În consecință, admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 100 din 11 aprilie 2007 Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de anulare a adresei nr. 1599 din 1 februarie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii T și menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În executarea sentinței nr. 100/2007 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă prin decizia suscitată a,pârâta emite decizia contestată în prezenta cauză, cu acordarea drepturilor către reclamant de la 1.02.2007, apreciind că, așa cum dispune art. 5 din Legea nr. 189/2000, reprezintă data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Art. 5 al Legii nr. 189/2000 stabilește că drepturile pe care le instituie încep a fi acordate cu luna următoare cererii celor îndreptățiți.
În speță, reclamantul a depus prima cerere în anul 2003, respinsă la data de 5.03.2003 și cum prin hotărârea judecătorească irevocabilă s-a constatat întrunirea cerințelor legale în persoana reclamantului, ale cărui drepturi trebuiau reluate în discuție, potrivit art. 10 din Legea nr. 189/2000, printr-o decizie de revizuire, aceste drepturi i se cuvin în consecință de la data nașterii dreptului, declanșată la cererea din 2003, pe baza aceleiași stări de fapt, a cărei încadrare în temeiurile Legii nr. 189/2000 a fost făcută eronat de pârâtă.
Așa fiind, acțiunea va fi admisă.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Obligă pe pârâtă să-i acorde reclamantului drepturile stabilite prin Hotărârea nr. 4881/26.02.2008, cu începere din data de 5.03.2003.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red./9.05.2008
Tehndact./ 4 ex./12.05.2008
Se comunică:
-reclamant - loc. M nr. 198 jud.
- pârâtă Casa Județeană de Pensii T-T, str. - - 6
Com. 2 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Catargiu Victoria
