Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 97/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 97
Ședința publică din 4 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 23428 din 30 septembrie 2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 3 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 3 martie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii C, care este însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Se comunică un exemplar din întâmpinare și actele anexe cu reprezentantul reclamantului care depune la dosar, în copie, adeverința nr. 810 din 23 mai 2008 emisă de Primăria comunei, act care a stat la baza cererii adresate de reclamant la Casa Județeană de Pensii
Întrucât reprezentantul reclamantului arată că nu are alte cereri în probațiune sau alte acte, curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, desființarea hotărârii atacate cu obligarea pârâtei să admită cererea reclamantului, respectiv să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 deoarece sa dovedit persecuția acestuia care rezultă și din declarațiile martorilor. În legătură cu data consemnării în declarație arată că aceasta corespunde realității întrucât refugierea populației nu a avut loc chiar în momentul pronunțării de la Viena, ci evenimentele istorice din acea perioadă s-au produs în timp chiar și anterior emiterii acestui, cu precizarea că la momentul emiterii acestuia cea mai mare parte a populației era deja plecată, iar părinții reclamantului s-au refugiat, fapt ce rezultă implicit din actele depuse în instanță, care există și la Casa Județeană de Pensii. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată justificate la dosar.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 28.01.2009 sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cas olicitat instanței anularea hotărârii nr.23428/30.09.2008 emisă de pârâtă, obligarea acestei pârâte la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a suferit din cauza persecuțiilor etnice exercitate în contextul în care familia sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că părinții reclamantului au plecat din localitate înainte de apariția situațiilor de persecuție și deci din alte motive decât etnice iar ca atare nici reclamantul nu s-a născut în refugiu.
Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr.23428 emisă la 30.09.2008 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.189/2000 a fost respinsă cererea reclamantului reținându-se că situația acestuia nu face obiectul legii întrucât localitatea de unde a avut loc așa zisul refugiu era România, deci nu exista motivul persecuției.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor și (beneficiari ai Legii nr.189/2000 potrivit hotărârilor nr.44729/06.12.2002, nr.7726/15.03.2004) care relevă că părinții reclamantului au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu în condițiile istorice și a persecuțiilor etnice din anul 1940 în satul județul Tot astfel mai relevă martorii că au fost refugiați cu familiile împreună cu familia reclamantului în aceeași localitate unde s-a și născut reclamantul, iar situația de refugiere a durat până în 1945.
Totodată prin adeverința eliberată la 23.05.2008 de Primăria Comunei se atestă că locuința părinților reclamantului aflată pe teritoriul comunei sat s-a aflat în perioada ocupației pe teritoriu ocupat; locuința se afla în apropierea amplasamentului fostului pichet unguresc din perioada 1940-1945.
Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantei și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.
Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamantul nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamantului nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantei este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamantul nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Desigur se susține că plecarea părinților ar fi avut loc în iunie 1940 și deci anterior datei de 6 septembrie 1940 și ca atare nu ar fi existat persecuție etnică însă se omite a se avea în vedere situația istorică din aceea perioadă în contextul căreia urmare a persecuțiilor, înainte de declarația populația era nevoită să se refugieze cât și declarațiile martorilor beneficiari ai legii au fost în aceeași situație, aceștia relevând persecuția și situația de a fi fost împreună.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 1 octombrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 23428/30.09.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 5.10.1944-6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.10.2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red./
4 ex./11.03.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
