Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 95/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 95
Ședința publică din 4 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinarea excepția de nelegalitate a prevederilor lit. B, pct. 14 lit. a și b din Anexa Ordinului nr. 572/2006 emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, având ca obiect acțiunea reclamantului G, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și emitentul actului administrativ atacat MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂȚII SOCIALE ȘI FAMILIEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului G, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la al 4-lea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și să s-a solicitat judecarea ei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 2 martie 2009 s-a înregistrat la dosar o completare la întâmpinare din partea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantului
Reprezentanta reclamantului G, cu privire la excepția de nelegalitate, declară că își susține punctul de vedere arătat, respectiv susține excepția inadmisibilității invocată și la termenul anterior.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Constată că prin încheierea nr.2144 pronunțată la 04.11.2008 în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor lit.b pct.14 lit.a și b din anexa Ordinului nr.572/2006 emis de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei.
În susținerea excepției s-a arătat că: Legea nr.226/2006 a intrat în vigoare la data de data de 17 iunie 2006.
Prevederile art.4 din lege fac referire la reducerea proporțională vârstelor standard de pensionare în situația realizării unui stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de acest act normativ, iar dispozițiile art.5 alin.2 reglementează modalitatea stabilirii punctajului mediu anual.
Anexa Ordinului nr.572/2006, emis pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare prevederilor Legii nr.226/2006 la lit. B, pct.14 lit.a) prevede că persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1.04.2001 - 17.06.2006 beneficiază de recalcularea acestor drepturi prin valorificarea perioadelor realizate în condiții speciale, conform prevederilor Legii nr.226/2006 -.
Același beneficiu al recalculării pentru persoane pensionate în același interval de timp este prevăzut la lit. b) pentru asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute la art.3 sau 4 din Legea nr. 226/2006 (cazul contestatorului).
Reiese din dispozițiile evocate anterior că Ordinul nr.572/2006 prevede că aplicabilitatea prevederilor legii cărei norme tehnice de aplicare le aprobă - Legea nr. 226/2006 - se extinde și pentru cei pensionați anterior adoptării actului normativ, respectiv și asiguraților pensionați în perioada 2001- 2006.
O astfel de dispoziție cuprinsă în Ordinul nr.572/2006, nu poate avea efecte asupra Legii nr.226/2006 (care nu prevede în conținutul său că reglementările sale se extind și asupra unor situații născute anterior intrării în vigoare), întrucât forța juridică a ordinului este inferioară celei a Legii nr. 226/2006, iar această adăugare încalcă principiul respectării ierarhiei actelor normative.
Această dispoziție Ordinului nr.572/2006 constituie o adăugare la lege, care contravine prevederilor art.4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, conform căreia actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (stabilește ierarhia actelor normative), art.73 care dispune că ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza și în executarea legii și art.74 care prevede că ordinul trebuie să se limiteze strict la cadrul legal.
Atât emitentul actului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale cât și casa Județeană de Pensii C prin întâmpinările depuse au solicitat respingerea excepției ca nefondate. Astfel S prin demersul său a arătat că Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale are ca obiect încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă care provoacă uzura prematură a organismului, ca urmare a prezenței la locul de muncă a unor condiții ce implică un efort fizic mare, suprasolicitare nervoasă condiții ce pot determina boli profesionale grave sau de altă natură care în final conduc la o incapacitate de muncă permanentă sau parțială.
Anul de muncă efectiv lucrat în locuri cu condiții speciale în sensul Legii nr.226/2006 se stabilește prin totalizarea perioadelor în care un angajat a lucrat din programul său zilnic, săptămânal sau lunar de muncă, în locuri ce se încadrează în condiții speciale. De asemenea legea stabilește că unitățile care își schimbă denumirea sediul sau se reorganizează, păstrează locurile de muncă în condiții speciale. în care angajații au desfășurat activitate în locurile de muncă prevăzute de Legea nr.226/2006 înainte de 1 aprilie 2001 sunt asimilate potrivit legii cu perioadele realizate în condiții speciale. Aceasta înseamnă că, activitățile realizate în grupa I de muncă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public a pensiei și alte drepturi de asigurări sociale sunt recunoscute și de Legea nr.226/2006, asigurații sistemului beneficiind de tratament identic în ce privește stagiul de cotizare și modul de calcul al pensiei. Persoanele care au desfășurat activitate în perioada 1 aprilie 2001 - 17 iunie 2006 sunt angajații sistemului public a căror activitate s-a desfășurat în locurile de muncă declarate de Legea nr.226/2006 ca fiind condiții speciale. Ordinul nr.572/2006 detaliază prevederile Legii nr.226/2006 stabilind că persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 aprilie 2001 - 17 iunie 2006 beneficiază de recalcularea acestor drepturi prin valorificarea perioadelor realizate în condiții speciale conform Legii nr.226/2006. Dispozițiile Ordinului nr.572/2006 nu adaugă la legi ci doar concretizează modul de aplicare dispozițiilor legii la situații care vizează condiții speciale pentru a nu se încălca principiul egalității de tratament și a nu se crea situații diferite la persoane care au desfășurat activități în condiții identice.
Prin demersul său Casa Județeană de Pensii Caa rătat că actele de asigurări sociale sunt întocmite concret și legal iar o eventuală nelegalitate nu ține de atribuțiile casei.
Referitor la aceeași excepție de nelegalitate reclamantul G prin reprezentant a solicitat respingerea ca inadmisibilă iar în subsidiar ca nefondată.
În argumentarea celor invocate s-a arătat că art.4 din Legea 554/2004 reglementează posibilitatea cercetării legalității pe cale de excepție doar asupra actelor administrative cu caracter individual. Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ nu poate fi cercetată pe calea excepției de nelegalitate ci doar pe calea acțiunii directe ceea ce este și firesc raportat mai ales la efectele diferite pe care le produc cele două modalități de cercetare a legalității unor acte administrative. Astfel, admiterea unei excepții de nelegalitate cu privire la un act administrativ are efecte doar între părțile împrocesuate iar admiterea unei acțiuni directe prin care s-a admis nelegalitatea unui act administrativ are efecte erga omnes.
Totodată s-a arătat că Legea nr.226/2006 reglementează încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale prevăzându-se în art.1 al acestei legi că încadrarea în aceste condiții speciale urmează a se face începând cu anul 2001, astfel că susținerea instanței civile că nu este precizat în lege un termen de aplicabilitate anterior intrării în vigoare a Legii nr.226/2006 este eronată. Prin urmare Ordinul nr.572/2006 nu adaugă în lege ci doar arată modalitatea în care se face aplicarea legii și modul de calcul al punctajului după încadrarea asiguraților în condiții speciale. Ordinul nr.572/2006 își îndeplinește cu succes rolul Legii nr.226/2006 fără a aduce completări sau modificări.
Așa cum precizează și Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei prin întâmpinarea formulată Ordinul nr.572/2006 al cărui emitent este nu adaugă la lege ci doar detaliază modalitatea în care se efectuează încadrarea în condițiile speciale de muncă și modalitatea de calcul a punctajului mediu luând în considerare această încadrare. Legea nr.226/2006 nu a urmărit excluderea unor categorii de persoane de sub incidența legii persoane care cu toate că au prestat muncă în condiții speciale reglementate de aceasta să nu poată beneficia de aceste drepturi.
Față de excepția inadmisibilității prin completarea emisă a arătat că este întemeiată întrucât art.4 din Legea nr.554/2004 are în vedere actele administrative cu caracter individual iar ordinul nu este un act în sensul evocat.
Examinând excepția inadmisibilității Curtea reține următoarele:
Art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 în forma în vigoare la intrarea în vigoare a Legii nr.262/2007 prevede că "legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cazul unui proces pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competența suspendând cauza.
Prin modificarea adusă același text a statuat că "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe care de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.".
Actul administrativ în doctrină a fost definit ca un act juridic unilateral emis în regim de putere publică de către autoritățile publice în scopul executării sau organizării executării legii, această definiție fiind dată și de textul art.2 alin.1 lit.e din Legea nr.554/2004.
De asemenea actele administrative au fost calificate în funcție de mai multe criterii unul dintre acestea fiind întinderea efectelor pe care un astfel de act le produce, distingându-se acte administrative cu caracter normativ pe de o parte și acte administrative unilaterale cu caracter individual pe de altă parte.
Actul a cărui nelegalitate se invocă ce are în vedere normele tehnice de aplicabilitate nu este un act cu caracter individual. Acest act are aplicabilitate generală se adresează și produce efecte față de un număr nedeterminat de subiecte de drept. Or, în aceste circumstanțe excepția inadmisibilității este întemeiată și urmează a fi admisă iar pe cale de consecință a fi respinsă excepția de nelegalitate ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a prevederilor lit. B pct. 14 lit. a și b din Anexa Ordinului nr. 572/2006 emis de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale invocate în dosar nr- având ca obiect acțiunea reclamantului cu domiciliul în C-N-, -.11, jud. C în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii C, cu sediul în C-N, str. - nr.2, jud. C și Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale cu sediul în B str. -.- nr.2-4, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4.03.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red./
5 ex./12.03.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
