Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 1418/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1418/2008
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA împotriva sentinței civile nr.433/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala (persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creștere copil.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-reclamantă -, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei și că la data de 5 iunie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea, raportat la obiectul prezentei cauze - stabilirea unor drepturi de protecție socială, în temeiul dispozițiilor art. 15 lit. d din Legea nr. 146/1997, constată că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Întrucât reclamanta arată că nu mai are alte cereri de formulat, curtea apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care în temeiul art. 150.pr.civ, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Reclamanta solicită respingerea recursului formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C și menținerea sentinței civile nr. 433/07.03.2008 a Tribunalului ca temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 433 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, fost admisă acțiunea reclamantei, împotriva pârâtului DIRECȚIA DE MUNCA ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, și în consecință a fost anulată decizia nr. 31/08.01.2008 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani, născută la 23.05.2007, pe perioada 01.09.2007 -03.12.2007.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din Adresa nr. 2.024/31.01.2008, emisă de Primăria comunei, a rezultat că la a doua Jal uni noiembrie 2007, reclamanta s-a prezentat la sediul primăriei pentru a depune dosarul în vederea acordării indemnizației pentru creșterea copilului până la doi ani. Funcționarul a refuzat înregistrarea cererii pe motiv că mai trebuiau două adeverințe.
Dosarul complet a fost înregistrat ulterior, în data de 04.12.2007, dar cererea sa a fost respinsă prin decizia contestată, întrucât a fost depusă peste termenul de 60 de zile lucrătoare, de la data de la care nu a mai prezentat certificatul de concediu medical post-natal.
Într-adevăr, tribunalul constatat că art. 10 alin.1 din nr.OUG 148/2005 prevede în termen de 60 de zile lucrătoare de la data de la care a încetat concediul de maternitate, termen în cadrul cărei a trebuie depusă cererea la Primărie pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului până la 2 ani de către Cum din adresa nr. 8566/2007 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Car ezultat că reclamanta a beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului de la 01.09.2007, s- constatat că ultima zi de plată a concediului de maternitate a fost 31.08.2007, astfel încât la data de 04.12.2007 termenul legal era depășit.
Însă, au existat dovezi cum că reclamanta s-a deplasat la primărie pentru depunerea dosarului în cadrul termenului legal. Faptul că funcționarul nu a primit cererea și nu a înregistrat dosarul nu i se poate imputa reclamantei, o asemenea procedură de restituire nefiind legală. Ca urmare, s-a considerat că reclamanta a respectat dispozițiile cu privire la termenul de depunere a cererii, și s-a anulat Decizia nr. 31/2008. Ca efect, s-a acordat dreptul reclamantei la indemnizația pentru creșterea copilului - minora - de la 01.09.2007 ( prima zi a concediului pentru îngrijirea copilului ) și până la 03.12.2007 ( ziua anterioară înregistrării oficiale a cererii ).
Împotriva sentinței civile a declarat recurs în termenul legal pârâta Direcția de Munca și Protecție Socială C-N, solicitând casarea sentinței în baza art. 304 pct. 7-9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului se arată că intimata, la data de 04.12.2007 a depus la Primaria de domiciliu cererea pentru acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la 2 ani, împreuna cu actele necesare prevazute la art. 8 din nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, act normativ în temeiul căruia se acorda acest drept ( indemnizatie pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani de către acesta). În urma analizării cererii și a actelor depuse în susținerea acesteia Cae mis Decizia nr. 14.067 din 07.12.2007 prin care s-a aprobat cererea intimatei și s-a stabilit că drepturile ( indemnizația pentru creștere copil pâna la 2 ani ), se acorda cu data de 04.12.2007, data depunerii cererii la Primaria de domiciliu, întrucât între data la care i-a încetat intimatei concediul de maternitate ( 31.08.2007 ) și data depunerii cererii și a actelor doveditoare în susținerea acesteia, la primaria de domiciliu, au trecut mai mult de 60 de zile lucratoare, aplicându-se astfel prevederile art. 10 alin. d) din nr.OUG 148/2005.
Decizia emisa de Caf ost contestată ulterior (sub aspectul datei cu care s-a stabilit dreptul), iar Decizia nr. 31/08.01.2008 prin care s-a soluționat contestația a fost atacată în instanță potrivit legii contenciosului administrativ, sentința dată face obiectul prezentului recurs.
Înainte de a trece la critica sentinței dedusă judecății, recurenta dorește să facă unele precizări privind actul normativ aplicabil, respectiv nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobata prin Legea nr. 7/2007.
Potrivit art. 1 din acest act normativ persoanele care în anul anterior nasterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit Codului Fiscal ( Legea nr. 571/2003 ), beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și de indemnizație lunară. Concediul pentru creșterea copilului se acordă la cererea persoanei interesate, de către angajator, care emite în acest sens decizia de suspendare a raportului de muncă al angajatului, în temeiul art. 51 lit. a din codul muncii ( art. 8 alin. 2 din oua nr. 148/2005) decizie care se depune la dosarul prin care se solicită indemnizație pentru creșterea copilului pana la 2 ani, de catre cel în cauză, indemnizație care se acordă în perioada de concediu din bugetul de stat prin directiile de munca judetene.
Potrivit art. 10, indemnizatia pentru crestere copil se cuvine și se plătește după cum urmeaza:
a) începând cu ziua urmatoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucratoare de la acea data;
d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevazute la lit. a), b) și c).
Revenind la sentința dedusă judecății,dată de instanța de fond, aceasta este criticabilă sub următoarele aspecte:
Din conținutul sentinței rezultă că instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt, raportată la prevederile legale care sunt aplicabile acțiunii introductive. Termenele prevazute de nr.OUG 148/2005 sunt de strictă interpretare, legiuitorul nu a prevazut nici o exceptie în aplicare. Mai mult chiar, aceste termene de depunere a cererii și a actelor doveditoare la primaria de domiciliu prin care s-a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pana la 2 ani, sunt suficient de largi ( 60 de zile lucratoare) după ce încetează conform legii concediul de maternitate ( care are o durata de 126 zile caledaristice format din 63 de zile calendaristice concediu prenatal și 63 de zile calendaristice concediu postnatal OUG158/2005), sau după caz, de la data nașterii copilului în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile pentru acordarea concediului de maternitate, sau de la data adopției, instituirii tutelei, plasamentului sau încredințații, ca măsura de protecție a copilului.
Faptul că reclamanta, din vina exclusivă a angajatorului, a depus cererea și actele doveditoare la primaria de domiciliu prin care solicita indemnizație pentru creștere copil pana la 2 ani, în a 67 zi lucratoare de la data la care ia încetat conform legii concediul de maternitate, depășind astfel termenul de 60 de zile lucratoare prevazut la art. 10 alin.l lit. a din nr.OUG 148/2005, C la stabilirea dreptului la îndemnizație nu a putut decât să constate acest fapt și să-i stabilească reclamantei dreptul la indemnizație pentru creștere copil până la 2 ani cu data de 04.12.2007. data depunerii dosarului la primărie, respectând și aplicând astfel prevederile art. 10 alin. l lit. d) din nr.OUG 148/2005, aprobat prin Legea nr.7/2007.
Față de motivarea instanței de fond, consideră ca instanța nu a avut rol activ în aflarea adevarului, analizând insuficient de temeinic motivele pentru care reclamanta a depus cu întârziere cererea la primaria de domiciliu.
Faptul că instanța a constatat că funcționarul de la Primaria de domiciliu nu a primit cererea și nu a înregistrat dosarul în termenul de 60 de zile lucratoare de la data la care intimata nu a mai beneficiat de concediu de maternitate, și că această întârziere nu îi poate fi imputabilă reclamantei, însă instanța nu a constatat că la stabilirea dreptului la indemnizatie în cazul în speță Direcția de Muncă a respectat prevederile legale în vigoare aplicabile, respectiv art. 10 alin llit. d din nr.OUG 148/2005 și doar cu încălcarea prevederilor legale se putea stabili dreptul la indemnizatie pentru creștere copil până la împlinirea vârstei de 2 ani cu altă dată decât cu data înregistrării cererii la Primaria de domiciliu ( 04.12.2007 ).
Mai mult, programul informatic prin care Direcția de Muncă procesează cererile în vederea stabilirii drepturilor beneficiarilor de indemnizatie creștere copil până la 2 ani, fiind făcut în conformitate cu prevederile nr.OUG 148/2005 și a nr.HG 1.025/ 2006 privind normele de aplicare a nr.OUG 148/2005, nu permite modificarea termenelor (deoarece acest act normativ nu prevede nici o excepție de la respectarea termenelor prevăzute la art. 10 ) și ca urmare o astfel de soluție a instanței prin care se dispune acordarea unor drepturi cu o alta dată decât data prevăzută de lege, în funcție de data la care se înregistrează cererea la primaria de domiciliu, nu poate fi pusă în aplicare.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal. ( 9-10).
Examinând recursul Curtea reține următoarele:
Deși recurenta a indicat în drept ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7-9 recurenta a motivat recursul în principal pe greșita aplicare și interpretare în cauză dispozițiilor legale incidente în materia suspusă judecății în fața instanței de fond.
Cât privește critica privind greșita stabilire a stării de fapt, Curtea reține că o atare analiză este în principiu incompatibilă cu recursul dar având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041.pr.civ. va proceda la analiza sentinței atacate și sub aspectul criticat de recurentă. Astfel, va reține că instanța de fond a reținut o stare de fapt corect corespunzătoare probelor administrate în cauză.
Este real că termenele prevăzute de OUG nr. 148/2005 sunt termene legale, procedurale de strictă interpretare și aplicare. Aprecierea că termenele de depunere a cererilor sunt destul de largi sau permisive pentru beneficiarii drepturilor recunoscute de actul normativ mai sus indicat nu este atributul recurentei care este organ al administrației publice centrale deconcentrate și ca parte a Executivului are doar atribuția de a organiza și a executa întocmai legile dar nu este nici atributul instanțelor judecătorești decât dacă prin aplicarea normei la cazul concret drepturile recunoscute de lege sunt în pericol de a fi golite de substanță.
Nu s-a dovedit în cauză că reclamanta a depus cererea la primăria de domiciliu peste termenul de 60 de zile exclusiv din vina angajatorului acesteia, dimpotrivă reclamanta a dat dovadă de maximă diligență pentru a depune cererea înăuntrul termenului de 60 de zile cu scopul de a beneficia de dreptul la îndemnizației de la data expirării îndemnizației de maternitate, dar întârzierea a fost provocată de funcționarii autorității administrației publice locale ( Primăria comunei ) care în loc să înregistreze cererea și să dea lămuriri corespunzătoare persoanei care a sesizat-o a refuzat înregistrarea cererii producându-i acesteia importante consecințe nefaste implicit riscul de a nu beneficia de indemnizație o perioadă de timp mai mare de 60 de zile.
administrației și nepăsarea funcționarului public competent să preia și să rezolve o cerere adresată în mod legal de cetățean nu poate fi opusă acestuia după cum pare să susțină recurenta.
Curtea reține în context că funcționarul public în orice autoritate ori instituție publică s-ar afla și care are competența după lege de a primi cereri din partea cetățenilor are obligația să le înregistreze, să dea lămuriri complete și exacte asupra modului de rezolvare și a eventualelor acte care urmează a fi depuse în completare și să refuze justificat și fără exces de putere rezolvarea cererii.
În speță. Din actul nr. 2024 din 31.01.2008 al Primăriei comunei rezultă fără echivoc că reclamanta s-a prezentat la această autoritate în a doua parte a lunii noiembrie, deci înăuntrul termenului de 60 de zile, cu dosarul pentru a solicita acordarea îndemnizației de creștere a copilului până la doi ani, dar pe considerentul că adeverința cu privire la stagiul de cotizare era completată greșit de unitatea la acre a fost angajată și era lipsă încă o adeverință de la o altă unitate unde a fost angajată anterior, acestea fiind și motivele pentru care nu a fost înregistrată cererea reclamantei.
Curtea apreciază că într-o atare situație dat fiind importanța datei de înregistrare a cererii în economia aplicării normelor prevăzute de OUG nr. 148/2005, autoritatea administrației publice locale era obligată să primească cererea, să pună în vedere reclamantei lipsurile acesteia să acorde un termen rezonabil în vederea completării dosarului și numai dacă termenul acordat în acest scop era încălcat ori conduita reclamantei nu răspunde pe deplin exigențelor impuse de administrație s-ar fi putut respinge justificat înregistrarea cererii. Numai așa autoritatea publică poate răspunde concret, real și efectiv exigențelor unei administrații performante și să se creeze astfel cadrul juridic în care cetățeanul să se bucure în mod real de dreptul său la bună administrare din partea autorităților publice, imperativ pus în ecuație atât de normele interne de drept cât și de normele internaționale pertinente incidente în materie.
Neprocedând astfel, autoritatea administrației publice locale a expus-o pe reclamantă riscului ca o altă autoritate, recte recurenta pârâtă, să interpreteze și să aplice legea în așa fel încât să-i răpească acesteia dreptul legal la îndemnizația de creștere pentru perioada scursă de la încetarea acordării îndemnizației de maternitate și data ulterioară a primirii dosarului.
În speță nu i se poate reproșa neapărat recurentei greșeli în tratarea situației ce o privește pe reclamantă având în vedere și actele depuse în cauză dar putea să reaprecieze situația în funcție de relațiile furnizate de reclamantă și să facă o corespondență cu autoritatea administrației publice locale care a înaintat dosarul pentru a se decela în ce măsură susținerile reclamante au suport în realitate.
Pe cale de consecință, Curtea va reține că sentința primei instanțe este legală și temeinică la adăpost de critică.
De aceea, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312.pr.civ. se va respinge recursul ca neîntemeiat cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, împotriva sentinței civile nr. 433 din 7.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. 2EX/14.06.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
