Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 358/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 358/2010
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M împotriva sentinței civile nr. 3146 din 05.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimata având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) - indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 08 februarie 2010 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3146 din 5 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a admis acțiunea precizată formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M și în consecință, s-a anulat Decizia nr.3998/29.10.2008 emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială M și Decizia nr.46182/22.12.2008 emisă de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să acorde indemnizația prevăzută de OUG 148/2005 pentru cei trei copii ai reclamantei, și născuți la data de 18.05.2008, începând cu 8.09.2008.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 504,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a adus pe lume la data de 18.05.2008 tripleții, și și s-a adresat Direcției de Muncă și Protecție Socială M în vederea obținerii indemnizației lunare prevăzută de OUG nr. 148/2005.
Direcția de Muncă și Protecție Socială M prin decizia nr. 3998/29.10.2008 a acordat doar o singură indemnizație ceea ce a determinat-o pe reclamantă să conteste decizia la Agenție Județeană pentru Protecție Socială M care i-a respins contestația prin Decizia nr. 46182/22.12.2008 reținând că potrivit art. 6 din OUG nr. 148/2005 concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri, prin naștere înțelegându-se aducerea pe lume a unui a sau mai multor copii vii.
Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 și art. 6 din OUG nr. 148/2005, pârâta fiind ținută la plata indemnizației pentru fiecare din cei trei copii, aceste dispoziții trebuind interpretate în ansamblu lor și în spiritul OUG nr. 148/2005, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor ca măsură concretă de protecție socială, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din OUG nr. 148/2005 prevede că "cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere", confirmând intenția legiuitorului de a nu crea discriminări nici între copii și nici între părinții firești și cei adoptivi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care reclamanta a solicitat doar anularea parțială a deciziei nr. 3998/2008. De asemenea, s-a relevat că, în urma cererii adresate de către reclamantă și a intrării în vigoare a Legii nr. 239/2009, a procedat la emiterea unei decizii prin care recunoaște dreptul petentei la plata unei indemnizații în cuantum total de 1858 lei, începând cu data de 18.06.2009.
În ceea ce privește celelalte aspecte ale cauzei, s-a arătat că tribunalul a încălcat prev. nr.OUG 148/2005, respectiv nu a constatat dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani pentru fiecare dintre cei 3 copii născuți de reclamantă.
În sprijinul susținerilor sale, pârâta a invocat dispozițiile art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, prin care se arată că indemnizația se acordă pentru fiecare naștere, așa cum este ea definită de art. 3 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1.025/2006 și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri deoarece, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate și doar alocația de stat se acordă pentru fiecare copil.
Totodată, pârâta a arătat că acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor rezultați în urma nașterii, este firească, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile nr.OUG 148/2005.
Astfel, mai susține pârâta, față de momentul la care reclamanta a solicitat și ulterior a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului, aceasta se acordă în cuantum unic, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data aceea, făcându-se referire și la jurisprudența.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea în totalitate a recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond ( 12)
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind parțial fondat, din următoarele considerente.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că la data de 18.06.2008, reclamanta a născut tripleți, iar ulterior a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, fiind astfel emisă decizia nr. 3998 din 29.10.2008, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 08.09.2008, este îndreptățită să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Ulterior, reclamanta s-a adresat S, contestând această decizie și solicitând acordarea sumei de 600 lei lunar pentru fiecare din cei trei minori.
Contestația formulată a fost respinsă, prin decizia nr. 46.182/22.12.2008.
Inițial, cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr-, iar prin sentința civilă nr. 402 pronunțată la data de 24.02.2009, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M și, în consecință, fost anulată decizia nr. 3998/29.10.2008 și Decizia 46182/22.12.2008, fiind obligată pârâta să emisă o decizie prin care să acorde reclamantei indemnizația lunară aferentă concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, pentru fiecare dintre copii gemeni ( ȘI ) născuți de reclamantă la data de 18.06.2008 conform art. 1 și 2 din OUG nr. 148/2005; de asemenea, a fost obligată pârâta să achite retroactiv contravaloarea indemnizației lunare prevăzută de art. 1 și 2 din OUG nr. 148/2005 pentru cei doi copii ai reclamantei născuți din sarcina gemelară, începând cu data de 08.09.2008 și până la data de 01.01.2009.
Recursul declarat de către pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 2036 din 17 iunie 2009 Curții de APEL CLUJ, fiind trimisă cauza spre rejudecare, în condițiile în care, deși solicitarea intimatei a vizat anularea parțială a actelor administrative și obligarea la indemnizație pentru fiecare din cei trei copii, hotărârea pronunțată are în vedere doi copii în condițiile în care nici decizia arătată, nici cea anterioară, atacate, nu nominalizează minorii și în condițiile în care obiectul cererii vizează anularea parțială și acordarea indemnizației pentru fiecare copil respectiv, și iar la dosar nu există actele, documentele care au stat la baza deciziilor atacate.
În rejudecare, cererea a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Maramureș, iar prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, astfel cum a fost precizată, dispunându-se anularea celor două acte administrative și fiind obligată pârâta la plata indemnizației pentru fiecare din cei trei minori, începând cu data de 8.09.2008.
Prin recursul declarat de către pârâtă, se arată că prima instanță ar fi acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, fără să țină cont de solicitările reclamantei și de faptul că, începând cu data mai sus arătată, a fost achitată indemnizația pentru unul din cei trei minori, recurenta fiind obligată astfel să facă o dublă plată.
Curtea apreciază însă că motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6.pr.civ. nu este incident în speță, în condițiile în care dispozitivul sentinței este în acord cu precizarea de acțiune înregistrată de către reclamantă în dosar nr- (6).
De asemenea, în opinia Curții, modul în care tribunalul s-a pronunțat asupra cererii este singurul care respectă prev. art. 315.pr.civ. și prin care se realizează o recunoaștere și o protecție eficientă a drepturilor de care a înțeles să se prevaleze reclamanta, în condițiile în care, în conținutul deciziei nr. 3998/29.10.2008, nu este nominalizat minorul pentru care se acordă indemnizația de 600 lei.
În acest context, pentru a se înlătura orice dubiu asupra dreptului intimatei de a încasa contravaloarea indemnizației pentru fiecare dintre minorii, și, a fost necesar ca prima instanță să dispună anularea celor două decizii și obligarea pârâtei la plata sumelor astfel cuvenite, fără ca acest lucru să presupună că recurenta este ținută la o dublă plată pentru unul dintre cei trei copii, existând posibilitatea efectuării regularizării cuantumului efectiv datorat, raportat la cel achitat deja, în baza deciziei nr. 3998/2008.
Recursul va fi însă apreciat ca parțial fondat, din perspectiva faptului că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 239/2009, pârâta a emis decizia nr. - din 5.11.2009, prin care a recunoscut dreptul reclamantei la plata sumei totale de 1858 lei, cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, prin majorarea sumei de 600 lei acordate inițial, astfel încât efectele produse de hotărârea fondului urmează a fi limitate în timp până la momentul la care autoritatea a înțeles să revină asupra propriei decizii, respectiv până la data de 18.06.2009 (7, dosar recurs).
Ca urmare, sentința recurată va fi modificată în parte, în sensul mai sus arătat, fiind menținute celelalte dispoziții date.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că nu pot fi reținute motivele de nelegalitate invocate prin pct. II al recursului, întrucât, pentru a clarifica aspectul litigios din prezenta cauză, trebuie să pornim de la finalitatea urmărită de actului normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de tripleți (în sensul de a se acorda 2+2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Nu se poate susține cu temei că admiterea acțiunii ar echivala cu aplicarea retroactivă a unor prevederi legale care nu erau în vigoare la data nașterii minorilor, deoarece dreptul copilului nu este recunoscut în temeiul noii legi, ci în lumina legii vechi interpretate însă și aplicate în consonanță cu ceea ce s-a stabilit pe baza practicii judiciare, jurisprudență care a stat și la baza adoptării noului act normativ (Legea nr. 239/2009).
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează în mod expres că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
Instanța nu vede cum o sumă acordată independent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere constituie o înlocuire justă și în adevăratul sens al cuvântului a venitului salarial al părintelui aflat într-o atare situație, apreciind că, în interpretarea dată de recurentă, ea nu își îndeplinește rolul declarat.
Curtea împărtășește susținerile intimatei în sensul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii, elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază și că prevederile textelor legale invocate de către reclamantă trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite.
Nu poate fi reținută nici trimiterea pe care pârâta o face la decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale, întrucât aceasta s-a pronunțat doar asupra compatibilității textului art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005 cu prevederile constituționale, respectiv art. 16, însă respingerea excepției de neconstituționalitate, nu poate fi opusă judecătorului fondului, în sensul în care ea ar trasa direcții clare de aplicare și interpretare a acestui articol.
Astfel, Curtea apreciază că este atributul său exclusiv să aplice legea în spiritul său, într-o manieră echitabilă, fără însă ca prin aceasta să constate o încălcare a prev. art. 16 din Constituția României, raportat la starea de fapt care a făcut deja obiectul analizei contenciosului de constituționalitate, ci procedând la o analiză unitară și coroborată a textelor legale mai sus redate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și 312 alin. 1.pr.civ. recursul declarat va fi admis, cu consecința modificării parțiale a sentinței, în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M împotriva sentinței civile nr. 3146 din 5.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta să acorde îndemnizația prevăzută de OUG 148/2005 pentru cei trei copii ai reclamantei, și, născuți la data de 18.05.2008, pentru perioada 8.09.2008 - 18.06.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
24.02.2010/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
