Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 360/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 360/2010
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 2596 din 02.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul R având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de prima înmatriculare .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 04 februarie 2010 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului R, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2596 din 02.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea reclamantului R în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 1117 lei, reprezentând diferența taxei de primă înmatriculare cu dobânda prevăzută de art.124 Cod de procedură fiscală.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, ârâta p. Administrația Finanțelor Publice a mun. T este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la 10 împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a achitat la data de 25.09.2007 suma de 3165 lei (10), cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ori la acea dată nu erau in vigoare prevederile OUG 50/2008, prevederi care potrivit principiului neretroactivității legii nu puteau fi aplicate. Considerând nelegală perceperea acestei diferențe de taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Așa cum a rezultat din acțiunea promovată de reclamant din suma totală achitată acestuia i s-a restituit suma de 2.048 lei rămânând un rest neachitat de 1.117 lei împrejurare necontestată de pârâtă.
Apărarea formulată de pârâtă prin întâmpinare în sensul că suma nerestituită de 1.117 lei a dobândit regimul taxei de poluare și a fost determinată în condițiile OUG 50/2008 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece la data achitării sumei totale nu erau în vigoare prevederile acestui act normativ, act care nu poate retroactiva - conform principiului neretroactivității legii - iar suma a fost achitată cu un alt titlu respectiv taxă de primă înmatriculare în temeiul dispozițiilor în vigoare la data respectivă 1141- 2143.fiscal.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea formulată și va dispune în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1.117 lei, dispoziții incidente speței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului T, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantul R.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că prin sentinta civila nr.2596/02.10.2009, Tribunalul Cluja admis actiunea reclamantului si a obligat Administratia Finantelor Publice a municipiului T sa restituie acestuia suma de 1.117 lei, reprezentand diferenta taxa de prima inmatriculare, cu dobanda aferenta in conformitate cu prev. art.124 Cod procedura fiscala, apreciind ca taxa speciala de prima inmatriculare achitata de reclamanta contravine dispozitiilor art. 90 din Tratatul Comunitatilor Europene.
Apreciază hotararea ca fiind neteminica si nelegala din urmatoarele considerente:
1).In primul rand,actiunea reclamantului este inadmisibila.
Astfel, suma de 1.117 lei pentru care Tribunalul Cluja dispus restituirea, a fost stabilita de catre Administratia Finantelor Publice a mun. T prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.22307/11.07.2009. Desi reclamantul a achitat pentru inmatricularea autoturismului Opel Astra suma de 3.165 lei, urmare intrarii in vigoare a nr.OUG50/2008 Administratia Finantelor Publice a mun. T si urmare cererii formulate de catre reclamant, organul fiscal a procedat la restituirea diferentei, conform normelor legale anterior mentionate, respectiva sumei de 2.048 lei, iar pentru suma de 1.117 lei a fost emisa Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.22307/11.07.2009, asa incat instanta de fond a dispus, de fapt, restituirea unei taxe de poluare si nu a unei taxe de prima inmatriculare cum s-a retinut.
Mai mult, inadmisibilitatea actiunii o sustinem si pentru considerentul ca Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 22307/11.07.2009 emisa pentru suma de 1.117 lei nu a fost contestata pe calea prezentei actiuni, ori aceasta decizie reprezinta un titlu de creanta care nu a fost anulat sau desfiintat.
2).În al doilea rand,potrivit dispozițiilor art.8 si art.10 din nr.OUG50/2008, a art.7 si art.8 din Anexa la nr.HG686/2008, ale cap.3 si cap.5 din Ordinul presedintelui ANAF nr.986/2008, precum si ale art.117 alin.1 din nr.OG92/2003, rep. cu modificarile si completarile ulterioare, la cererea contribuabilului, se restituie numai:
- sumele reprezentand valoarea reziduala a taxei pe poluare;
- sumele reprezentand diferente de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei pe poluare;
- sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorate, conform legislatiei in vigoare.
Dispozitiile mai sus citate NU prevederilor tratatelor europene invocate:
In lipsa unei armonizari la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitarii autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora.
Este binecunoscut faptul ca art.90 din Tratatul, reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa inlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor in cadrul Uniunii Europene.
Insa, asa cum rezulta in mod textul si expres din chiar continutul art.90 alin.1 din Tratatul, citam"niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozitesitaxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor nationale similare".
Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
In speta, taxa pe poluare NU SE APLICA autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale, ci ea se aplica NOI - INMATRICULATE PENTRU PRIMA DATA IN ROMANIA, INDIFERENT DE PROVENIENTA NATIONALA, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din productia nationala a Romaniei.
De asemenea, precizam ca principiul"poluatorul plateste",pe care se bazeaza instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul.
3). In al treilea rand, in ceea priveste obligarea acesteia la plata dobanzii prevazuta de dispozitiile art. 124 din Codul d e procedura fiscala aratam ca instanta de fond nu a motivat in nici un fel obligarea pârâtei la plata dobanzii prevazute de art. 124 din Codul d e procedura fiscala si nu a retinut ca cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare in cuantum de 1.117 lei s-ar fi incadrat in situatiile prevazute in mod expres de dispozitiile art. 117 alin.(1) lit. a-h din Codul d e procedura fiscala.
Mai mult, s-au incalcat si aplicat gresit prevederile art. 117 si 124 din Codul d e procedura fiscala conform carora reclamantul avea dreptul la dobanda prevazuta de art. 124 doar in cazul in care cererea de restituire ar fi fost intemeiata pe prevederile art. 117 alin. (1), iar organul fiscal ar fi refuzat restituirea sumei solicitate cu toate ca cererea de restituire s-ar fi incadrat in cazurile prevazute la art. 117 alin.(1) lit. a-
In concluzie, avand in vedere faptul ca cererea reclamantului (depusa la T) si actiunea in contencios administrativ (depusa la Tribunalul Cluj ) nu a fost intemeiata pe prevederile art. 117 din Codul d e procedura fiscala, acesta nu are dreptul la plata dobanzii prevazute de art. 124 din acelasi cod, asa incat sa se pronunte instanta de judecata la acest moment.
In drept,invocă prevederile art. 304 pct.6,7,9 si art.3041 Cod procedura civila, precum si pe cele ale actelor normative la care am făcut referire în text.
Analizând recursurile promovate prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pe considerentul că reclamantul nu a respectat disp. art. 6 al. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
Conform chitanței seria - nr. -/25.09.2007 eliberată de Trezoreria Municipiului C-N, reclamanta a plătit suma de 5.728 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior i s-a restituit o parte din sumă în temeiul nr.OUG50/2008, respectiv suma de 2.048 lei, rămânând un rest neachitat din taxa nedatorată respectiv 1117 lei.
Curtea constată că un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Refuzul autorității fiscale competente de a soluționa favorabil cererea reclamantei de restituire a taxei rezultă din dispoziția de restituire menționată anterior. Acest act administrativ fiscal exprimă voința organului fiscal astfel încât nu mai este necesară o nouă solicitare, care apoi să fie urmată de un alt răspuns, previzibil ca fiind negativ, după care, reclamanta, în final, să se poată adresa instanței de judecată.
Reclamantul, din conținutul adresei cunoaște refuzul organului fiscal de soluționare favorabilă a cererii sale. următor este cel de a se adresa instanței de judecată pentru a se constata temeinicia și legalitatea refuzului.
Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev atât de disp art. 205 al. 1 teza finală pr.fisc., cât și de art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
Art. 205 al. 1.pr.fisc. fraza a doua arată că:" Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii."
În spetă, decizia de restituire este actul administrativ fiscal prin care practic se respinge cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, astfel încât reclamanta are deschisă calea prevăzută de textul legal menționat anterior.
Nu mai este necesar a se realiza o altă procedură, prealabilă sesizării instanței de judecată, întrucât răspunsul la cererea reclamantei de restituire este cunoscut de către acesta din conținutul adresei emise de pârâtă.
Reclamantul nu a părăsit procedura administrativă, și nici administrativ-jurisdicțională, așa cum susține recurenta întrucât art. 205 al. 1.pr.fisc. prevede textual că:" Contestația este o cale administrativă de atac", fără a notifica aceasta recurentei, conform art. 6 al. 4 din Legea nr. 554/2004, ci aflând răspunsul nefavorabil la cererea sa de restituire, a ales să se adreseze direct instanței de judecat, așa cum îi permit textele legale menționate anterior.
Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004, refuzul nejusitificat este asimilat actului administrativ.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cât privește, însă, dobânda acordată de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1088 civ. la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi calculate potrivit OG nr.9/2000 de la data efectuării plății și până la achitarea efectivă, cunoscut fiind că potrivit art.2 din actul normativ amintit anterior, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de pârâta T ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art. 2811.pr.civ. îl va admite, va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că pârâta va fi obligată să restituie reclamantei suma de 1117 lei reprezentând taxa de prima înmatriculare cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000, menținând restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a mun. T împotriva sentinței civile nr. 2596 din 02.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să achite reclamantului dobânda legală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./17.02.2010
Jud.fond.-
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
