Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 142/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 142/2009
Ședința publică din 2 Aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în rejudecare după casare - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află în rejudecare, în urma casării de către a sentinței civile nr. 518/2008 a Curții de Apel Cluj, prin Decizia nr. 89 din 13 ianuarie 2009.
Curtea pune în discuție excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârât prin întâmpinare.
Reclamantul arată că Ministerul Sănătății Publice este principalul ordonator de credite, prin urmare are calitate procesuală pasivă. Totodată, arată că a susținut anterior o poziție procesuală cu privire la tardivitate, acțiunea fiind introdusă în termenul legal.
Întrebat fiind de instanță dacă tratamentul medical în străinătate a fost făcut din proprie inițiativă sau la recomandarea unei comisii medicale, reclamantul arată că, fiind într-o stare gravă, demersul pentru vindecarea stării de boală în străinătate a fost făcut din proprie inițiativă, întrucât procedura pentru efectuarea tratamentului în străinătate era foarte greoaie și ar fi durat prea mult timp.
Totodată, reclamantul arată că a făcut demersuri la secretarul de stat, căruia i-a adresat o petiție pe care o depune în probațiune ( 5-6), însă nu a primit nici un răspuns. A fost și personal la Ministerul Sănătății, însă nu a putut intra.
Întrucât reclamantul arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune, curtea, după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului Ministerul Sănătății Publice la rambursarea sumelor cheltuite cu tratamentul în străinătate, invocând în susținerea pretențiilor sale nr. 10/2005 și nr. 202/2005, privind aprobarea derulării programelor de sănătate finanțate de la bugetul de stat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, a solicitat instanței obligarea pârâtului la aprobarea rambursării sumei de 38.381 euro, plătită de reclamant cu titlu de costuri ale intervenției chirurgicale la care a fost supus la Spitalul Universitar din Viena - Austria, la data de 21.11.2005 precum și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în anul 1993 fost diagnosticat cu boala Parkinson și până în anul 2005, când starea sănătății i s-a înrăutățit, a urmat un tratament medicamentos, ca mai apoi, la data de 21.11.2005 să efectueze o operație chirurgicală la Spitalul Universitar din Viena, costurile acelei intervenții în sumă de 38.381 euro fiind suportate de către el, achitate prin chitanțe și dispoziție de plată externă, unitatea medicală impunându-i plata unei sume în avans.
A mai menționat reclamantul că la vremea respectivă, asemenea intervenții nu se făceau la nici o unitate sanitară din România.
În aceste condiții, reclamantul a apreciat că îi sunt aplicabile prevederile de la pct. 3 obiectivul 3 din Ordinului Ministrului Sănătății nr. 10/12.01.2005 pentru aprobarea programelor și subprogramelor finanțate de la bugetul de stat în anul 2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 61/18.01.2005, completat și modificat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 202/2005 publicat în Monitorul Oficial nr. 236/22.03.2005, care prevăd că se suportă de la bugetul de stat sumele necesare implantării dispozitivelor de stimulare profundă la bolnavii cu maladie Parkinson.
De asemenea, reclamantul a menționat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind procedura prealabilă, a trimis prin poștă o scrisoare cu confirmare de primire la Ministerul Sănătății Publice, scrisoare care a fost primită la Registratura generală la data de 14.04.2008 însă nu a primit nici un răspuns în termenul de 30 zile prevăzut de lege.
Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formula întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibila, sau, în subsidiar, ca nefondată.
Asupra chestiunii inadmisibilității, pârâtul a arătat că nu este vorba de o acțiune în contencios administrativ ci despre o acțiune în pretenții, iar în cazul în care ar fi o acțiune în contencios administrativ, ar fi tardivă.
A mai invocat pârâtul lipsa sa de calitate procesuală pasivă, din atribuțiile sale circumscrise de lege lipsind aceea de decontare a cheltuielilor efectuate de bolnavi în străinătate, iar nr. 10/2005 nu are legătură cu cauza, programele de sănătate fiind finanțate din Fondul național unic de asigurării naționale de sănătate.
Pe de altă parte, arată că reclamantul nu face dovada existenței unui dosar medical care să stea la baza trimiterii sale în străinătate.
Reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare, invocând aplicabilitatea în discuție și depunând o jurisprudența a
Prin sentința civilă nr. 518 din 20 iunie 2008 s-a respins cererea reclamantului motivat, în principal, de faptul că cererea acestuia nu se încadrează în dispozițiile legii nr. 554/2004 neavând natura juridică a unui contencios administrativ.
Prin decizia civilă nr. 89 din 13 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantului, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare pe fond instanței, reținând că cererea reclamantului se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În rejudecare, în fața Curții, reclamantul și-a reiterat susținerile arătate anterior.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a suferit o intervenție chirurgicală la o clinică din străinătate, intervenție necesară având în vedere afecțiunea de care suferea ( 3).
Deplasarea în străinătate a reclamantului și decizia de a efectua acea intervenție chirurgicală în străinătate au aparținut, în întregime, reclamantului.
Reclamantul susține că în condițiile Ordinului nr. 10/2005, pentru aprobarea derularii programelor si subprogramelor de sanatate finantate din bugetul de stat in anul 2005, Ministrului Sănătății, o astfel de intervenție chirurgicală se suportă de la bugetul de stat.
A arătat pârâtul și s-a dovedit prin conținutul acestui act normativ că, într-adevăr, intervenția chirurgicală de natura celei suportată de reclamant în străinătate este finanțată din bugetul de stat.
Această singură dispoziție legală nu este însă suficientă pentru a justifica îndreptățirea reclamantului de a obține contravaloarea sumelor achitate cu acea intervenție chirurgicală și cu spitalizarea efectivă.
Astfel, Curtea are în vedere dispozițiile Ordinului nr. 50/200, privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament in strainatate,emis de către Ministrul Sănătății privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate.
La data la care reclamantul a fost în străinătate pentru efectuarea intervenției chirurgicale, acest act normativ era în vigoare.
Potrivit art. 1 din Ordin, trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătății, iar potrivit art. 2 trimiterea la tratament în străinătate se face pentru bolnavii înscriși pe lista unui medic de familie care au parcurs toate nivelurile de acordare a asistenței medicale, dar a căror sănătate nu a fost restabilită.
Actul normativ incident în speță, respectiv Ordinul nr. 50/2004 reglementează și procedura ce trebuie să fie urmată de către bolnavi pentru a avea acces la tratament medical în străinătate.
De asemenea, sunt evidențiate în ordin actele ce trebuie depuse și etapele ce trebuie urmate atât de către bolnavi cât și de comisia de specialitate teritorială în vederea luării deciziei de trimitere la tratament în străinătate.
Nici una dintre condițiile și etapele prev. de Ordinul nr. 50/2004 nu a fost îndeplinită de către reclamant.
Așa cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată și după cum au relevat și probele dosarului, decizia de a apela la un tratament în străinătate i-a aparținut în exclusivitate reclamantului.
Faptul că potrivit Ordinului nr. 10/2005 un astfel de tratament medical se suportă de la bugetul de stat, nu îl îndreptățește pe reclamant l-a suportarea valorii cheltuielilor efectuate atât timp cât intervenția chirurgicală nu s-a realizată în forma prev. de Ordinul nr. 50/2004.
- mult decât atât potrivit art. 10 al. 1 din Ordinul nr. 50/2004, " (1) Este interzisa finantarea retroactiva a tratamentelor efectuate in strainatate de catre bolnavi care nu au avut aprobarea prealabila a comisiei Ministerului Sanatatii, prevazuta la art. 5."
Față de această dispoziție legală, rezultă cu claritate faptul că reclamantul nu poate beneficia de restituirea sumelor cheltuite în străinătate cu acea intervenție chirurgicală.
În cuprinsul întâmpinării, pârâtul a invocat și excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv termenul de un an.
Se poate constata însă că instanța supremă, în decizia de casare, a trimis cauza spre rejudecare instanței pentru soluționare pe fond, înlăturând excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă și reținută de către instanță în primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, domiciliat în B M,- A, jud. M împotriva pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B, sector 1,- - 3.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex.
15.04.2009
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
