Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 143/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 143/2009
Ședința publică din 2 Aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în rejudecare după casare - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cauză se află în rejudecare, ca urmare a casării de către a sentinței civile nr. 574/2008 pronunțată în dosarul - al Curții de APEL CLUJ, prin Decizia nr. 496 din 20 ianuarie 2009.
Întrucât reclamanta arată că nu are cereri de formulat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente în susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată, și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada refugiului părinților.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr- din data de 05.05.2008, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 52.620 din data de 15.04.2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și obligarea acestei să-i recunoască, în temeiul nr.OG 105/1999 calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de acest act normativ aprobat prin Legea nr. 189/2000.
În motivare cererii, reclamanta a pretins că deși a dovedit prin acte faptul că a fost refugiată, comisia i-a respins cererea cu motivarea că nu se încadrează în situațiile prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La rândul său, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și menținerea actului administrativ atacat deoarece, reclamanta nu era născută la data strămutării părinților, deci nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
De asemenea, reclamanta nu a suferit persecuții etnice fiind născută într-un teritoriu aparținând Statului Român, astfel că nu se încadrează în categoriile expres și limitativ prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2008 și art. 1 și 2 din nr.HG 127/2000.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 574 din data de 04.09.2008 pronunțată în dosarul nr. - al Curții de APEL CLUJa fost respinsă ca tardivă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, care prin decizia nr. 496 din 30.01.2009 pronunțată în dosarul nr. - al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a fost admis, casată sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei de casare s-a arătat că din actele dosarului nu rezultă data comunicării hotărârii nr. 22.029 din 30.03.2007 către reclamantă, astfel încât nefiind făcută dovada comunicării acestei hotărâri către reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiile art. 7 alin. 4 teza I din nr.OG 105/1999 în referire la art. 102 alin. 1.pr.civ.
În rejudecare, s-a format prezentul dosar în care a fost citat atât reclamanta cât și martorii arătați, tocmai în vederea exercitării rolului activ impus prin decizia de casare, însă în două rânduri reclamanta și martorii nu s-au prezentat în instanță.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 22029 /30.03.2007 ( 41, dosar fond) s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, cu mențiunea că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al actului normativ menționat.
Ulterior acestui act reclamanta s-a adresat cu o nouă cerere către pârâtă la care a primit răspunsul depus la fila 2 din dosarul de fond. Acest răspuns, prin care i se comunica reclamantei faptul clasării cererii sale, deoarece primise deja hotărârea nr. 22.029A/2007, a fost înregistrat de către pârâtă sub nr. 52.620/15.04.2008.
Având în vedere această stare de fapt și cererea reclamantei prin care solicită acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, Curtea a apreciat că aceasta este fondată având în vedere actele depuse de reclamantă și prevederile legale în acest sens.
Astfel, prin G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 și prin nr. 127/2002 s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de "refugiat".
Potrivit prevederilor art. 1 din nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.
Prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice. Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Din această perspectivă, copiii născuți în perioada refugiului părinților din motive etnice ori au fost strămutați, au suferit aceleași consecințe nefavorabile decurgând din această situație, iar dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Din documentele depuse la dosar, actele de stare civilă precum și o copie a tabelul de refugiați stabiliți în eliberată de Arhivele Naționale - Direcția Județeană H rezultă că reclamanta s-a născut la data de 20 ianuarie 1943, în timpul refugiului părinților săi.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii nr. 22.029 din data de 30 martie 2007 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de nr.OG 05/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 aprilie 2007, pentru perioada 20.01.1943 - 6.03.1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în, nr. 292, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22.029 din data de 30 martie 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 20 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Dact. /4 ex./
14.04.2009
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
