Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 1600/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz soluționare cerere -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1600
Ședința publică din15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B,împotriva sentinței nr. 743 din 17.06.2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr. 1690/E/40/2009în contradictoriu cureclamanta - intimată - COM SRL- prin adm. G, cu sediul în municipiul B,-, județul
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 08 octombrie 2009, susținerile reprezentantei recurentei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 15 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani reclamanta - COM SRL Bas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene B, obligarea acesteia să emită documentul oficial prin care să permită distrugerea unor cantități de alcool.
În motivarea acțiunii a arătat că a avut calitatea de antrepozitar autorizat până la data de 4 iunie 2008 când i-a fost anulată autorizația prin Decizia nr.2284 a ÎCCJ, ceea ce a atras lipsirea sa de dreptul de a mai produce, comercializa și deține produsele din alcool care erau în depozit la data respectivă, depozitate în rezervoare sigilate de reprezentanții pârâtei, dar deși a solicitat emiterea autorizației de distrugere aceasta l-a refuzat.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că dispozițiile nr.918/2007 se aplică doar antrepozitelor fiscale iar reclamanta nu mai are această calitate.
Prin sentința nr. 743 din 17 iunie 2009 Tribunalul Botoșania admis acțiunea reținând, în esență că, potrivit dispozițiilor Codului Fiscal antrepozitarii fiscali a căror autorizație a fost anulată pot valorifica produsele înregistrate în stoc numai cu acordul autorității fiscale care a dispus măsura. A arătat prima instanță că deși pentru a beneficia de prevederile art.5 din 918/2007 reclamanta trebuie să aibă calitatea de antrepozitar fiscal, în condițiile în care aceasta nu mai o asemenea calitate se impune ca pârâta să emită documentul oficial prin care să permită distrugerea produselor chiar și într-un alt antrepozit fiscal, sub supravegherea reprezentanților săi.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că potrivit prevederilor Codului Fiscal, reținute de către prima instanță, produsele înregistrate în stoc de către antrepozitarii autorizați a căror autorizație a fost anulată pot fi valorificate doar cu acordul autorității care a dispus măsura, în speță Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate.
Pentru a beneficia de prevederile nr.918/2007 reclamanta trebuia ca, după obținerea autorizației de valorificare a stocurilor printr-un antrepozit autorizat, să solicite aprobarea autorității fiscale teritoriale unde este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe, depunând documentația prevăzută la art. 5 alin.2, care trebuie verificată de către autoritatea fiscală prev. la alin.1 și care va decide motivat asupra încadrării operațiunii de distrugere ca nefiind eliberare pentru consum.
În consecință, a arătat recurenta că reținerea instanței că distrugerea se face sub supravegherea organelor fiscale teritoriale unde antrepozitarul este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe este eronată, supravegherea distrugerii făcându-se de către, care nu face parte din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului B și care nu are calitatea de pârâtă în cauză.
În susținerea motivelor invocate și pentru a exemplifica procedura de urmat în asemenea situații recurenta a depus la dosar o documentație întocmită pentru distrugerea unor produse accizabile improprii consumului, precizând că în cauza respectivă solicitantul avea calitatea de antrepozit autorizat cu autorizație valabilă, nefiind necesară obținerea acordului de valorificare de la autoritatea care a dispus suspendarea.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. 12 din Codul fiscal"antrepozitarii autorizați, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizația și care dețin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorității fiscale competente, în condițiile prevăzute de norme".
Normele metodologice pentru aplicarea acestui alineat arată că "antrepozitarii autorizați a căror autorizație a fost suspendată, revocată sau anulată pot să valorifice produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorității fiscale teritoriale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat, prin emiterea unei decizii în acest sens".
Apar astfel ca neîntemeiate susținerile recurentei cum că decizia de aprobare a distrugerii trebuie emisă de către autoritatea care a dispus măsura suspendării autorizației de antreprenor fiscal.
În același sens sunt și prevederile art.5 alin.1 din 918/2007, care arată că operațiunea de distrugere trebuie aprobată de către autoritatea fiscală teritorială unde solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe.
Chiar și din documentația exemplificativă depusă la dosar de către recurentă rezultă că decizia pentru aprobarea distrugerii unei cantități de alcool ca nefiind eliberare pentru consum a fost emisă tot de către Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Susținerea recurentei că în situația în care solicitantul nu mai are calitatea de antrepozit fiscal procedura este diferită nu a fost dovedită în cauză. Dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus, prevederile Normelor metodologice de aplicare a art. 185 din Codul fiscal au în vedere tocmai această situație, arătându-se clar că decizia de distrugere trebuie emisă de autoritatea fiscală teritorială responsabilă cu administrarea din punct de vedere fiscal. Pe de altă parte, faptul că în prezent solicitantul nu mai are calitatea de antrepozitar fiscal și operațiunea de distrugere nu se mai poate realiza în cadrul său, nu schimbă competența recurentei de a emite această decizie, recurenta trebuind să stabilească antrepozitarul autorizat în cadrul căruia să se facă această operațiune.
Cum în cauză nu s-a constatat existența altor motive de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 pr.civ.Curteava respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge - ca nefondat - recursul declarat depârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B,cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B,împotriva sentinței nr. 743 din 17.06.2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr. 1690/E/40/2009în contradictoriu cureclamanta - intimată - COM SRL- prin adm. G, cu sediul în municipiul B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.- -
2 ex/10.11.2009
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Andrieș Maria
