Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 210/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal -
Dosar nr-
SENTINȚA NR.210/CA/2008
Ședința publică din 28 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu judecător
GREFIER: - --
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în O,-, jud. B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, P-ța -, nr.1/A, sector 1, Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în O, Parcul -, nr. 6, Județ B, Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în C N,-, Județ C, domiciliat în C N,-, Județ C, respectiv C N,-,.II,.IV,.19, jud. și, domiciliat în O, Parcul -, nr. 6, Județ B și cu chematul în garanție Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N, cu sediul în C N,-, Județ, având ca obiect: refuz soluționare cerere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 24.11.2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 28.11.2008.
În data de 28.11.2008, reclamantul și pârâții și J C au depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 27.09.2007 prin declinare de competență de la Tribunalul Bihor (Sentința nr.-), reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții: Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B, Inspectoratul de Poliție al Județului C, și solicitând să se dispună obligarea acestora să-i elibereze copie după mandatul de aducere emis pe seama lui în dosarul nr.5908/P/2006 și executat la data de 27.11.2006, constatarea nelegalității actului a cărui copie o solicită și obligarea pârâților să-i acorde despăgubiri morale în cuantum de 500.000 RON. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 29 nov. 2006 s-a adresat B cu cererea înregistrată sub nr.2284 prin care a solicitat să i se comunice o copie a mandatului de aducere emis pe seama sa de C în dosar 5908/P/2006 și executat la data de 27 nov. 2006 de lucrătorii operativi ai Poliției O și C-N, cerere la care nu a primit nici un răspuns.
La aceeași dată, respectiv 29 noiembrie 2006, s-a adresat Ministerului Administrației și Internelor cu o petiție prin care a solicitat tragerea la răspundere administrativă a persoanelor vinovate de abuz în serviciu și totodată a solicitat să se verifice legalitatea actului a cărui copie o solicită.
Nici de la această instituție nu a primit nici un răspuns.
Consideră că este întemeiată cererea sa și pretențiile formulate întrucât acestea se încadrează în dispozițiile Legii 554/2004.
La data de 27.11.2006 a fost ridicat de lucrătorii operativi din cadrul B conduși de către pârâtul, fără a i se aduce la cunoștință vreo învinuire și fără a i se prezenta vreun mandat de aducere emis pe seama sa.
După ridicare a fost transportat înspre direcția Pe traseu a fost agresat fizic de către lucrătorii operativi ai poliției, iar ulterior și-a pierdut cunoștința și s-a trezit în jurul orelor 20.30 la Spitalul de Urgență din
De la Spitalul de Urgență din Haf ost transportat cu Ambulanța la Spitalul de Urgență C-N unde i s-au făcut mai multe investigații și i s-au administrat sedative.
În jurul orelor 00.30 fost dus la sediul Poliției invocându-se iar acel prezumtiv mandat de aducere, însă chiar dacă a insistat, acel mandat de aducere nu i-a fost prezentat, așa cum prevede în mod obligatoriu Codul d e Procedură Penală.
I s-a adus la cunoștință doar că are calitatea de făptuitor, că ar fi săvârșit infracțiunea de amenințare prin telefon împotriva unei persoane din localitatea
În jurul orelor 2.00 fost lăsat să se deplaseze la domiciliu.
Din adeverințele medicale nr. 418/2006 și 4107/ a/ 1853/2006 rezultă că a fost agresat fizic fiindu-i recomandate 4-5 zile de îngrijiri medicale.
A formulat o petiție către pârâtul de rândul 1 prin care a solicitat tragerea la răspundere administrativă a polițiștilor vinovați de abuz în serviciu, și totodată a formulat plângere penală împotriva acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de: ridicarea sa ilegală, cercetare abuzivă, supunere la rele tratamente și lipsire de libertate în mod ilegal. Plângerea sa este înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj sub nr. 1283/VIII.1/2006.
Întrucât nu a putut să facă dovada lipsei mandatului de aducere, plângerea sa penală sus-arătată a primit număr administrativ și nu număr de dosar penal, aspect care îl prejudiciază deoarece petiția sa nu este soluționată din lipsă de probe.
Având în vedere dispozițiile art. 13 alin. 1 din Legea 554/2004 solicită ca odată cu citarea părților să se ceară autorității emitente să comunice de urgență actul în cauză împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii lui.
Arată că pârâtul de rândul, este persoana care i-a luat declarație și care a susținut vehement că există acel mandat de aducere eliberat în conformitate cu dispozițiile Cod procedură penală motiv pentru care, în conformitate cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ a înțeles să îl cheme în judecată deoarece este singurul răspunzător de abuzurile care i s-au pricinuit.
În mod incident, pârâtul de rândul, este vinovat în aceeași măsură cu pârâtul de rândul 4 deoarece acesta l-a ridicat ilegal și l-a agresat.
Aceiași pârâți apreciază că urmează a fi obligați să-i plătească despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciile cauzate.
Spre deosebire de daunele materiale, prejudiciul nepatrimonial (daunele morale) privesc persoana umană și personalitatea sa și că în asemenea împrejurare se ține seama de atingerile aduse drepturilor la viață, sănătate, integritate corporală, cinste, onoare, demnitate, prestigiu, reputație și intimitate.
Repararea trebuie să cuprindă și măsuri care să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea faptelor dăunătoare. În acest sens s-a exprimat și jurisprudența CEDO bazată pe dispozițiile art. 5 pct. 5 din Convenție care prevede că orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații.
Așa cum arată marele jurist și profesor român, spre deosebire de paguba materială care fie diminuează patrimoniul victimei, fie o lipsește de un beneficiu pecuniar viitor pe care l-ar fi realizat în mod neîndoielnic, prejudiciul adus existenței fizice a persoanei, a integrității sale corporale, a sănătății, a sensibilității fizice și psihice, demnității, onoarei, etc. nu pot fi echivalate în bani.
Însă, în ideea de a împiedica realizarea, continuarea ori repetarea faptelor dăunătoare, solicită instanței să dispună obligarea pârâților de rândul 4 și 5 să-i plătească cu titlu de despăgubire nepatrimonială suma de 500.000 RON. Cuantumul despăgubirilor morale l-a nominalizat în ideea de a nu se mai repeta astfel de fapte care contravin drepturilor fundamentale ale omului.
Aceiași polițiști au dat ziarului Informația de Vest informații eronate care i-au adus atingere onoarei și reputației.
În data de 19.12.2006 s-a publicat un anunț sub titlul " la răcoare" prin care a fost informată opinia publică despre faptul că ar fi fost arestat într-un dosar penal legat de demararea lucrărilor de construire a autostrăzii Transilvania.
În drept Legea 554/2004, Convenția Europeană a drepturilor omului.
Prin precizarea de acțiune înregistrată la 30.04.2007 (fila 40 dosar 853/CA/111/2007 al Tribunalului Bihor ) reclamantul Gas olicitat obligarea pârâtei de rândul 1 să-i comunice răspunsul la sesizarea precizată în luna ianuarie 2007, măsurile administrative luate precum și toate actele care au stat la baza soluționării petiției; obligarea pârâtelor de rândul 2 și 3 să-i comunice măsurile disciplinare/administrative luate împotriva pârâților de rândul 4 și 5; obligarea pârâților de rândul 4 și 5 la despăgubiri materiale și morale menționate în cererea introductivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea precizării de acțiune reclamantul a arătat că la data de 29.11.2006 a sesizat Ministerul Administrației și Internelor și a solicitat tragerea la răspundere a polițiștilor, pârâții de rândul. 4 și 5 pentru săvârșirea faptelor: ridicarea sa ilegală, cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente și lipsire de libertate în mod ilegal.
Urmare a acestei sesizări, la începutul lunii ianuarie 2007, doi domni inspectori din cadrul s-au deplasat în teritoriu, ocazie cu care i-au luat o declarație, atât reclamantului cât și martorilor care au asistat la faptele polițiștilor pârâți.
Cu această ocazie, a menționat în scris că, prin sesizarea adresată forului superior, solicită tragerea la răspundere administrativă și disciplinară a celor doi polițiști, motivând că pentru faptele care intră în sfera penalului, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâta de rândul 1 nu i-a comunicat nici un răspuns, ceea ce face incident dispozițiile art. 1 din 554/2004.
Potrivit disp. art. 57 lit. k) din Legea 360/2002, încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, reprezintă abatere disciplinară, iar Comisiile de disciplină din cadrul Inspectoratelor de Poliție nu au luat nici un fel de măsuri în acest sens, ba mai mult acestea au refuzat să-i comunice legitimitatea polițiștilor care l-au agresat, ceea ce a determinat internarea sa în Spitalul din H și C-N, prin aceasta încălcându-se dispozițiile art. 42 lit. d) din 360/2002.
În art. 23 alin. 1 din HG991/2005 pentru aprobarea Codului d e etică și deontologie a polițistului "Polițistul răspunde personal pentru acțiunile, inacțiunile și omisiunile sale, în condițiile legii. El are datoria să se abțină de la executarea ordinelor și misiunilor vădit ilegale, având obligația de a-și informa de îndată șefii despre aceasta, pe cale ierarhică, atât verbal, cât și prin raport scris".
Apreciază că, în speță se impune antrenarea răspunderii polițiștilor în coroborare și cu disp. art. 55 din 360/2002, întrucât acțiunea acestora - ridicarea sa - a fost făcută în lipsa unui mandat de aducere emis în condițiile legii.
Aceasta motivat de faptul că, la data la care polițiștii au acționat împotriva sa - 27.11.2006 - dosarul penal nr. 5908/P/2006 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, viza un autor necunoscut, dosarul penal cu numărul sus arătat nu era repartizat nici unui procuror, ci era trimis la Poliția C în vederea identificării autorului pentru care s-a făcut plângerea penală.
În vederea dovedirii celor sus arătate, a solicitat să se dispună obligarea pârâtei de rândul 1 să depună la dosarul cauzei sesizarea sa împreună cu toate actele de cercetare îndeplinite de către acesta.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate și a necompetenței Secției de Contencios Administrativ, solicită respingerea lor ca fiind neîntemeiate.
Aceasta motivat de faptul că, primul capăt de cerere se încadrează în art. 1 din 554/2004 vizează nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de către o autoritate publică.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere, menționează că vizează măsuri administrativ disciplinare față de polițiști, care sunt funcționari publici conform art. 1 din 360/2002, situație în care competența de soluționare a litigiilor cade în sarcina Secției de Contencios Administrativ.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N, solicită să se dispună respingerea acesteia.
Aceasta motivat de faptul că, de faptele polițiștilor nu poate fi răspunzătoare o instituție, ci eventual un superior al polițiștilor pârâți care ar fi dat ordin pentru un astfel de comportament.
Și dacă ne-am găsi într-o atare situație, chemarea în garanție ar fi tot nejustificată și neîntemeiată, deoarece, așa cum a mai arătat, potrivit art. 23 alin. 1 din HG 991/2005. polițistul are datoria să se abțină de la executarea ordinelor și misiunilor vădit nelegale, având obligația de a-și informa de îndată șefii despre aceasta, pe cale ierarhică, atât verbal cât și în scris.
În drept Legea 554/2004, Convenția Europeană a drepturilor omului.
Ulterior, la data de 19.11.2007 (fila 45 dosar - al Curții de APEL ORADEA ) reclamantul a formulat o completare la acțiunea inițială, prin care a solicitat:
- să constate că au fost violate prevederile art. 3, art. 5 alin. 1, 4 și 5, art. 6 alin. 3 lit. a), art. 8 alin. 1 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocol la CEDO ratificat de România prin Legea nr. 30/1994:
- obligarea pârâtei de rândul 1 să-i comunice răspunsul la sesizarea precizată în luna ianuarie 2007, masurile administrative luate precum și toate actele care au stat la baza soluționării petiției menționate;
- obligarea pârâtelor de rândul 2 și 3 să-i comunice măsurile disciplinare/administrative luate împotriva pârâților de rândul 4 și 5;
- obligarea pârâților de rândul 4 și 5 la despăgubiri materiale și morale menționate în cererea introductivă;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea completării la acțiune reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 3 din CEDO referitor la Interzicerea torturii "nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 referitor la Dreptul la libertate și la siguranță "Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Simeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri si potrivit căilor legale:
a) dacă este deținut legat pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent;
b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei dețineri legate pentru nesupunerea la o hotărâre pronunțata, conform legii, de către an tribunal ori în vederea garantării executării unei obligații prevăzute de lege;
c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia;
d)dacă este vorba de detenția legală a unui minor, hotărâtă pentru educația sa sub supraveghere sau despre detenția sa legală, în scopul aducerii sale în fața autorității competente;
e) dacă este vorba despre detenția legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru aoî mpiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare. "
Iar alineatele 4 și 5 prevăd că:
"4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații."
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 referitor la Dreptul la un proces echitabil, "2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită."
Inclusiv ministrul din acea vreme - - l-a catalogat drept infractor, în condițiile în care reclamantul nu avea nici o condamnare în materie penală.
Iar alineatul 3 lit. a) prevede că: "3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;"
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 referitor la Dreptul la respectarea vieții private și de familie "Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale."
Potrivit dispozițiilor art. 17 referitor la Interzicerea abuzului de drept "Nici o dispoziție din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfășura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea drepturilor sau a libertăților recunoscute de prezenta convenție sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi și libertăți decât acelea prevăzute de această convenție. "
Potrivit dispozițiilor art. 1 din primul Protocol la CEDO referitor la Protecția proprietății "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Simeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Temeiul acțiunii completate sunt dispozițiile art.13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un recurs efectiv.
Pârâtul Caf ormulat la data de 26.03.2007 (fila 16 dosar - al Tribunalului Bihor ) cerere de chemare în garanție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantului și va cădea în pretenții, chematul în garanție să fie obligat prin aceeași hotărâre să plătească în solidar cu JCs uma solicitată de către reclamant.
În motivarea cererii de chemare în garanție pârâtul Caa rătat că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G, acesta solicită instanței de judecată obligarea pârâților, C și B la eliberarea unei copii a mandatului de aducere din dosarul penal cu nr .5908 //2006, să constate nelegalitatea acestui act și să oblige pârâții la plata de despăgubiri morale în cuantum de 500.000 RON.
Față a această situație solicită să se constate că emitentul actului a cărui copie o solicită reclamantul nu este C, ci Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, instituție care la data de 27.11.2006 a emis mandatul de aducere în litigiu, mandat care a fost pus în executare de organele de poliție potrivit dispozițiilor art.184 Cod procedură penală care prevăd în mod expres că "mandatul de aducere se execută prin organele poliției".
Potrivit dispozițiilor art.216 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală "procurorul în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală ia măsurile necesare sau dă dispoziții organelor de cercetare penală ca să ia aceste masuri", iar potrivit art.219 Cod procedură penală "procurorul poate să dea dispoziții cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală".
În ceea ce privește netemeinicia pretențiilor reclamantului, arată că și-a precizat punctul de vedere in cuprinsul întâmpinării aflată la dosarul cauzei.
Consideră că o eventuală admitere a acțiunii reclamantului ar determina imposibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean C de a pune în executare hotărârea instanței, câtă vreme emitentul actului este Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, iar actele de urmărire penală sunt efectuate de organele de cercetare penală, dar sub supravegherea și îndrumarea procurorului.
Prin întâmpinare, pârâtul Cai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, ia pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul Bai nvocat excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului și lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că actul administrativ a cărui nelelegalitate se invocă în speță nu este un act administrativ în sensul prevederilor Legii contenciosului administrativ, ci este un act de natură penală.
Actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
actului este Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N și numai acesta poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin întâmpinare, pârâtul Bai nvocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ se poate constata că actul a cărui nelegalitate se solicită a fi constatată de către instanța de judecată, respectiv mandatul de aducere emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, nu este un act administrativ în sensul legii amintite, ci un act de natură penală. Solicitările reclamantului nu se încadrează în niciuna din condițiile prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004 ce sunt necesare promovării unei acțiuni în contencios administrativ.
Drept urmare, actul atacat, a cărui nelegalitate se solicită de către reclamant, excede sferei contenciosului administrativ și se plasează în zona penalului.
Actul administrativ constituie forma principală prin care se realizează administrația publică și constă într-un "act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice" (art. 2, alin. 1, lit. C din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanța de contencios administrativ nu are competența materială să examineze și să se pronunțe în situația în care cauza și dreptul unei persoane sunt supuse jurisdicției penale, în cauza de față, reclamantul fiind nemulțumit tocmai de modul în care se derulează aceasta.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor arată că:
În cauză o persoană solicită anularea unui act emis de o autoritate publică, și repararea presupusei pagube pe care a suferit-o ca urmare a respectivului act.
Într-un astfel de litigiu, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât persoana juridică care a emis actul respectiv, în speță Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N în dosarul nr. 5908/P/2006, motiv pentru care participarea Ministerului Administrației și Internelor în acest litigiu nu se justifică.
Dacă reclamantul dorește să obțină o copie a mandatului de aducere emis pe numele său, trebuie să se adreseze autorității emitente, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivată în drept prin prevederile Legii 554/2004; excepția netimbrării capătului 3 din cererea inițială; excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport cu primul și al doilea capăt din cererea inițială; excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ, față de capătul 3 de cerere.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată onorariu avocațial.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că în data de 27.11.2006, aflându-se la serviciu, una din obligațiile de serviciu a fost aducerea la îndeplinire a mandatului nr.03/27.11.2006 emis in dosar nr. 5908 P 2006 de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -
Consideră că nu are calitate procesuală în ce privește capetele 1 și 2 din cererea inițială de chemare în judecată.
Arată că reclamantul recunoaște că a formulat plângere penală care este în curs de soluționare. În cadrul acestei plângeri, reclamantul în calitate de parte vătămată se va constitui parte civilă pentru daunele materiale și morale suferite, dacă se va dovedi temeinicia plângerii sale.
Ori, reclamantul nu poate uza în același timp de două căi, latura penală în care a făcut constituire de parte civilă, și în același timp acțiune civilă ( care oricum nu este de competența instanței civile și nu de contencios administrativ)
În altă ordine de idei, solicitarea daunelor materiale și morale (fiind pretenții civile) trebuiesc timbrate la valoarea solicitată conform Legii 146/1997.
Având în vedere temeiul de drept invocat de reclamant solicită să se constate inadmisibilitatea capătului 3 de cerere. În raport cu Legea 554/2004 și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, capătul de cerere este inadmisibil.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pârâtul nu a făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în mod legal.
Inadmisibilitatea acțiunii trebuie constatată în raport cu dispozițiile art. 275.proc.pen. care prevăd că " orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime". În aceste condiții dacă susținerile reclamantului ar fi adevărate și ar fi suferit vreun prejudiciu prin îndeplinirea actului de urmărire penală (respectiv mandatul de aducere), potrivit dispozițiilor enunțate anterior acesta este în drept a formula o plângere penală, în nici un caz nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 554/2004, deoarece mandatul de aducere este un act de urmărire penală, nu un act administrativ cauzator de prejudiciu.
Toată procedura îndeplinirii acestui act de natură penală este prev. de art. 183.proc.pen. astfel încât nici modul de aducere la îndeplinire a mandatului nu cade sub incidența legii contenciosului administrativ și este tot de natură penală.
Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală va fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 276. 277.proc.pen.
Răspunderea penală este o răspundere personală și dacă se va constata că pârâtul este vinovat de acuzațiile aduse va fi tras la răspundere, fiind obligat și pe latură civilă la repararea prejudiciilor.
Nu poate fi obligat de instanța de contencios administrativ la plata unor despăgubiri civile ce trebuie dovedite după criteriile dreptului comun.
Dacă există plângerea penală așa cum afirmă reclamantul, urmează ca aceasta să fie soluționată.
Dar în prezenta cauză, între refuzul pârâtelor de rândul 1, 2 și 3 de a răspunde petițiilor reclamantului și așa zisele daune solicitate nu există un raport de cauzalitate direct, drept pentru care pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În drept, art. 115-118.proc.civ.
Prin întâmpinare, chematul în garanție Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Na solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării, chematul în garanție a arătat că reclamatul Gas olicitat constatarea nelegalității emiterii mandatului de aducere din dosarul nr.5908/P/2006. Această solicitare urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă în condițiile în care singura "cale de atac" împotriva
actelor procurorului este cea reglementată de către art 278 al. 1 din Codul d e procedură penală, în care se dispune că "plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de
prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul sef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție".
În ceea ce privește plata despăgubirilor morale în cuantum de 500.000 RON solicitate de către reclamant de la pârâții, C și B, chemarea în garanție este de asemenea inadmisibilă, respectiv n cazul in care pârâții menționați ar cădea în pretenții, aceștia nu ar avea nici un temei pentru a se îndrepta împotriva instituției chemate în garanție.
Pârâtul deși avea termen în cunoștință nu s-a prezentat în instanță la dezbaterea fondului cauzei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții B, B și, instanța o va respinge ca neîntemeiată deoarece, față de precizarea și completarea de acțiune formulată de reclamant se constată că acestanu mai solicită instanței obligarea pârâților la eliberarea unei copii de pe mandatul de aducere emis în dosarul nr. 5908/P/2006 și nici constatarea nelegalității acestui mandat, cum a solicitat prin acțiunea inițială. Nu se justifică astfel invocarea de către pârâți a prevederilor art.183 Cod procedură penală referitoare la forma și conținutul mandatului de aducere și nici a prevederilor art.275 din același cod privind procedura plângerii împotriva actelor emise de procuror. Drept urmare excepția inadmisibilității va fi respinsă ca neîntemeiată.
Raportat la precizarea și completarea de acțiune instanța apreciază ca fiind neîntemeiate și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții B, B și C având în vedere solicitările reclamantului vizând constatarea încălcării unor prevederi ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și capetele de cerere 2 și 3 din acțiunea completată, existând identitate între persoanele acestea pârâte și cele despre care se pretinde că sunt obligate în raportul juridic dedus judecății. În consecință, această excepție va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul cu privire la capetele 2 și 3 din acțiunea completată a reclamantului, instanța consideră că această excepție este fondată pe considerentul că solicitările reclamantului vizează pârâtele 1, 2 și 3 și nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății prin aceste capete de cerere.
Referitor la excepția de necompetență materială a Curții de APEL ORADEA, invocată de pârâtul cu privire la capătul de cerere 4 din acțiunea completată, instanța consideră că această excepție este întemeiată.
Temeiul de drept în baza căruia se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere îl constituie art.16 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, din această prevedere rezultând că acțiunea împotriva "funcționarului" nu poate fi formulată în subsidiar față de acțiunea împotriva autorității din structura căreia face parte "funcționarul".
În speță, însă, raportat la precizarea și completarea de acțiune (capetele de cerere 1-3) pârâtul (ca de altfel și pârâtul ) nu are calitatea de persoană care a elaborat, emis sau încheiat un act administrativ contestat sau care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim pentru a putea fi obligată în solidar cu autoritatea publică respectivă.
Daunele materiale și morale solicitate de reclamant pârâților 3 și 4 reprezintă în fapt pretenții civile de competența judecătoriei, conform prevederilor art.2 lit.b Cod de procedură civilă.
În consecință, în temeiul prevederilor art.158 Cod de procedură civilă, cu raportare la prevederile art.168 Cod de procedură civilă și art.2 lit.b Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel, invocată de pârâtul cu privire la capătul 4 de cerere din acțiunea completată (referitor la despăgubiri materiale și morale în cuantum de 500.000 RON) care va fi disjunsă și va fi declinată în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a acestuia.
Cum în baza prevederilor art.137 Cod de procedură civilă primează excepția de necompetență materială urmează ca instanța în favoarea căreia s-a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere să se pronunțe cu privire la excepția netimbrării invocată de același pârât.
În ceea ce privește fondul cauzei, respectiv capetele 1-3 din acțiunea precizată și completată, instanța reține că prin adresa nr.77.172/25.01.2007 (fila 53 din dosarul nr.853/CA/111/2007 al Tribunalului Bihor ) pârâtul 1 - a comunicat reclamantului răspunsul la sesizarea precizată în luna ianuarie 2007, menționându-se că în data de 27.11.2006 polițiști din cadrul Detașamentului Poliției pentru Intervenție Rapidă O au avut în sarcină executarea a trei mandate de aducere emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N în dosarul nr.5908/P/2006 aflat în instrumentare la Poliția municipiului C N - Biroul de Investigații Criminale emise pentru următoarele persoane: G, și.
De asemenea, s-a menționat în aceeași adresă că aspectele sesizate de reclamant prin sesizarea înregistrată la. sub nr.67913/14.12.2006 (fila 50 dosar),fac obiectul dosarului penal nr.198/P/2006aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Cu privire la capătul 3 din acțiunea precizată și completată referitor la măsurile disciplinare/administrative luate împotriva pârâților 4 și 5, instanța constată că nu au fost luate măsuri disciplinare împotriva pârâților 4 și 5 și de asemenea că prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 12.02.2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, arestare nelegală și cercetare abuzivă, lipsire de liberate în mod ilegal, supunere la rele tratamente și purtare abuzivă.
Deși reclamantul a înțeles să-și întemeieze completarea de acțiune pe dispozițiile Legii nr.554/2004 și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, prin probele de la dosar, inclusiv interogatoriile pârâților 4 și 5 nu s-a făcut dovada încălcării prevederilor art.3, 5 alin.1, 4 și 5, art.6 alin.3 lit.a, art.8 alin.1și art.17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.1 din Primul Protocol la.
De altfel, plângerea penală formulată de reclamant a fost soluționată, după cum s-a precizat mai sus, prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în sensul neînceperii urmăririi penale față de pârâtul.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea precizată și completată a reclamantului G va fi respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că acțiunea principală formulată de reclamant a fost respinsă, instanța va respinge în temeiul prevederilor art.63 Cod de procedură civilă și cererea de chemare în garanție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N formulată de pârâtul C, ca fiind lipsită de obiect.
În baza prevederilor art.274 Cod de procedură civilă instanța va obliga reclamantul la plata sumei de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului reprezentând onorariu avocat și la plata sumei de 850,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului C reprezentând contravaloarea transportului juristului pe ruta C N - O și retur.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții B, B și.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B și
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul cu privire la capetele de cerere 2 și 3 din acțiunea completată formulată de reclamantul
HGAdmite excepția de necompetență materială a Curții de APEL ORADEA invocată de pârâtul cu privire la capătul 4 de cerere din acțiunea completată, pe care îl disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a acestuia.
Respinge acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul G domiciliat în O,-, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, P-ța -, nr.1/A, sector 1; Inspectoratul de Poliție al Județului B, cu sediul în O, Parcul -, nr. 6, Județ B; Inspectoratul de Poliție al Județului C, cu sediul în C N,-, Județ C;, domiciliat în C N,-, Județ C și, domiciliat în O, Parcul -, nr. 6, Județ
Respinge cererea de chemare în garanție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N, cu sediul în C N,-, Județ C, formulată de pârâtul
Obligă reclamantul la plata sumei de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului și la plata sumei de 850,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare pentru acțiunea precizată și completată și în termen de 5 zile de la pronunțare pentru declinarea de competență.
Pronunțată în ședința publică din 28.11.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red. hot. -; 15.12.2008
Dact. -; 9 ex.; 19.12.2008
- 7 exemplare comunicate cu:
- reclamantul G, domiciliat în O,-, jud. B
- pârâții:
- Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, P-ța -, nr.1/A, sector 1;
- Inspectoratul de Poliție al Județului B, cu sediul în O, Parcul -, nr. 6, Județ B;
- Inspectoratul de Poliție al Județului C, cu sediul în C N,-, Județ C;
-, domiciliat în C N,-, Județ C;
-, domiciliat în O, Parcul -, nr. 6, Județ
- chematul în garanție Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N, cu sediul în C N,-, Județ
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Dosar nr. - - Prima instanță
Din 20.12.2008
CĂTRE,
JUDECĂTORIA ORADEA,
Întrucât prin Sentința nr.210/CA/2008 a Curții de APEL ORADEA în dosar nr.- a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL ORADEA invocată de pârâtul, a fost disjuns capătul 4 din cererea completată și a fost declinată competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Oradea,
vă înaintăm alăturat dosarele nr.- al Curții de APEL ORADEA și nr.853/CA/111/2007 al Tribunalului Bihor.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu
