Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 2205/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2205
Ședința publică din 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 3: Horațiu
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1243/26.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, reprezentată de consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune în ședință.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că intimatul-reclamant a depus, prin serviciul registratură, la data de 29.10.2009, întâmpinare, în două exemplare.
Curtea comunică recurentei-pârâte, prin consilier juridic, întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Intimatul-reclamant, prin avocat, se opune amânării judecății, motivând că prin întâmpinare nu a invocat probe noi, față de actele dosarului.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să ia cunoștință de întâmpinare, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. De asemenea, pe fondul acțiunii, solicită admiterea excepției necompetenței funcționale a Secția a IX-a a Tribunalului București, competentă fiind Secția civilă.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefundat. Față de primul motiv de recurs, privind excepția necompetenței funcționale a instanței de fond, solicită respingerea acestuia ca nefondat, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe art. 7, 8 și 2 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ. În ce privește celelalte motive de recurs, solicită respingerea acestora, având în vedere că recurenta-pârâtă nu invocă motive de nelegalitate a sentinței atacate. Arată că recurenta-pârâtă susține, în principal, că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare, însă acesta nu are o asemenea natură, citând art. 25 din Legea nr. 10/2001 și art. 25 din HG nr. 498/2003. De asemenea, și prejudiciul este dovedit, având în vedere că notificarea autorității pârâte de către reclamant, în calitate de cesionar a drepturilor ce decurgeau din notificările autorului său, a avut loc în urmă cu peste 3 ani.
Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 1243/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, - 26,.2, parter,.29, sector 3, în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI B prin primar general, cu sediul în B, bd. - - nr.47, sector 5 și a fost obligată pârâta să soluționeze notificările reclamantului înregistrate sub nr.6263, 6264, 6265, 6266, 6267 din data de 09.11.2001, în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinței, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere, calculate de la data expirării termenului anterior stabilit și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că prin cererile înregistrate la autoritatea pârâtă sub nr.6263, 6264, 6265, 6266, 6267 la data de 09.11.2001, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a unor imobile, iar potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din acest act normativ, pârâta avea obligația ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, obligație pe care pârâta nu a îndeplinit-o, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat de a rezolva cerere privitoare la un drept conferit de legea fir. 10/2001, fiind îndeplinite, astfel, condițiile an. 2 al. 2 din legea nr. 554/2004 și, în consecință, și cerințele alt. 1 al. 1 și 8 al. 1 din aceeași lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-PRIN PRIMAR GENERAL,invocând, în principal, excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București, Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, întrucât conform dispozițiilor art. 24 pct. 8 din Legea 10/2001, competența de soluționare a litigiilor care au ca obiect obligația de a face, revine secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare, în acest caz, competența revenind Tribunalului București - Secția Civilă. Pe fond, solicită modificarea sentinței și respingerea cererii, în esență întrucât termenul de 60 de zile reținut a fi încălcat de către instanță este unul de recomandare.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 17 dinLegea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 dinOG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competență revenind acestei instanțe, iar pe fond raportat la faptul că cererea de restituire în natură a fost formulată de către autorul său în urmă cu 8 ani.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este fondat în ceea ce privește motivul de ordine publică al necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ, urmând să-l admită, să caseze sentința recurată și să trimită cererea reclamantului spre competentă soluționare Tribunalului București, Secția civilă.
Astfel, competența de soluționare a acțiunii prin care se atacă refuzul nejustificat al persoanei juridice notificate de a emite dispoziția sau decizia motivată de soluționare a notificării, revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității notificate, pornindu-se de la natura juridică a dispoziției sau deciziei motivate asupra notificării, de act administrativ exclus cenzurii instanțelor de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea principiului simetriei actelor juridice. În condițiile în care pentru actul administrativ tipic - dispoziția sau decizia motivată de soluționare a notificării - legea specială reglementează competența specială a secției civile a tribunalului, din rațiuni de simetrie și considerente de ordin practic, se impune soluția potrivit căreia și pentru actul administrativ asimilat - refuzul nejustificat de soluționare a notificării -, pentru cenzurarea căruia se impune verificarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor și termenelor prevăzute de legea specială, competență să revină aceleiași instanțe.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că se impunea calificarea naturii juridice a acțiunii în stabilirea competenței instanței, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată si la temeiul juridic al acesteia, care este diferit de temeiul de drept invocat, respectiv dispozițiile din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele arătate mai sus, Curtea retine că recursul este fondat, prima instanță soluționând cauza cu încălcarea competenței funcționale, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care îl va admite, va casa sentința recurată în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza a II-a din Codul d e procedură civilă și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, Secția civilă, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 6 teza a Id in Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-PRIN PRIMAR GENERALîmpotriva sentinței civile nr. 1243/26.03.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
GREFIER,
-
/2 ex. -
Judecător fond -
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Diana Magdalena Bulancea, Horațiu
