Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 2658/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.2658
Ședința publică de la 19.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Radu Daniel
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și chemata în garanție Primăria comunei prin Primar,.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.06.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 12.06.2009 și apoi la 19.06.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA:
Deliberand in conditiile art.256 Cod procedura civila, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel B- Sectia a- Contencios Administrativ si Fiscal sub nr- la data de 09.02.2009 reclamantul a chemat in judecata parata Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitand instanței de contencios administrativ ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea autoritatii publice parate sa emită decizia de acordare a titlurilor de despăgubire intr-un termen cat mai scurt, in considerarea Dispozitiei nr.7/20.01.2006 emisa de Primaria comunei.
Motivându-și cererea, reclamantul arata ca prin Dispozitia nr.7/20.01.2006 emisa de Primaria comunei s-a propus acordarea de despagubiri reclamantului, in calitate de mostenitor a persoanelor vbeneficiare ale dispozitiei, pentru imobilul cu destinatia moara preluat in mod abuziv si demolat, situat in com., jud. C, solicitat prin notificarea nr.73/2001. Ori, sustine reclamantul, desi dosarul respectiv a fost inaintat de Primaria comunei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si inpofida memoriilor adresate de reclamant in scopul indepliniri obligatiilor prev. de normele legale, parata a tergiversat in mod continuu solutionarea dosarului, in acest sens procedand in mod nejustificat prin restituirea de nu mai putin de trei ori a dosarului la autoritatea emitenta a dispozitiei nr.7/2006. IN aceeasi ordine de idei, reclamantul a aratat ca documentele solicitate de Comisie Primariei com. prin cele trei adrese nu se justificau, dosarul aflat in solutionarea paratei fiind complet si, respectiv, completat dupa efectuarea primei restituiri, prin lamuririle date de Primarie si prin prezentarea inclusiv a avizului de legalitate emis de Prefect. In plus, parata trebuia sa solicite inclusiv sprijinul reclamantului pentru completarea dosarului.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. art. 8 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
In dovedire, reclamantul a depus la dosar o serie de inscrisuri in copie.
Parata Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat intampinare, in cauza, prin care:
- a invocat exceptia de nelegalitate a Dispozitiei nr.7/2006 emisa de Primaria comunei. In acest sens, parata a motivat pe larg argumentele de admisibilitate cat si de fond cu privire la aceasta exceptie.
- a solicitat, pe fond, respingerea actiunii ca neintemeiata, intrucat, dupa ce a fost aprobata cererea reclamantului de solutionare cu prioritate a dosarului acestuia nr.25515/CC in sedinta din 11.10.2007, in momentul indepliniri obligatiei Comisiei de verificare a legalitatii respingerii cererii de restituire in natura a imobilului, s-a constatat existenta unor deficiente in legatura cu emiterea Dispozitiei nr.7/20.01.2006 emisa de Primaria comunei si faptul ca dosarul era incompletat. In acest sens, parata a invederat urmatoarele:- s-a constatat din actele dosarului de despagubire, pe de-o parte, ca la momentul preluarii abuzive imobilul era in proprietatea a doua persoana fara ca notificatoarele sa depuna inscrisuri atestand calitatea de mostenitoare a ambelor persoane si, pe de alta parte, ca Dospozitia a fost emisa ulterior decesului numitei ( servenit in data de 28.09.2001 ) asadar persoana lipsita de capacitate de folosinta si exercitiu;- s-a constatat ca de la dosar lipsesc inscrisuri cu privire la descrierea imobilului, motiv pentru care a fost necesara restituirea in mai multe randuri a dosarului Primariei com. in scopul completarii castfel de inscrisuri obligatorii potrivit Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, fara insa ca aceasta autoritate sa se conformeze, astfel incat refuzul de emitere a deciziei de despagubire nu este unul nejustificat in sensul art. 2 lit. g ) din Legea nr.554/2004;- atingerea etapei evaluarii imobilului in vederea stabilirii cuantumului despagubirilor este conditionata de clarificarea problemelor susmentionate ( emiterea in mod legal a dispozitiei, respectiv completarea dosarului cu inscrisuri din care sa reiasa calitatea de mostenitor a reclamantului si de celalalt coproprietar al imobilului, respectiv declaratii notariale ).
Parata a mai aratat ca reclamantul a fost informat in legatura cu lipsurile constatate in procesul de verificare a dosarului, astfel ca reclamantul a depus la Comisie abia in 03.04.2009, dupa mpmentul declansarii prezentului litigiu, o declaratie a doi martori referitorare la imobilul constructie moara, declaratia numitei si negatii de la Arhivele Nataionala- Directia Judeteana. Ca atare, a sustinut parata, reclamantul nu a depus toate diligentele pentru completarea dosarului de despagubire.
In subsisiar, parata a solicitat ca, in cazul in care se va considera ca nu este necesar completarea dosarului cu inscrisurile cerute ( declaratii notaiale ale reclamantului si fiului acestuia ) si ca dispozitia este legala, instanta sa exercite rolul activ in vederea identificarii imobilului constructie pentru care se va intocmi raportul de evaluare, in caz contrar parata fiind obligata la o obligatie imposibil de executat. De asemenea, a solicitat instantei sa se stabileasca dreptul reclamantului doar la cota de din imobil si pentru care se vor acorda masuri reparatorii in temeiul art. VII din Legea nr.247/2005, restul cotei cuvenindu-se fiului reclamantului, ambii in calitate de mostenitori ai persoanei indreptatite, defunta.
Parata a depus la dosar actele aflate la dosarul de despagubire.
La termenul de judecata din 24.04.2009 parata a formulat cerere de chemare in garantie a Primariei comunei radovanu, sustinand ca aceasta autoritate trebuie sa raspunde pentru imprejurarea nolutionarii pana in prezent de catre Comisie a dosarului de despagubiri, cat timp a emis dispozitia nr.7/2006 cu incalcarea normelor legale in materie si, in plus, nu a dat curs solicitarilor de completare a dosarului. In acest sens parata a invocat prev. art. 16. din Titlul VII din Legea nr.247/2005 si din Normele metodologice de aplicare a acestui titlu, aprobate prin HG nr.1095/2005.
Totodata, parata a formulat si cererea de chemare in judecata a numitului, in temeiul art. 57 alin. 1. aratand ca acesta poate emite aceleasi pretentii ca si reclamantul, cat timp este, de asemenea, mostenitor legal al titularelor dispozitiei nr.7/20.01.2006.
Chemata in garantie Primaria comunei radovanu a formulat intampinare pe cererea de chemare in garantie, solicitand respingerea acesteia ca inadmisibila si, in subsidiar, ca nefondata.
La termenul de judecata din 05.06.23009 Curtea a respins ca tardiv formulata cererea de chemare in judecata a numitului, a respins ca inadmisibila exceptia de nelegalitate formulata in temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004.
Totodata, la acelasi termen de judecata, Curtea a invocat exceptia prematuritatii introducerii actiunii, tinand sema de obiectul acesteia, anume obligarea paratei de emitere direct deciziei de acordare a titlurilor de despăgubire intr-un termen cat mai scurt, in considerarea Dispozitiei nr.7/20.01.2006 emisa de Primaria comunei. D asemenea, Curtea a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie.
Deliberand cu intaietate asupra exceptiei prematuritatii, conf. art. 137 alin. 1. Curtea o apreciaza ca fiind intemeiata pentru urmatoarele argumente:
Cu titlu preliminar, se impune observatia ca obiectul actiunii prezente in contencios administrativ este acela de obligare a paratei de emitere direct deciziei de acordare a titlurilor de despăgubire intr-un termen cat mai scurt, in considerarea Dispozitiei nr.7/20.01.2006 emisa de Primaria comunei.
Trebuie mentionat ca procedura prevazuta în titlul VII al Legii nr. 247/2005 conține mai multe etape ce trebuie obligatoriu parcurse: 1)predarea de către entitățile investite cu soluționarea notificărilor a tuturor deciziilor și dispozițiilor emise, transmiterea și înregistrarea dosarelor către Secretariatul Comisiei: 2) analizarea dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii; 3) înaintarea dosarului spre evaluare către un evaluator selectat aleatoriu; 4) etapa evaluării și întocmirea raportului de evaluare ce conține limita de acordare a despăgubirilor; 5)emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Din aceasta perspectiva se retine ca activitatea Comisiei Centrale pana la finalizarea prin emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire este una complexa, axata pe mai multe operatiuni administrative si, mai mult chiar, nu este unica entitate care actioneaza in aceasta procedura, cat timp una din etape este realizata de evaluatori selectati de Comisie.
Ori, in speta, reclamantul a solicitat direct recunoasterea dreptului de a i se emite decizia cuprinzand valoarea despagubirilor cuvenite, desi Comisia inca nu a intreprins restul etapelor necesare si obligatorii. Aspectul tinand de caracterul justificat al refuzului paratei de a recunoaste dreptul reclamantului de a-i fi inaintat dosarul unui evaluator nu a fost, astfel, supus judecatii in mod expres, prin petit concret, astfel incat instanta nu se poate apleca asupra acestui aspect decat cu incalcarea principiului disponibilitatii, in conditiile in care acest principiu este compatibil cu specificul raportului dedus judecatii inaintea instantei de contencios administrativ potrivit disp. art. 28 din Legea nr.554/2004.
Curtea tine, astfel, seama de faptul ca dreptul reclamantului de a pretinde autoritatii publice parate conduita pretinsa prin petitul actiunii- aceea de a emite direct decizia privind cuantumul despagubirilor-nu este inca actual, cat timp nu s-a stabilit inca dreptul/interesul legitimal acestuia de a-i fi inaintat dosarul catre un evaluator, in conf. cu titlul VII din Legea nr.247/2005 si cu prevederile Normelor metodologice. Ori, asa cum demonstreaza practica judiciara in materie ( cu titlu de ex. deciziile nr.267/21.01.2009 in dosar nr-, 1830/31.03.2009 in dosar nr-, 151/15.01.2009 in dosar nr-, ale Sectiei Contencios Administrativ si Fiscal ) este posibila actiunea in contencios avand ca obiect stabilirea obligatiei de a efectua aceasta operatiune administrativa de inaintare a dosarului catre un expert, in temeiul art. 18 alin. 1 teza finala din Legea nr.554/2004, cu atat mai mult cu cat autoritatea publica refuza explicit a recunoaste interesul legitim al reclamantului de a-i pretinde o atare conduita ( sustinand, pe de-o parte, nelegalitatea dispozitiei nr.7/2006 si, pe de alta parte, lipsa unor inscrisuri necesare din dosar, fara insa ca aceste aspecte sa poata face obiectul examenului judiciar in prezentul litigiu, cat timp cauza este solutionata in considerarea obiectului dedus judecatii si pe calea unei exceptii peremptorii ). In al doilea rand, o atare actiune susamintita este si necesara, intrucat a admite ca poate fi primita actiunea in obligare direct de emitere a deciziei cuprinzand cuantumul despagubirilor, cu arderea unor etape administrative, este nu numai nejudicioasa, dar poate conduce si la conjuncturi juridice anormale, anume se poate stabili o obligatie intr-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu in sensul art. 22 din Legea nr.554/2004, obligatie ce ar trebui sa poata fi adusa la indeplinire de catre autoritatea contractanta in mod voluntar, in caz contrar devenind aplicabile disp. art. 24 din Legea contenciosului administrativ. Altfel spus, s-ar ajunge in situatia acceptata ca parata Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor sa fie obligata sa emita decizia de despagubire in cel mult 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii, desi executarea obligatiei nu mai depinde in totalitate de aceasta entitate, ci si de evaluator si, asa cum rezulta din prev. art. 16 ale titlului VII din Legea nr.247/2005, respectiv 16.12- 16.14 din Norme metodologice si astfel cum s-a conturat in practica insasi Inaltei Curti de Casatie si Justitie "Procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât,în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ" ( decizia ICCJ- Sectia Contencios Administrativ si Fiscal nr. 518/3 februarie 2009 pronuntata in dosar nr- ), asadar nefiind posibila executarea obligatiei intr-un termen de 30 de zile. Fireste, aceste considerente ale Curtii in solutionarea exceptiei prematuritatii exced necesitatii efectuarii unui examen asupra respectarii de catre parata a unui termen rezonabil in solutionarea cererii administrative, constatand ca autoritatea publica parata si-a exprimat in mod concret si expres refuzul de a-i recunoaste interesul legitim initial pretins de reclamant, acela de a-i fi considerat dosarul de inaintare spre un evaluator, acest refuz avand la baza anumite elemente concrete ce trebuiesc sa fie deduse judecatii unei instante, in cazul in care parata persista in aceasta atitudine de nerecunoastere a acestui interes legitim pretins de reclamant. In aceeasi ordine de idei, Curtea are in vedere ca potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția Românei și art. 6 paragr. (1) din Convenția European a Drepturilor Omului, orice persoan are dreptul s-i fie soluționat cererea într-un termen rezonabil, cu precizarea c în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că în calculul termenului intr și durata procedurilor administrative prealabile sesizării instanței judecătorești, în cazul în care legea impune o astfel de procedur prealabil sesizrii instanței (a se vedea, spre exemplu, în acest sens Hotrârea Curții pronuntat în cauza contra Frantei, paragr. 19). Conform art. 21 alin. 4 din Constituția Românei, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative. In privința procedurilor administrative însă, nu există o astfel de prevedere, motiv pentru care în cazul în care printr-o lege specială se instituie o procedură administrativă prealabilă sesizării instanței aceasta trebuie parcurs dar cu precizarea c durata procedurii administrative trebuie s fie scurt și trebuie finalizat cu un rspuns pozitiv sau negativ motivat și care s poat fi contestat în fața unei instanțe judectorești. Asadar, autoritatea publica parata si-a exprimat motivat refuzul inaintarii dosarului reclamantului unui evaluator, fara insa ca reclamantul sa conteste efectiv acest act administrativ, ci actul administrativ atipic de neemitere a deciziei de despagubiri, fiind nerelevant faptul ca in motivele de fapt ale actiunii reclamantul a prezentat elemente care sa de nelegalitatea si celuilalt act administrativ atipic, cat timp nu a inteles totusi sa-l deduca efectiv judecatii. Ori, practica judecatoreasca a relevat posibilitatea considerarii ca justificata o atitudine de refuz de inaintare a dosarului catre un evaluator in considerarea faptului ca dosarul nu este complet si completat din pricina inclusiv a celui interesat ( ex. decizia nr.518/3 februarie 2009 CCJ- Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in dosar nr-, " în absența acestor documente esențiale pentru evaluarea construcției edificate de reclamanți" ), astfel incat era necesar ca reclamantul sa deduca instantei de contencios administrativ cu intaietate, in mod neechivoc, examinarea legalitatii acestui refuz al Comisiei Centrale. In solutionarea exceptiei prematuritatii Curtea are in vedere practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care, in cauza nr-- avand ca obiect "obligarea pârâților Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Guvernul României, Cancelaria Primului-Ministru să procedeze la trimiterea dosarului nr. 18827/CC/2006 la evaluator sau la societatea de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare și să emită decizia pentru titlul de despăgubire în conformitate cu dispoziția nr. 157 din 24 octombrie 2006 emisă de Primăria comunei, județul V"- a pronuntata decizia nr.1871/01.04.2009 concluzionand:"Constatând refuzul nejustificat al comisiei intimate de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluționarea dosarului nr. 18827/CC/2006, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare analizării dosarului pentru evaluarea și stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenților-reclamanți, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată, urmând ca pe fond, să admită în parte acțiunea. În baza art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze dosarul reclamanților înregistrat sub nr. 18827/CC din 23 iunie 2006 și să-l înainteze către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare. Cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlului de despăgubire se dovedește a fi prematură n raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, care prevăd că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."Ori, este necesar ca instanta sa urmeze aceasta practica stabilita de instanta suprema, tinand seama si de jurisprudenta CEDO ( cauza Beian contra Romaniei, cauza Stefan si Stef contra Romaniei, cererile conexate nr. 24428/03 și 26977/03, Hotărârea din 27 ianuarie 2009 ), potrivi careia atunci când practica neunitar apare și se menține în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, care are atribuții in unificarea practicii judiciare și care, contrar acestor atribuții devine ea însși sursa insecuritții juridice, situația aduce atingere principiului securitți juridice și reduce înscrederea publicului în sistemul judiciar.
de aceste considerente, Curtea urmeaza a admite exceptia prematuritatii si a respinge actiunea in consecinta.
Drept urmare se va respinge cererea de chemare in garantie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite exceptia prematuritatii introducerii actiunii.
Respinge actiunea principala formulata de reclamantul, domiciliat in B,-,. 15 S 14,. 1,. 6,. 78, sector 6 în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul in B, Calea, nr.202, sector 1 ca prematur introdusa.
Respinge cererea de chemare in garantie formulata de parata impotriva PRIMĂRIEI COMUNEI prin Primar, cu sediul in comuna, judet
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 19.06.2009.
PRESEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red./ Tehnored. ( 5 EX)
Președinte:Radu DanielJudecători:Radu Daniel
