Regim tolerare. Sentința 2657/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2657
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 12.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 19.06.2009.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la 28.04.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul OFIC1UL R PENTRU IMIGR ǍRI-DIRECȚIA MIGRAȚIE solicitând acordarea statutului de tolerare pe teritoriul României, respectiv posibilitatea acordării vizei de lungă ședere pentru întregirea familiei, de pe teritoriul României și nu de la una din misiunile diplomatice din străinătate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1977 a venit în România pentru a studia la Facultatea de,- " din B (de 31 de ani locuiește în România). Din anul 1996, până în prezent, nu a mai părăsit teritoriul României.
La data de 17 iulie 1999 sediul firmei sale a fost spart, furându-i-se printre altele și actele firmei și pașaportul. Până la data de 26.10.1999 a avut viza de ședere în România. Înaintea expirării vizei s-a prezentat la Direcția Generală de Pașapoarte pentru a solicita prelungirea acesteia și pentru a aduce la cunoștință faptul că, din cauza spargerii sediului firmei, este în imposibilitatea prezentării actelor necesare. Cererea i-a fost aprobată, însă, din cauza faptului că pașaportul i-a fost furat, nu a putut beneficia de aceasta aprobare.
La data de 18.04.2000 a sesizat la Parchetul Sector 5 spargerea sediului firmei, fiind îndrumat să meargă la Poliția de la secția 18 în vederea efectuării cercetărilor.
La data de 01.08.2001 a fost invitat de secția 18 de poliție, însă în timpul discuțiilor cu agentul de poliție, acesta aflând de expirarea vizei de ședere, a fost luat la Direcția Generală de Pașapoarte, și apoi la Centrul de de la Otopeni, fără a se prezenta în fața instanței de judecată și fără a lua în considerare că avea în îngrijire doi copii minori (fiica de 11 ani și fiul de 13 ani). Menționează că cei doi copii ai săi sunt născuți în România, cetățeni români, aceștia fiind îngrijiți exclusiv de el, întrucât este despărțit de mama lor; mai mult ea este plecată din țară încă din luna mai a anului 2000. S-a motivat acest lucru prin faptul că el nu a dovedit faptul ca cei doi copii ai săi sunt exclusiv în îngrijirea sa. În urma reținerii sale fiica sa, la data de 13.08.2001, a suferit o criză de inimă, în urma căreia a fost luată la spital de către niște cunoștințe.
Pentru a nu fi despărțit de copiii săi minori, la data de 03.08.2001, în timp ce se afla la Centrul de la Otopeni, a depus o cerere de solicitare a statutului de refugiat cu nr. -/C/DD din 09.08.2001, însă a fost respinsă. În urma depunerii unei cereri de contestare la data de 17.08.2001 a fost eliberat din Centrul de de la Otopeni; la data de 30.08.2001 contestația i-a fost respinsă în lipsă, de aceea nu a avut ocazia de a dovedi faptului ca cei doi copii sunt exclusiv în îngrijirea sa (nu a fost în fața instanței, deoarece nu a fost citat)
-se cu avocatul său, la data de 22.01.2002, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, demers în urma căruia Curtea s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 12338/02 din data de 14.02.2008, condamnând statul român pentru încălcarea articolelor 3 și 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru lipsa unei anchete efective și pentru ilegalitatea reținerii sale la Centrul de la Otopeni, iar în legătură cu situația sa Curtea notează că:
47. Printr-o scrisoare din 13 decembrie 2005, Autoritatea pentru străini a informat Guvernul cu privire la situația reclamantului:
,Referitor la situația actuală, vă aducem la cunoștință că resortisantul irakian locuiește ilegal în România. Cu toate acestea, acesta are posibilitatea de a solicita acordarea statutului de persoană tolerată pe teritoriul țării noastre, Autoritatea pentru străini dând curs recomandării din 2003 de a nu fi returnați în Irak sau în țările învecinate acestui stat resortisanții irakieni a căror ședere în România este ilegală."
48. În observațiile sale din 19 februarie 2007, Guvernul a precizat după cum urmează:
,Referitor la situația actuală, resortisantul irakian locuiește ilegal în România, cu toate că poate solicita acordarea beneficiului toleranței de ședere pe teritoriu. Autoritatea pentru străini ia în considerare recomandarea de a nu returna în Irak sau în țările învecinate acestui stat resortisanții irakieni a căror ședere este ilegală."
,IV. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLUL- REGULAMENTUL CURȚII
113. Curtea observă că din scrisoarea din 13 decembrie 2005 a autorității pentru străini precum și din observațiile Guvernului (paragrafele 47 și 48 anterior amintite) reiese că autoritatea pentru străini ține seama de recomandările . Comisariat al Națiunilor Unite pentru, conform cărora resortisanți irakieni nu trebuie trimiși în Irak sau țările vecine.
114. Și pentru că nu are nici un motiv să se îndoiască că guvernul pârât se va conforma acestui angajament, Curtea decide să pună capăt aplicării articolului 39 din regulament."
Pârâtul a informat Guvernul asupra încadrării sale în art. 102 din nr.OUG 194/ 2002, iar Guvernul, la rândul său, a informat CEDO, același lucru.
În prezent reclamantul locuiește în apartamentul său, proprietate personală cu cei doi copii ai săi de a căror îngrijire și întreținere se ocupă exclusiv, ambii aflați în continuarea studiilor, fiica sa 19 ani studentă la Universitatea B, Facultatea de și fiul său, 21 ani student la Universitatea Națională de Arte din
Prin adresa sa cu data de 29.01.2009, cât și prin adresa copiilor săi cu data de 29.01.2009, a solicitat pârâtei acordarea vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei. Prin adresa cu data de 25.02.2009, respectiv cu data de 20.03.2009 pârâtul l-a informat că poate solicita acest lucru numai de la una din misiunile diplomatice din străinătate trimițându-l pentru a solicita în acest sens, emiterea unei decizii de returnare, fără a se referi la art. 106, alin. 1, lit. d, care precizează o interdicție de 5 ani de intrare în România, în cazul unei șederi ilegale de peste 3 ani.
Prin adresa sa cu data de 10.02.2009, a solicitat pârâtului acordarea statutului de tolerare, bazându-se pe Hotărârea Curții, mai sus menționată.
Prin adresa cu data de 08.04.2009 pârâtul i-a respins cererea, informându-l că din cauza faptului că are posibilitatea de a solicita din străinătate o viză pentru reîntregirea familiei și că acordarea tolerării nu reprezintă un drept de ședere și nu anulează statutul de a părăsi România, fiind trimis din nou pentru a solicita emiterea unei decizii de returnare, fără interdicție de intrare în țară, de data aceasta, uitând de articolul 106, alin. 1 litera d, uitând de adresa sa către Guvern din data de 13 dec. 2005.
Pârâtul nu și-a respectat cele scrise în adresa sa din data de 13 dec. 2005, trimisă Guvernului și nici Hotărârea Curții Europene nr. 12338/02, mai sus menționată, privind acordarea statutului de tolerare.
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe art. 102 din nr.OUG 194/ 2002, respectiv Hotărârea Curții Europene nr. 12338/02.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Din probele administrate, Curtea reține că prin adresa reclamantului cu data de 10.02.2009, a solicitat pârâtului acordarea statutului de tolerare, bazându-se pe Hotărârea Curții nr. 12338/02.
Prin adresa cu data de 08.04.2009 pârâtul i-a respins cererea, informându-l că din cauza faptului că are posibilitatea de a solicita din străinătate o viză pentru reîntregirea familiei și că acordarea tolerării nu reprezintă un drept de ședere și nu anulează statutul de a părăsi România, fiind trimis din nou pentru a solicita emiterea unei decizii de returnare, fără interdicție de intrare în țară.
Potrivit art. 30 alin. 7 din OUG nr. 194/2002, viza de lungă ședere se acordă de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, cu aprobarea Centrului Național de, numai după obținerea avizului Oficiului Român pentru.
Având în vedere că doar misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, autorități publice administrative fără activitate jurisdicțională, sunt competente să acorde viza de lungă ședere, în baza art. 30 alin. 7 din OUG nr. 194/2002, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului de obligare a pârâtului de acordare a vizei de lungă ședere.
În privința acordării statutului de tolerat, Curtea reține că reclamantul nu se află în nici una dintre situațiile limitativ prevăzute de art. 102 și 103 din OUG nr. 194/2002 acordare a statutului de tolerat.
Reclamantul nu se află în situația de a nu putea părăsi teritoriul României din motive obiective, deoarece în speță nu există împrejurări independente de voința sa, imprevizibile și care să nu poată fi înlăturate, datorită cărora reclamantul să nu poată părăsi teritoriul României.
Situația de fapt a reclamantului care locuiește în apartamentul său, proprietate personală cu cei doi copii ai săi de a căror îngrijire și întreținere se ocupă exclusiv, ambii aflați în continuarea studiilor, fiica sa 19 ani studentă la Universitatea B, Facultatea de și fiul său, 21 ani student la Universitatea Națională de Arte din B nu constituie un motiv obiectiv, care să justifice acordarea statutului de tolerat, ci subiectiv, care din păcate nu este avut in vedere de lege.
Faptul că în observațiile sale din 19 februarie 2007, în fata CEDO, Guvernul a precizat după cum urmează:
,Referitor la situația actuală, resortisantul irakian locuiește ilegal în România, cu toate că poate solicita acordarea beneficiului toleranței de ședere pe teritoriu. Autoritatea pentru străini ia în considerare recomandarea de a nu returna în Irak sau în țările învecinate acestui stat resortisanții irakieni a căror ședere este ilegală.", iar,113.Curtea observă că din scrisoarea din 13 decembrie 2005 a autorității pentru străini precum și din observațiile Guvernului (paragrafele 47 și 48 anterior amintite) reiese că autoritatea pentru străini ține seama de recomandările . Comisariat al Națiunilor Unite pentru, conform cărora resortisanți irakieni nu trebuie trimiși în Irak sau țările vecine.
114. Și pentru că nu are nici un motiv să se îndoiască că guvernul pârât se va conforma acestui angajament, Curtea decide să pună capăt aplicării articolului 39 din regulament.", nu constituie un motiv de acordare a statutului de tolerat. Art. 102 și 103 din OUG nr. 194/2002 nu prevăd un caz de acordare a statutului de tolerat care să constea în angajamentul luat de Statul Român în fața CEDO în acest sens. De altfel, Guvernul doar a informat CEDO că reclamantul are posibilitatea de a solicita acordarea statutului de tolerat, nu că îi va acorda acest statut.
Din aceste motive, în baza art. 102 și 103 din OUG nr. 194/2002, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a statutului de tolerat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT Ǎ ǍȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului domiciliat în B,-,. 1,. 2 sector 5, de acordarea statutului de tolerat pe teritoriul României, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în B, str. -. -., nr. 2. sector 5.
Respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului de acordare a vizei de lungă ședere.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./16.07.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
