Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.283/ Dosar Nr-
Sedința publică din 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- -președinte de secție
- - -JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulată de contestatorul împotriva Deciziei nr.11/R din 11.12.2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 8 aprilie 2008, respectiv pentru astăzi 15 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că prin Decizia nr.329/R/11.12.2007 a Curții de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2560/C/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că: a obligat pârâta Universitatea " " să plătească reclamantului suma de 10,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei și a respins restul pretențiilor reclamantului. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile atacate. A fost obligată intimata Universitatea " " să plătească reclamantului recurent suma de 25,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că:
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Prima instanță a acordat ca și cheltuieli de judecată doar pentru contravaloarea taxei de timbru și timbru judiciar și nu s-a pronunțat cu privire la restul pretențiilor reclamantului. La fila 70 din dosarul Tribunalului Brașovs -a depus un borderou privind cheltuielile de judecată în valoare totală de 73,35 lei.
Curtea a constatat că, cheltuielile de judecată dovedite și cuvenite recurentului reclamant sunt cele efectuate pentru plata taxei de timbru și timbru judiciar, trimiterile poștale și multiplicarea actelor pentru care s-au depus două bonuri de casă; deci 4 lei; 0,30 lei; 3 lei și respectiv 2,80 lei. În total valoarea cheltuielilor de judecată dovedite este de 10,10 lei. Celelalte pretenții nu sunt justificate.
Pentru efortul intelectual, stress etc. s-au acordat daune morale. Cuantumul acestora este echitabil.
Toate celelalte motive de recurs sunt neîntemeiate.
Recurentului reclamant i s-a comunicat răspunsul la petiția sa prin poștă. De asemenea i s-a comunicat de către Tribunalul Brașov întâmpinarea depusă la dosar de pârâta Universitatea (a se vedea încheierea din 15 mai 2007 și citația emisă pentru termenul din 12.06.2007) care cuprinde și răspunsul acesteia la petițiile formulate. Recurentul a primit toate informațiile solicitate. Corect a apreciat instanța de fond că cererea sa a rămas fără obiect. Important era să i se comunice răspunsul la petiție și nu copii după recipisele de la poștă.
Chiar recurentul menționează că a fost "vătămat" prin redarea conținutului întâmpinării care cuprindea și răspunsul pârâtei la petiția sa.
Rolul activ al judecătorului presupune ca acesta să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală. În speță instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și a aplicat corect legea la situația dedusă judecății.
Instanța a redat în motivarea hotărârii pronunțate susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată și apărările pârâtei din întâmpinare. Este aberant să consideri că fiecare punct de vedere al părților din proces trebuie "copiat" în sentință. Acestea există la dosar și au fost avute în vedere la pronunțarea soluției.
Recurentului i s-a respectat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar hotărârea cuprinde toate datele prevăzute de art.261 alin.1 Cod procedură civilă.
Celelalte susțineri ale recurentului vizează fondul răspunsului primit la petiție și așa cum arată și el, acesta nu face obiectul prezentului litigiu.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9; 3041Cod procedură civilă a admis în parte recursul declarat cu consecința modificării sentinței atacate în sensul acordării sumei de 10,10 lei cheltuieli de judecată. S-au respins restul pretențiilor reclamantului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, având în vedere că pârâta nu a declarat recurs, iar reclamantului soluția îi este favorabilă.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
Recurentului i se cuvin cheltuieli de judecată reprezentând: taxa timbru și timbru judiciar -21,65 lei și 4,25 lei cheltuieli de multiplicare înscrisuri - total 25,90 lei.
Restul sumelor pretinse nu sunt justificate față de actele și lucrările dosarului. La stabilirea cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere și faptul că recursul a fost admis doar în parte.
Împotriva Deciziei nr.329/R/11.12.2007 a Curții de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare contestatorul, iar, în dezvoltarea motivelor contestației se arată că în mod greșit și omisiv instanța de recurs a reținut în decizie că reclamantul a dovedit în cauză doar cheltuielile care urmează 10,10 lei deoarece s-au efectuat și alte cheltuieli pe care instanța nu le-a luat în considerare și care constau în: cumpărare cerneală, hârtie calculator.
Contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Conform art.318 din Codul d e procedură civilă hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Motivul prevăzut de teza Iaa rt.318 din Codul d e procedură civilă când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, vizează erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului cum sunt, respingerea unui recurs ca tardiv în raport cu data înregistrării la instanță deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat, la oficiul poștal, înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru ori nu s-a observat că pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea; anularea greșită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se află procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității altei hotărâri decât cea recurată etc.
Rezultă că textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, astfel că în baza dispozițiilor art.318 teza I din Codul d e procedură civilă, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică.
În speță, contestatorul invocă faptul că instanța de recurs nu a apreciat corect probele cu privire la daunele solicitate, situație care, raportat la considerentele de mai sus, nu se încadrează în dispozițiile art.318 teza I din Codul d e procedură civilă.
C de al doilea motiv prevăzut de art.318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, se referă la omisiunea cercetării unui motiv de casare. Din analiza deciziei atacate cu contestație în anulare rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, condiții în care nu se poate susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui petit.
Faptul că, contestatorul este nemulțumit de această soluție pronunțată de instanța de recurs cu privire la acest petit nu poate fi apreciat în sensul nepronunțării instanței asupra cererii privind cheltuielile de judecată, astfel că, situația invocată de contestator nu se încadrează în dispozițiile art.318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă.
Referitor la mențiunea formulată de contestator cu privire la numărul deciziei pronunțate de această instanță de recurs se poate constata că aceasta poartă numărul 329/R/11.12.2007, și numai dintr-o eroare de dactilografiere s-a trecut cuvântul "dosar" în loc de "decizie" cum era corect. Această eroare materială a fost îndreptată din oficiu de către instanța de judecată prin încheierea din data de 4 aprilie 2008.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr.329/R/11.12.2007 a Curții de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva decizie nr.329/R/11.12.2007 a Curții de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 15.04.2008/dact.VP 22.04.2008
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
