Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 284/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.284/ Dosar nr-
Ședința publică din 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B împotriva sentinței civile nr.116/CA/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul -, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 8 aprilie 2008, respectiv pentru astăzi 15 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința Civilă nr.116/CA/05.02.2008 a Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, MARI-, G, G, U, reprezentați prin SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI în contradictoriu cu pârâtul Municipiul și in consecință: a obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 07.05.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre reclamanți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții, a, ia, HG, a, a, -, G, -, Dogar, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și in consecință: a obligat pârâtul să plătească acestor intervenienți drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 01.07.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre intervenienți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții -, G, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin reprezentant legal și, in consecință; a obligat pârâtul să plătească intervenienților arătați in aliniatul anterior drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 01.07.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre intervenienți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții, G, G, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin reprezentant legal și, in consecință; a obligat pârâtul să plătească intervenienților arătați in aliniatul anterior drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 03.09.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre intervenienți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis excepția prescripției invocate din oficiu și respinge cererea de intervenție formulată de intervenienții, G, G, pentru perioada 01.07.2004 și până la 03.09.2004; a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și, in consecință: a obligat pârâtul să plătească intervenientului drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 15.12.2006 și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin reprezentant legal și, in consecință: a obligat pârâtul să plătească intervenientei drepturile bănești constând in indemnizația de dispoziti, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 12.11.2004 și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și in consecință: a obligat pârâtul să plătească intervenientei drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 01.08.2006 și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis in parte cererea de intervenție formulată de intervenienții -, G, a, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin reprezentant legal și, in consecință: a obligat pârâtul să plătească intervenienților arătați in aliniatul anterior drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 02.10.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre intervenienți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis excepția prescripției invocată din oficiu și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții -, G, a, pentru perioada 01.07.2004 - 02.10.2004, ca fiind prescrisă; a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și in consecință: obligat pârâtul să plătească intervenientei drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 07.07.2006, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenientul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin reprezentant legal și, in consecință: a obligat pârâtul să plătească intervenientului drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 19.11.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; a admis excepția prescripției invocate din oficiu si respinge cererea de intervenție formulată de intervenientul pentru perioada 07.05.2004 - 19.11.2004, ca fiind prescrisă; a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta - în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și, in consecință:a obligat pârâtul să plătească intervenientei - drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 20.01.2005, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului de specialitate al Municipiului B, aspect necontestat de către pârât.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin. 138/1999 și vizează cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul, MI, și MJ.
Prin ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de MAI, la pct. 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice" iar, la pct. 31.1, se arată că prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege "funcționarii publici și personalul contractual din MAI". Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( Legea nr. 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege.
Art. 13 din Legea 138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare in activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, in plus, față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca in rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv,să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice,tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat in subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind, în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 13 din Legea nr. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, acțiunea reclamanților, G, G, MARI-, G, G, U, reprezentați prin SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI a fost admisă.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 07.05.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre reclamanți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții, a, ia, HG, a, a, -, G, -, Dogar, și cererea de intervenție formulată de intervenienții -, G, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și a fost obligat pârâtul să plătească acestor intervenienți drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 01.07.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre intervenienți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
De asemenea, a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții, G, G, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și a fost obligat pârâtul să plătească intervenienților drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 03.09.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre intervenienți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
În temeiul dispozițiilor art. 3 din Decretul Nr. 167/1958, a admis excepția prescripției invocate din oficiu și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții, G, G, pentru perioada 01.07.2004 și până la 03.09.2004.
De asemenea, prima instanță a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul, cea formulată de intervenienta și cea formulată de intervenienta și a obligat pârâtul să plătească intervenientului drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 15.12.2006, 12.11.2004 și, respectiv, cu data de 01.08.2006 și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
Pentru aceleași considerente arătate anterior, a admis in parte cererea de intervenție formulată de intervenienții -, G, a, a fost obligat pârâtul să plătească intervenienților arătați drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 02.10.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public pentru fiecare dintre intervenienți, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății; în temeiul dispozițiilor art. 3 din Decretul Nr. 167/1958, a admis excepția prescripției invocată din oficiu și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții -, G, a, pentru perioada 01.07.2004 - 02.10.2004, ca fiind prescrisă.
De asemenea, prima instanță a admis cererile de intervenție formulate de intervenientele și - și a obligat pârâtul să plătească intervenientelor drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 07.07.2006, și, respectiv, cu data de 20.01.2005, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății. A admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenientul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin reprezentant legal și a obligat pârâtul să plătească acestui intervenient drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 19.11.2004, dar nu înainte de data dobândirii calității de funcționar public, și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
În temeiul dispozițiilor art. 3 din Decretul Nr. 167/1958, instanța de fond admis excepția prescripției invocate din oficiu si a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul pentru perioada 07.05.2004 - 19.11.2004, ca fiind prescrisă.
În cauză a declarat recurs pârâtul Municipiul B, solicitând respingerea acțiunii principale și a cererilor de intervenție, recurentul criticând sentința, în esență, pentru motivul că reclamanții și intervenienții intimați sunt funcționari publici din administrația publică locală, din cadrul Primăriei B și al serviciilor publice subordonate consiliilor locale, autorități locale care nu sunt subordonate Ministerului d e Interne, acestora aplicându-li-se principiul autonomiei locale și principiile din art.2 alin.1 din Legea nr.215/2001 republicată a administrației publice locale, astfel încât autoritatea locală nu este obligată să plătească indemnizația de dispozitiv către salariații săi. Recurentul a mai solicitat ca, în cazul respingerii recursului, instanța de recurs să procedeze la îndreptarea unor erori materiale din sentința atacată, referitoare la numele unor reclamanți și intervenienți.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, precum și actele și lucrările dosarului, Curtea urmează a respinge recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimații reclamanți și intervenienți sunt angajați în cadrul Municipiului B- aparatul de lucru al Primăriei și al Consiliului Local B, după cum însăși recurenta precizează în cererea de recurs.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor din sectoarele de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, fiind o indemnizație care inițial se acorda persoanelor ce aveau calitatea de militar în oricare din aceste structuri statale, dar și salariaților civili din unitățile militare. Ulterior, în cursul anului 2002, s-a procedat la demilitarizarea instituției poliției, polițiștii dobândind calitatea de funcționari publici cu statut special, calitate care a fost acordată, în anul 2004, tot prin demilitarizare, și foștilor militari din sistemul penitenciar. Pentru ambele categorii, legea de demilitarizare a păstrat toate drepturile de natură salarială și alte drepturi acordate anterior ca militari, inclusiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază (fosta denumire fiind aceea de solda de bază). Prin voința legiuitorului, indemnizația de dispozitiv a fost acordată încă de la momentul aplicării Legii nr.138/1999 și personalului civil din structurile militare, dreptul acesta fiind menținut pentru personalul contractual din unitățile de poliție demilitarizate, alături de personalul civil din celelalte unități subordonate Ministerului d e Interne care rămăseseră militarizate, astfel încât în întregul sistem al Ministerului d e Interne indemnizația de dispozitiv era general aplicabilă.
Prin reorganizarea ministerelor efectuată în anul 2003, Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor, denumit în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru eliminarea unor discriminări de regim al drepturilor acordate pentru diferitele categorii de funcționari și personal contractual din structura noului Minister al Administrației și Internelor constituit în anul 2003, fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 prin care, la pct.9.2. se prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 din același ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cât și personalul contractual din toate unitățile ce intră în structura acestui minister. În ordinul menționat mai sus se mai precizează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat în art.13 din Legea nr.138/1999, anume indemnizația de dispozitiv lunară, de 25% din salariul de bază.
Din actele normative menționate rezultă că, pe de o parte, reclamanții au calitate procesuală activă, fiind angajați din sistemul administrației publice, plasați prin voința legiuitorului în structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, astfel încât Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor (actualul Ministerul Internelor și Reformei Administrative ) le este aplicabil pe deplin și acestora, câtă vreme nu a fost abrogat sau modificat expres în sensul că acestei categorii de funcționari publici și personal contractual nu li s-ar aplica ordinul în discuție. Pe de altă parte, chiar dacă pentru autoritățile din administrația publică locală funcționează principiul autonomiei locale, expres consacrat de legiuitor, din moment ce reclamanții și intervenienții intimați sunt funcționari publici dintr-o instituție bugetară aflate în structura organizatorică largă a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, potrivit OG nr.30/2007 și Legii nr. 215/2001 republicată, în materia salarizării și celorlalte drepturi cuvenite angajaților din sectorul administrației publice trebuie să se aplice un sistem unitar, pentru situații similare, astfel încât să nu se creeze diferențieri ale regimului de drepturi aplicabile care să nu aibă justificări obiective și rezonabile, diferențieri care ar putea fi asimilate unei discriminări. Autonomia locală, așa cum este ea definită în art.3 din Legea nr.215/2001 republicată, privește dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, în condițiile legii, în timp ce regimul juridic al drepturilor cuvenite personalului angajat din administrația publică locală este cel stabilit la nivel național în mod unitar, acordarea acestor categorii de drepturi nefăcând parte din conceptul de autonomie locală așa cum este el definit de lege. Ca atare, nu este admisibilă și nici justificată o aplicare diferențiată a unor drepturi stabilite pentru angajați prin ordin al ministrului de resort (Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003) în funcție de voința arbitrară a autorităților administrației publice locale, ci ele trebuie să se supună unor criterii previzibile, cuantificabile în mod obiectiv și nediscriminatorii, conforme cu legislația muncii și cea a funcționarilor publici, câtă vreme salariații acestor autorități publice locale sunt salariați bugetari, cărora li se aplică regimul legal al funcționarilor publici sau cel al personalului contractual, stabilit prin legislația specifică în materie (Legea nr.188/199 republicată și Codul Muncii ).
Pe de altă parte, privind prin prisma ierarhiei normelor juridice, practicile și actele normative ale administrației publice nu pot să devieze de la principiile statuate de normele juridice ce le sunt superioare ca forță juridică, cum sunt normele constituționale, normele cu putere de lege, hotărârile de guvern, ordinele de ministru, iar autonomia locală, privită în litera și spiritul legii, nu permite autorităților administrației publice locale să își stabilească reguli interne prin care să ignore sau să deroge de la acte normative de aplicabilitate generală pentru întreaga administrație publică națională (indiferent de nivel -local, județean sau central) prin care se recunosc drepturi de natură salarială de aplicare generală, cum este cazul indemnizației de dispozitiv acordată prin ordinul antemenționat.
De asemenea, în jurisprudența instanțelor naționale au fost admise în multe cauze acțiuni identice ale funcționarilor publici din cadrul altor autorități publice locale din România, iar CEDO a statuat în cazul Beian contra România (din 06 decembrie 2007) că practica judecătorească neunitară în aceeași materie, la nivel de ultim grad de jurisdicție, dacă împiedică reclamanții să își valorifice drepturi patrimoniale identice cu cele recunoscute de alte instanțe altor reclamanți, generează discriminare, deoarece reclamanții care le solicită ulterior au legitimă de a obține la rândul lor recunoașterea creanței similare cerute, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Având în vedere aceste considerente, prevederile art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și împrejurarea că personal similar din cadrul altor autorități publice locale sau județene primește indemnizația de dispozitiv (cum ar fi Direcția Fiscală din cadrul Consiliului Local al mun. B), Curtea constată că intimații reclamanți sunt îndreptățiți să primească, la rândul lor, indemnizația de dispozitiv, așa cum a dispus instanța de fond.
În privința îndreptării erorilor materiale strecurate în sentința dată de instanța de fond, părțile se pot adresa instanței de fond pentru a proceda potrivit dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă.
În baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge recursul declarat de Direcția Fiscală a mun. B și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile nr.116/CA/05.02.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și d contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 14.05.2008/dact.VP 20.05 2008/2 ex.
Judecători fond ;
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
