Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 427/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.427
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2035/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul reclamant a depus la dosar, la data de 10.02.2010, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei, timbru judiciar în valoare de 0.15 lei și o cerere prin care solicită acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare și pentru a-și pregăti apărarea în funcție de susținerile intimatei pârâte.
Curtea respinge cererea recurentului reclamant, apreciind că nu sunt motive temeinic justificate pentru amânarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 2035/2009, Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, pârâta a răspuns cererii reclamantului și i-a comunicat acestuia atât deciziile anuale de impunere aferente perioadei 2001- 2007, cât și înștiințările de restituire a sumelor plătite în plus, dar și înștiințările de compensare și față de această împrejurare a apreciat că pârâta nu a refuzat nejustificat să soluționeze cererea reclamantului, așa cum a pretins reclamantul prin acțiune.
Prin Încheierile de ședință din 06.04.2009 ( 51 dosar ) și din data de 04.05.2009 ( 55 dosar ), tribunalul a pus în vedere pârâtei să depună la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziilor anuale de impunere aferente perioadei 2001- 2007, iar pârâta a depus actele solicitate la data de 21.05.2009 ( 57), cu 10 zile înainte de termenul de judecată din 01.06.2009.
Împotriva Sentinței civile nr. 2035/2009, dar și împotriva încheierii de ședință menționată anterior, a formulat recurs reclamantul susținând că sunt nelegale și netemeinice.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant susține că în mod nelegal instanța de fond nu dispus amendarea conducătorului autorității pârâte, cu amendă judiciară de 10% din salariul minim brut pe economie, în condițiile în care, atât la termenul de judecată din 06.04.2009 cât și la termenul din 04.05.2009, instanța a pus în vedere pârâtei să depună la dosar acte, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul reclamant susține că prin neamendarea pârâtei, instanța a fost părtinitoare cu autoritatea pârâtă.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii de ședință și amendarea conducătorului autorității publice.
În privința Sentinței civile nr. 2035/2009 recurentul reclamant susține că este nelegală, contrară art. 1 (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât intimata pârâtă nu i-a soluționat cererea cu nr. -/17.11.2008, iar documentele comunicate în timpul judecății se aflau în posesia intimatei la data introducerii acțiunii, astfel că existat un refuz nejustificat de soluționare cerere.
Altă critică adusă sentinței atacate, privește nerecunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzată prin nesoluționarea cererii.
În sensul că, prin cererea de chemare în judecată solicitat să se constate că a achitat impozitul pe venit, potrivit notelor de calcul emise de intimata pârâtă, și faptul că, întrucât nu fost informat despre situația financiară reală, a achitat sume în plus și are dreptul la restituirea acestor sume.
Solicită în recurs obligarea intimatei la restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit nedatorat și a dobânzii aferente acestor sume și la restituirea sumelor percepute cu titlu de majorări de întârziere.
Susține că i-au fost încălcate drepturile patrimoniale și nepatrimoniale, ca dreptul la informație, dreptul de petiționare și accesul liber la justiție.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art. 304, pct. 7-9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Examinând motivele de recurs în raport de art. 304 și art.3041Cod procedură civilă, precum și în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului reclamant cu privire la Încheierea de ședință prin care tribunalul, deși ar fi trebuit, nu aplicat prevederile art. 13 alin. 3 și 4 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.
În ședința de judecată de la termenul din 06.04.2009, instanța a pus în vedere pârâtei să depună documentația care a stat la baza deciziilor anuale de impunere, dar, totodată, se constată că atât la termenul de judecată din 06.04.2009, cât și la termenul de judecată din 04.05.2009 s- consemnat că reclamantul a depus la dosar înscrisuri care, fie au fost comunicate pârâtei (06.04.2009, 51), fie urma ca pârâtul să ia cunoștință de aceste acte depuse în ședința publică.
Întrucât amânarea cauzei la data de 04.05.2009 nu s-a dispus exclusiv pentru ca pârâta să depună înscrisurile conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, nu a fost necesară măsura de constrângere de amendare conducătorului autorității pârâte pentru a depune actele la dosar.
În cauză, pentru nu se aduce atingere dreptului la apărare al pârâtei, era necesar să fie amânată judecata, dar amânarea dispusă a fost cauzată, deopotrivă, de către reclamant cât și de către pârâtă.
Ca atare, susținerile recurentului în sensul că instanța fost părtinitoare cu pârâta sunt nefondate.
Criticile reclamantului cu privire la sentința atacată se constată că sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că recurentul reclamant solicitat instanței să oblige pârâta să- soluționeze cererea înregistrată sub nr. -/17.11.2008, întrucât nu i-a răspuns în termen legal.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, în mod corect instanța de fond a reținut că pârâta a răspuns reclamantului, aceasta rezultând din adresa din 05.12.2008 (borderou recomandat fila 19), iar răspunsul pârâtei a fost transmis reclamantului, anterior introducerii acțiunii la Tribunalul București, la data de 04.02.2009.
Împrejurarea că plicul de corespondență s-a întors retur la autoritatea pârâtă se datorează culpei recurentului care nu a declarat adresa corectă.
Ulterior, pârâta procedat la reglarea contului fiscal personal al contribuabilului în sensul că, suma de 40 lei de restituit reclamantului a fost compensată în contul sumei de 123 lei, cu debitele restante la bugetul general consolidat, reprezentând impozit pe venitul global, conform art. 116 din Codul d procedură fiscală.
Față de această situație, critica recurentului reclamant în sensul nerecunoașterii dreptului pretins de către instanța de fond și nedispunerea reparării pagubei, nu poate fi reținută.
Recunoașterea dreptului pretins se circumscrie strict conținutului cererii cu privire la care recurentul reclamant susținut că nu i-a fost soluționată de către pârâtă.
În cererea nr. -/17.11.2008, recurentul reclamant a solicitat intimatei pârâte să-i comunice deciziile anuale de impunere aferente anului 2001 - 2007 și să-i restituie sumele achitate în plus, iar față de cele reținute anterior se constată că, dreptul pretins a fost recunoscut de intimata pârâtă, iar paguba invocată fost reparată prin compensare în luna februarie 2010.
Faptul că recurentul reclamant apreciază că a plătit mai mult decât suma de 40 lei rezultată din evidențele intimatei pârâte, constituie împrejurări care exced cererii de chemare în judecată, iar instanța de fond a apreciat corect că, pretențiile reclamantului nu pot fi rezolvate pe calea acțiunii având ca obiect constatarea refuzului autorității pârâte de a-i soluționa cererea și de a- comunica informații și acte.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare ori modificare a sentinței ori încheierii de ședință atacate, în temeiul art. 304 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.2035/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
09.03.2010
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
