Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 4447/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4447
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 16 decembrie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 februarie 2009, reclamantul - a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, obligarea acesteia la plata de daune morale de 50.000 de lei, pentru necomunicarea unui răspuns în termenul legal, privind aspectele detaliate prin sesizarea nr. 48424/01.10.2008.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței ca, la data menționată, a formulat o sesizare către pârâtă, solicitând demararea imediată a unui control la Ministerul Culturii și cultelor privind neregulile financiare grave comise în exercitarea atribuțiunile de către fosta conducere a ministerului. Nici până la momentul sesizării instanței nu a primit răspuns la sesizare, care are și rol de petiție în același timp, aceasta în ciuda faptului că a sesizat fapte de natură penală foarte grave, elemente însoțite de documentația probatorie.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 iunie 2009, pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a invocat, în principal, excepția puterii de lucru judecat, în temeiul disp. art. 1201 Cod civil, în ceea ce privește obligarea sa la comunicarea unui răspuns privind aspectele detaliate în sesizarea nr. 47424/2008 a reclamantului, întrucât prin sentința civilă nr. 1679/16.04.2009, irevocabilă prin nerecurare, pârâta a fost obligată să îi comunice reclamantului răspuns la sesizarea sa, obligație executată.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât pârâta își desfășoară activitatea, potrivit legii, în mod autonom, nimeni neputându-i dicta efectuarea unor verificări, cu excepția Parlamentului României. Pârâta singură are posibilitatea de a aprecia dacă, urmare a unor sesizări venite din partea reprezentanților unor autorități sau instituții sau a opiniei publice, va efectua sau nu o anumită verificare, în funcție și de Programul de Control pe anul respectiv.
Pârâta arată că nu a tratat cu indiferență sesizarea reclamantului, ci, în raport de aspectele semnalate, a comunicat această petiție în data de 8 octombrie 2008.
Mai mult, nu reiese ce prejudicii morale i-au fost cauzate reclamantului când pârâta nu i-a ignorat sesizarea, ci i-a dat curs.
Analizând cererea reclamantului prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin sesizarea înregistrată la instituția pârâtă sub nr. 48424/01.10.2008 ( 8), reclamantul a solicitat acesteia din urmă, alături de încă o persoană, efectuarea unui control la Ministerul Culturii și Cultelor pentru verificarea legalității unor proceduri de achiziție publică derulate de acesta, invocând o serie de nelegalități care ar fi avut loc cu aceste prilejuri.
2. Prin sentința civilă nr. 1679/16.04.2009 a Curții de Apel București, irevocabilă prin nerecurare ( 15), pârâta Curtea de Conturi a României a fost obligată să comunice reclamantului răspuns la sesizarea susmenționată, "în limita competențelor sale".
3. Punând în executare sentința susmenționată, pârâta a comunicat reclamantului adresa nr. IX/30158/MH/21.05.2009 ( 28), menționând că aspectele invocate în sesizare sunt de competența Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, astfel că scrisoarea reclamantului a fost transmisă aceste instituții spre competentă soluționare cu adresa nr. 20390/08.10.2008, căreia i-a solicitat ca rezultatele să fie comunicat petenților.
4. Analizând mai întâi, în raport de această stare de fapt, excepția autorității de lucru judecat (calificată ca atare de instanță în considerarea motivării acesteia și a temeiului juridic invocat), instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1201 Cod civil, "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Instanța reține că nu există în cauză tripla identitate de părți, de obiect și de cauză între cele două acțiuni, acestea având obiect diferit.
Dacă acțiunea în soluționarea căreia s-a pronunțat sentința civilă invocată a avut ca obiect obligarea la comunicarea unui răspuns la petiția reclamantului, prezenta acțiune vizează plata de daune morale tocmai pentru necomunicarea răspunsului în termenul legal, sentința invocată constituind tocmai premisa prezentei acțiuni.
5. Trecând la examinarea fondului problemei, Curtea apreciază că se impune o clarificare în ceea ce privește fapta culpabilă a pârâtei, potențial generatoare a unui eventual prejudiciu.
Astfel, potrivit disp. art. 61din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, " greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta".
Or, aflându-ne tocmai în această ipoteză, în care competențele de verificare a legalității procedurilor de achiziții publice revin Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, potrivit OUG nr. 34/2006, nicidecum Curții de Conturi a României, și reținând faptul că prin sentința civilă nr. 1679/2009 a Curții de Apel Bucureștis -a dispus comunicarea unui răspuns la sesizarea reclamantului "în limitele competențelor" pârâtei, singura nerespectare de către pârâtă a OG nr. 27/2002, remediată în baza sentinței, a fost aceea a art. 61teza finală din ordonanța susmenționată, constând în aceea că nu a înștiințat reclamantul petiționar despre înaintarea petiției sale instituției competente, recte, înaintare care s-a făcut în data de 8 octombrie 2008 ( 52) și la care reclamantul a primit răspunsul nr. 7078/21.05.2009 ( 54).
6. Or, nici în raport de această faptă a pârâtei, nici de vreo altă pretinsă nerespectare a legii, reclamantul nu doar că a făcut în niciun fel dovada invocatului prejudiciu, dar nici măcar nu l-a descris, nu a menționat în ce ar consta acesta, acțiunea sa rezumându-se la solicitarea daunelor morale și la invocarea faptei autorității, cu atât mai puțin să probeze și legătura de cauzalitate dintre fapta autorității și invocatul prejudiciu moral.
În raport de cele ce preced, Curtea apreciază acțiunea reclamantului ca nefondată, urmând aor espinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția autorității de lucru judecat.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de -,. în mun. B,-, D,. 1,. 3, sector 4, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în mun. B,--24, sector 1.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
