Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 679
Ședința publică de la 12.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carata Glodeanu Constanța JUDECĂTOR 2: Stânișor Denisa
JUDECĂTOR S
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr. 3259 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 23.04.2008 în dosarul nr.11263/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamanta -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - reclamantă - - prin avocat, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurentul - pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 05.03.2009, de către recurentul - pârât, chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, solicitând totodată și judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul intimatei depune la dosar Concluzii precum și Ordinul nr. 519 din data de 27 septembrie 2005, ca probă în combaterea motivelor de recurs. Precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, astfel cum a arătat pe larg în Concluziile depuse la dosar.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând în temeiul art.256 Cod procedură civilă asupra recursului de față, reține:
Prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului, pronunțarea unei hotărâri judecătorești în care să fie obligat pârâtul să se conformeze dispozițiilor art.8 din Legea 554/2004, în sensul de a răspunde de îndată la contestația formulată împotriva înștiințării de plată nr.9117/12.03.2007 și a declarației de impunere nr.735 din 30.03.2007 cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr. 1340 din 23.04.2008 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâtul să răspundă contestației formulată de reclamantă cu obligarea acestuia și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1876, 8 lei (a astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 29.10.2008 prin care s-a corectat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 1340/23.04.2008).
Spre a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că reclamanta a fost încunoștințată, atât prin înștiințarea de plată, cât și prin declarația de impunere că datorează bugetului local al orașului suma de 5000 lei cu titlu de taxă anuală pentru fiecare stație fixă de telefonie mobilă, amplasată pe teritoriul administrativ al orașului.
A mai apreciat instanța fondului că pârâtul nu a dovedit că a soluționat contestația reclamantei în sensul prevederilor art.209 alin.4 din OG 92/2003, deși avea o atare obligație în sensul legii depășind termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, termen prevăzut de art.8 alin.1 din Legea 554/2004 raportat la art.2 alin.1 lit.h din același act normativ.
Pe aceste motive admițând acțiunea, a obligat pârâtul să răspundă contestației.
Împotriva sentinței civile nr. 1340/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal declarat recurs Primarul Orașului.
Recurentul pârât critică sentința civilă 1340 din 23.04.2008, întrucât dispoziția legală în temeiul căreia instanța fondului și-a fundamentat în drept soluția, nu poate fi aplicată în speță, întrucât instanța, deși avea obligația să califice în mod corect natura juridică a celor două înscrisuri nu a făcut-
Astfel fiind, textele legale invocate de contestatoare în susținerea contestației nu au legătură cu art.205-211 Cod procedură fiscală, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța fondului nu a făcut distincția dintre actul administrativ fiscal (art.41 pr.fiscală) și actul administrativ (art.43 Cod procedură civilă), în speță adresa 9117/12.03.2008 nefiind un act administrativ fiscal, motiv pentru care contestația întemeiată pe art.205 pr. fiscală, nefiind un titlu de creanță care să dea naștere obligației de soluționare din partea pârâtului.
Din aceste rațiuni, în cauză sunt incidente prevederile legii contenciosului administrativ, pe care însăși reclamanta își întemeiază acțiunea, aceasta făcând trimitere la dispozițiile art.8 din Legea 554/2004.
În esență se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea cererii reclamantei.
Acțiunea a fost timbrată corespunzător.
Intimatul reclamant prezent la dezbaterea în fond a cauzei a formulat concluzii scrise și a depus acte normative (fila 14 și urm).
Curtea, examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate în recurs și întemeiate în drept pe Legea 554/2004 și cercetând cauza sub toate aspectele reține:
Acțiunea introductivă de instanță este formulată de reclamant în temeiul Legii 554/2004, iar contestația îndreptată spre competentă soluționare Primarului Orașului, are ca temei de drept art. 174 din OG 92/2003 (cod de procedură fiscală republicat) și codul fiscal.
Față de solicitarea adresată de reclamant instanței de fond, prin care s- cerut obligarea pârâtului de a se conforma dispozițiilor art.8 din Legea 554/2004 în sensul de a răspunde de îndată contestației se constată că instanța fondului a făcut o greșită aplicare a legii, atunci când a obligat pârâtul să răspundă contestației formulate de reclamantă.
În speță reclamanta își susține vătămarea față de neprimirea răspunsului din partea pârâtului, în termenul prevăzut la art.2 alin.1 lit.h din legea 554/2004; acesta fiind dreptul recunoscut de lege, care asimilează prin conținutul prevederilor art.2 alin.2 din legea contenciosului administrativ, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere actului administrativ unilateral.
Prin urmare, cauza conflictuală a acțiunii ce l-a determinat pe reclamant să promoveze acțiunea introductivă de instanță este refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde cererii (contestației formulate) împotriva celor două acte înștiințare de plată și declarație de impunere.
Este de necontestat că, prin caracterul lor acestea sunt acte administrative fiscale, însă reclamantul lezat fiind de inacțiunea pârâtului, de a nu fi răspuns contestației formulate, avea deschisă calea acțiunii în contencios administrativ, împotriva refuzului pârâtului, care, după cum am mai spus în precedent, este asimilat actului administrativ în sensul art.2 alin.2 din Legea 554/2004.
Cum reclamantul nu și-a exercitat în termen o atare acțiune, acesta nu poate să o facă după mai bine de un an de la data emiterii celor două acte administrative fiscale, prin promovarea acțiunii de instanță, acesta întemeindu-și acțiunea formulată pe dispozițiile legii contenciosului administrativ și nu pe dispozițiile codului d e procedură fiscală cum eronat s-a pronunțat instanța fondului, făcând o greșită calificare a actului administrativ.
Din aceste motive instanța examinând cauza sub toate aspectele, va admite recursul, va modifica sentința recurată și pe fond, va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reclamantul promovând acțiunea cu depășirea termenului impus de art.2 alin.1 lit.h, care obligă pe reclamant să formuleze cererea împotriva refuzul pârâtului într-un termen de 30 de zile de la înregistrarea contestației, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.
Reclamantului, nu îi este incident termenul de 1 an în sensul promovării acțiunii în contencios administrativ, ci termenul de 30 de zile, întrucât acesta își susține vătămarea, față de refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea.
Procedând astfel, reclamantul apelează la o repunere escamotată în termenul legal de sesizare a instanței, ducând în eroare instanța fondului, care a procedat la o greșită aplicare a OG 92/2003, art.209 alin.4, în absența calificării actului administrativ atacat.
Văzând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, art.304 pct.9, 312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă și Legea 554/2004 art.8 alin.1, art.2 alin.2, art.2 alin.1 lit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr. 2192 pronunțată Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 05.09.2008 în dosarul nr.20492/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică sentința și pe fond respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Severin
Carata S
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
20.03.2009
Președinte:Carata Glodeanu ConstanțaJudecători:Carata Glodeanu Constanța, Stânișor Denisa, Severin
