Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 881/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.881/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 21 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei nr. 824/CA din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "refuz soluționare cerere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2009 și apoi pentru data de 21 decembrie 20009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 12 iunie 2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală B, solicitând obligarea pârâtei să-i soluționeze petiția din 16.04.2009, înregistrată la pârâtă sub nr. -/2009, la pct. 1,2,4,5,6,7,8, cu subpunctele a, b, pct.10.
Cererea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 824/CA/ 12 octombrie 2009, prin care a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de -, reclamanta s-a adresat cu o petiție pârâtei, înregistrată sub nr. -, care cuprindea o prezentare a situației de fapt ( punctele I - IV) și o serie de lămuriri ( punctele 1 - 11, punctele 8 și 9 cu mai multe subpuncte).
La această petiție, pârâta a emis adresa nr.-/16.04.2009 prin care a comunicat reclamantei că figurează înregistrată in evidențele fiscale cu imobil - clădire situat in B, Str. -, -. 8, teren aferent clădirii in suprafață de 272,88 mp și grădină in suprafață de 84,24 mp, din care reclamanta deține cota de 29%. Pârâta a arătat că, potrivit art. 249 al. 4 din. 571/2003 privind Codul Fiscal, "in cazul in care o clădire se află in proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozit pentru spațiile situate in partea din clădire aflată in proprietatea sa". De asemenea, se mai arată că, potrivit pct. 20 lit. a din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, "clădire aflată in proprietate comună, dar fiecare dintre contribuabili au determinate cotele părți din clădire,caz in care impozitul pe clădiri se datorează de fiecare contribuabil proporțional cu partea din clădire corespunzătoare cotelor părți respective. reclamantei i se răspundă că, potrivit art. 284 al. 4 din. 571/2003 privind Codul Fiscal, de la data de - beneficiază de scutire la impozitul de clădire și teren pentru cota de 29% deținută in proprietate iar pentru cota de 81% din imobil deținută de ceilalți proprietari se datorează impozit pe teren și clădire.
Legea nr. 544/2001 reglementează accesul la informații de interes public iar OG 27/2002, activitatea de soluționare a petițiilor.
Reclamanta susține că pârâta, prin adresa menționată anterior, nu i-a soluționat întrebările cuprinse in punctele 1,2,4,5,6,7,8 cu subpunctele a,b,c,d, 9 cu subpunctele a,b, 10. Analizând, pe rând, fiecare punct arătat, instanța constată următoarele:
Pct. 1: care este suma totală anuală de impozitare a casei și terenului din-, Mun. B?
Răspunsul la această întrebare rezultă din chiar actele depuse de reclamantă la dosarul cauzei, respectiv din deciziile de impunere emise in fiecare an, precum și din cuprinsul întâmpinării.
Pct. 2: Care este deducerea anuală din suma totală de impozitare ce i se cuvine reclamantei datorită gradului unu de invaliditate ținându-se cont de cota sa de proprietate?
Așa cum rezultă din adresa de răspuns a pârâtei, reclamanta, față de dispozițiile art. 284 al. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, beneficiază de scutire de la plata impozitului datorat pe clădire și teren, pentru cota asupra căreia reclamanta are un drept de proprietate, de 29%.
Pct. 4: Cine a plătit anual impozit începând cu anul 2005 pentru cota numitei?
Instanța de fond a apreciat că această informație solicitată de reclamantă nu este o informație de interes public, așa cum este definită de art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, ci este o informație cu privire la datele personale ale numitei, conform dispozițiilor art. 2 lit. c din același act normativ, fiind exclus de la accesul liber reglementat prin act normativ.
Pct. 5: Care este suma obligatorie de impozitare anuală pentru? Pct. 10: Când și sub ce nr. și-a declarat numita la pârâtă cota de proprietate?
Deși și această informație este una cu privire la date personale, care o privesc pe, instanța de fond a constatat că la această întrebare s-a răspuns de pârâtă prin întâmpinare, unde se arată atât cota pentru care este impozitată, cât și suma de bani datorată de aceasta cu titlu de impozit pentru anul 2009. Cu privire la data de declarare, rezultă din întâmpinare că la data de - s-a depus declarație de impunere pentru imobilele in discuție.
Pct. 6: Se cere să i se dovedească reclamantei concret și cu acte in copie xerox răspunsul la întrebările 4 și 5.
Instanța de fond a constatat că aceasta nu este o întrebare iar o eventuală comunicare de documente ar fi trebuit făcută de pârâtă cu respectarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 9 al. 1 din Legea nr. 544/2001, respectiv prin suportarea costurilor de copiere de către reclamantă. In același timp, întrebările 4 și 5 privind informații cu privire la date personale, nu puteau fi comunicate înscrisuri care o privesc pe.
Pct. 7: De nu au fost aplicate de către pârâtă sancțiuni asupra numitei pentru nedeclararea de proprietate in timp imperativ potrivit legii la Administrația Financiară?
Instanța de fond a constatat că reclamanta nu justifică vreun interes cu privire la formularea acestei întrebări, aplicarea unei eventuale sancțiuni contravenționale fiind o chestiune ce ține de competența agentului constatator care analizează întrunirea elementelor constitutive ale unei eventuale contravenții.
Pct. 8 lit. a): Care este baza legală a introducerii abia in anul 2009 și a numitei la impozit pentru casa și terenul de la adresa arătată?. c): De ce nu a făcut pârâta impozitare cu comunicare anuală și chitanță separată ca să-și poată plăti și impozitul?
Practic, prin aceste solicitări, reclamanta contestă deciziile de impunere emise in anii anteriori anului 2009, deși nu a făcut acest lucru in termenele prevăzute de art. 207 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și prin parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 205 și urm. din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală.
. b): Cine este funcționarul care a dispus abuziv introducerea între numele reclamantei și a numelui?
Acest aspect rezultă din actele in care apare această mențiune, respectiv chitanța de plată și decizia de impunere.
. d): De ce este mai presus de lege?
Acest gen de întrebare nu poate face obiectul unei petiții.
Pct. 9 (lit. a și b) cuprinde solicitarea de a se comunica sumele bănești achitate de reclamantă și pentru și restituirea acestor sume.
Cu privire la această solicitare, instanța de fond constată că între părți nu s-a purtat niciun litigiu legat de emiterea de către pârâtă a unor decizii nelegale pe numele reclamantei. In aceste condiții, în care deciziile de impunere sunt valabile și nu au fost contestate de reclamantă în termenele legale și cu parcurgerea procedurii prealabile, nu s-a născut în sarcina pârâtei obligația de a restitui eventuale sume plătite în plus de reclamantă. In același timp, faptul că reclamanta a plătit sume de bani datorate de cu titlu de impozit nu duce, automat, la nelegalitatea deciziilor de impunere, reclamanta putându-se îndrepta împotriva persoanei pentru care apreciază că a achitat sume de bani.
Raportat considerentelor de fapt expuse, în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și neîntemeinicie, solicitând instanței de recurs, admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii sale ca fiind întemeiată și legală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Sentința nr. 824/CA/12.10.2009 fiind ca rezultatul unui jaf de examinare-judecare, bătaie de joc față de lege și în disprețul omului petiționar cetățean al Statului de drept numit România - parte componentă a Uniuni Europene și nicidecum ceea ce ar fi trebuit și ar fi fost necesar conform Legii și drepturilor fundamentale, procesul echitabil, rolul activ al judecătorului, deci este vădit artificial dată, vădit nelegală și netemeinică mușamalizând grav ilegalitățile vătămătoare deduse judecății, alternând grav starea de fapt, elementele acțiunii recurentei reclamante, mijloacele de apărare, în prezenta cauză, judecătorul de la fond a permis, a făcut și întreținut un haos provocat special de pârâta vătămătoare - Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală B, în care, pârâta urmărind prin minciuni, viclenie și o pretinsă rezolvare/soluționare a punctelor în cauză, prin care să manipuleze cauza amestecând grav starea de fapt ilegală ce a produs-o și, pe care recurenta reclamantă a înaintat-o instanței de judecată, apoi, depunerea vicleană de către pârâtă a Întâmpinării, o întâmpinare plină de aberații și cu vorbire superfluu susținută de pârâte fără dovezi și pe lângă cerința petiției reclamantei arată o întâmpinare plină de minciuni.
Instanța de fond modifică cu de la ea putere până și scopul și înțelesul legii petițiilor, în sensul că, hotărăște de la sine putere și contrar legii, când și unde avea obligația pârâta să răspundă punctelor cererii în discuție și unde nu.
Instanței de fond lipsindu-i rolul activ și necunoscătore în domeniu, preferă mai lesne să stea la pândă și neputând sau nevrând să facă dreptate chiar dacă la început însuși instanța de fond reține corect că la data de 16.04.2009, reclamanta s-a adresat cu o petiție pârâtei, înregistrată sub nr. -, care cuprindea cu mai multe subpuncte.
Instanța de fond constată că punctului nr. 1 al cereri reclamantei răspunsul rezultă in chiar actele depuse de reclamantă la dosarul cauzei, respectiv din deciziile de impunere emise în fiecare an, precum și din cuprinsul întâmpinării.
Care este suma totală anuală de impozitare a casei și terenului din- Mun. B?
Decizia de impunere era emisă anual pe numele - și, atunci cum poate reține instanța de fond cu totul altceva?
Care este reducerea anuală din suma totală de impozitare ce i se cuvine datorită gradului unu de invaliditate dobândit cu ceva timp în urmă și ținând cont de cota de proprietate? Adică să-i răspundă în scris că potrivit legii Y, acea informație nefiind de interes public, nu i se poate furniza datele cerute, nu să lase cetățeanul fără răspuns petiției ale cum a procedat pârâta.
Total greșit, instanța de fond merge mai departe și aplică același principiu și la acest punct al cererii susținând la fel de pueril, netemeinic și nelegal că instanța constată că aceasta nu este o întrebare iar o eventuală comunicare de documente ar fi trebuit făcută de pârâtă cu respectarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, respectiv prin suportarea costurilor de copiere de către reclamantă.
Nici o Lege din Statul de drept numit România: pe deoparte, nu interzice și nu îngrădește dreptul cetățeanului petiționar de a pune și întrebări în petiția sa adresată instituțiilor statului, pe de altă parte, cetățeanul petiționar are dreptul legal de a primi un răspuns la petiția sa indiferent că răspunsul este negativ sau pozitiv.
este documentul pârâtei prin care dovedește că i-a solicitat suma de X lei și unde este refuzul reclamantei de a plăti respectiva sumă de bani pârâtei.
Cu referire la pretinsa soluționare a întrebării nr.8 cu subpunctele a,b,c din cererea reclamantei, interpretarea greșită a legii de către instanța de fond, s-a făcut și asupra acestui punct. Așa fiind, reclamanta nu a contestat nici deciziile de impunere emise în anii anteriori anului 2009 pentru că, în petiția reclamantei aceasta a urmărit un cu totul alt scop și interes legitim și nu presupunerile instanței de fond, nu a depus pârâtei nici contestație pentru că nu avea interes, ci i-a depus pârâtei potrivit legii doar o petiție pe care pârâta avea obligația legală să o soluționeze și nu oricând ci obligatoriu în timpul acordat de lege, dar nu a făcut-
De nicăieri nu rezultă acest aspect total greșit invocat de instanța de fond și pe care l-a folosit contra reclamantei la pronunțarea sentinței recurate,nici din chitanța de plată și nici din decizia de impunere. Pe chitanță, în afară de numele contribuabilului, mai apare numele casierului încasator căruia cetățeanul îi plătește acel impozit și care i-a eliberat chitanța reclamantei la acel moment. Nicidecum acel salariat nu este cel care a supus reclamanta la impozitare și nici cel care ar fi introdus abuziv între numele reclamantei și și nici numele de.
Din nici o "decizia de impunere" anuală către reclamantă și nici chiar dacă din cea cu nr. 48256 pentru anul 2009, nu rezultă numele funcționarului care ar fi introdus abuziv între numele reclamantei și și numele de, pentru simplul vădit fapt/motiv că nu scrie pe niciuna numele de, deci nici pe "decizia de impunere" din 2009.
Cât privește lit. a și c, indiferent că pârâta îi va soluționa pozitiv sau negativ petiția reclamantei, avea obligația legală să dea un răspuns tuturor cerințelor conținute în întrebările petiției reclamantei.
Cât privește motivarea de către instanța de fond a pct. 9 cu subpunctele a și b total greșit și denegând reclamanta de dreptate.
Față de recursul declarat de reclamantă, intimata pârâtă Direcția Fiscală Baf ormulat Întâmpinare ( 17-21 dosar recurs), solicitând, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca legală și temeinică.
Intimata a depus la instanța de recurs, în apărare înscrisuri 22-33 dosar și anume, Procesul verbal de înștiințare de plată din data de 18 noiembrie 2006, Declarația de impunere din 30 noiembrie 2006, certificat moștenitor nr. 54/04.06.2004, Contract de donație imobiliară - încheierea de autentificare, cerere de aplicare scutire impozit din 30.11.2006, copie CI, Decizia de pensie a reclamantei, extras CF nr. 19866
Față de întâmpinarea formulată de pârâtă, recurenta reclamantă a formulat o Notă cu apărăii ( 35).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului sentința civilă atacată nr. 824/CA/ 12 octombrie 2009 Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs, văzând și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta a formulat o petiție la pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B solicitându-i pârâtei o serie de relații privind situația sa ca persoană fizică, contribuabil la bugetul local și în calitate de cetățean al Bului privind impozitul anual pentru imobilul în care locuiește.
Cererea sa a fost înregistrată sub nr. -/16.04.2009 la pârât.
La această cerere pârâta, din verificările actelor întregului dosar rezultă că pârâtul i-a trimis doar în 20.01.2009, Decizia nr. 78709/20.01.2009, indicându-i că are de plată pentru anul 2009, impozit în sumă de 309 lei, iar reclamanta a fost nemulțumită de atitudinea pârâtei deoarece începând cu anul 2004, de la decesul tatălui său, a fost obligată la plata impozitului pentru întreg imobilul situat în B,-, iar fiica acesteia, nu a plătit impozitul pentru partea ei din imobilul în care locuiește.
, din petițiile reclamatei depuse la fila 3 dosar, se constată că aceasta a prezentat la punctele I-II-III,IV din această petiție, situația reclamantei, prezentându-i pe scut pârâtei situația sa, respectiv specificând la Nota din cuprinsul petiției următoarele:
- este o persoană bolnavă nedeplasabilă cu gradul unu de invaliditate, în acest sens beneficiază de reduceri la impozit,
- în această casă și teren mai locuiește și coproprietarul, care de la data dobândirii cotei părți din această proprietate nu a declarat cota ei de proprietate, nu a făcut nimic din ceea ce o obligă legea până în anul 2009, dar nici nu i s-a aplicat legea cu sancțiunile necesare,
- A fost introdusă doar reclamanta la impozit plus, iar locuia și folosea liniștită cota sa de proprietate pe gratis.
În esență, după prezentarea nemulțumirii sale și pentru clarificarea situației sale de contribuabil prin plata impozitului pe clădiri la bugetul local, a solicitat pârâtei să-i se comunice o serie de "date și acte" pe care le-a cerut punctual sub forma unor întrebări la punctul
1.Care este suma totală anuală de impozitare a casei și terenului din-, Mun. B?
2: Care este deducerea anuală din suma totală de impozitare ce i se cuvine reclamantei datorită gradului unu de invaliditate ținându-se cont de cota sa de proprietate?
3. Pentru ce cotă/suprafață din casa și terenul în speță m-ați supus anual impozitării pe mine și?
4 Cine a plătit anual impozit începând cu anul 2005 pentru cota numitei?
5.Care este suma obligatorie de impozitare anuală pentru?
6. să i se dovedească concret și cu acte în copie xerox pentru punctele 4 și 5 de mai sus
7. De nu au fost aplicate de către pârâtă sancțiuni asupra numitei pentru nedeclararea de proprietate in timp imperativ potrivit legii la Administrația Financiară?
8 lit. a): Care este baza legală a introducerii abia in anul 2009 și a numitei la impozit pentru casa și terenul de la adresa arătată?
b): Cine este funcționarul care a dispus abuziv introducerea între numele reclamantei și a numelui?
c): De ce nu a făcut pârâta impozitare cu comunicare anuală și chitanță separată ca să-și poată plăti și impozitul?
d): De ce este mai presus de lege?
9. comunicați care sunt sumele bănești anuale pe care le-a achitat și pentru numita ( pe care dvs. nu ați supus-o legal impozitării)?
să înapoieze de îndată prin mandat poștal, sumele anuale bănești de impozitare la care a supus pe reclamantă, și, în locul/și pentru numita care beneficia de reducere.
10. Când și sub ce număr și-a declarat numita la dumneavoastră cota de proprietate?
11.Considerând că este dreptul reclamantei legitim și fundamental, respectuos, solicită rezolvarea integrală, efectivă și punctuală (conform punctelor cerute).
Faptul că reclamanta a solicitat relații și sub forma unor întrebări, nu conduce la ideea că cererea reclamantei nu ar fi fondată sau nu ar avea temei legal.
Dimpotrivă, din întreg probatoriu de la dosar rezultă că de fapt pârâtul nu i-a răspuns conform cererii acesteia la petiție, ci a dat un răspuns la 16.04.2009, cu nr. -, ( 4 dosar fond), prin care i-a comunicat o serie de relații, fără a face referire la ce punct, întrebare, din petiția reclamantei se referă răspunsul pârâtei.
Ca atare, instanța de recurs constată că criticile recurentei aduse sentinței civile atacate, prin care instanța de fond i-a respins cererea reclamantei, considerând că pârâta s-a conformat și că a răspuns la petiția reclamantei, iar la unele puncte - întrebări nu era cazul să-i comunice vreun răspuns astfel că se rețin justificate și întemeiate criticile recurentei aduse hotărârii Tribunalului Brașov, urmând a fi reținute ca legale și temeinice.
Astfel, instanța de recurs, apreciază că actele depuse de pârât ca probe la dosarul de fond decizia de impunere pentru anul 2009, cu nr. 48256, este pe numele - și, pentru imobilul din B,-, județ B, ca atare decizia nu e pe numele reclamantei, ci a fiicei sale și a altei persoane, ea fiind pentru anul 2009, dar acest lucru nu conduce la ideea că prin emiterea și comunicarea acestei decizii de impunere pârâta a rezolvat petiția reclamantei punctual, așa cum a solicitat petenta
Este bine știut că Decizia de impunere este un act administrativ fiscal, dar în cauză se impunea rezolvarea petiției formulate de de către pârât prin persoanele sale, funcționari publici cu atribuții din cadrul serviciului relații cu publicul, cu contribuabili, adică să-i comunice un răspuns scris punctual la fiecare punct din cerere sau aspect din petiție, indiferent dacă era emis sau nu și un act administrativ, care urma să-i fie comunicat reclamantei cu mențiunea eventual a taxei pentru xerox a acestor acte.
Apărarea formulată de pârât în dosarul de fond prin întâmpinarea depusă la 11 septembrie 2009, pentru termenul de judecată din data de 14 septembrie 2009, nu conduce la ideea că pe parcursul procesului prin aceasta și prin comunicare aos erie de înscrisuri ar fi rezolvat de fapt și de drept petiția reclamantei.
În cauză, nu trebuie confundată petiția reclamantei nesoluționată de pârâtă în termen legal, cu o contestație în anularea unui act administrativ, sau cu atacarea răspunsului dat de pârâtă sub nr. -/16.04.2009.
Ca atare, obiectul acțiunii de față îl reprezintă cererea în contencios administrativ reclamantei de a fi obligată pârâta să-i răspundă la toate punctele din petiția formulată, și ca atare nu e vorba de o contestație împotriva unui act administrativ, ci de obligarea pârâtei să-i răspundă și să-i comunice răspunsul scris, însoțit de actele justificative către reclamantă.
Cum acest lucru nu s-a realizat, desigur că instanța de recurs constată criticile de recurs întemeiate pe fondul chestiuni în discuție, adică privitor la nesoluționarea de către pârâtă a petiției reclamantei, motiv pentru care se va admite recursul ca fondat, urmând a modifica în parte sentința civilă pronunțată de Tribunalul Brașov, în sensul că va obliga pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B să-i răspundă reclamantei punctual la petiția nr. -/16.04.2009 și anume:
Față de întreg probatoriul de la dosarul instanței de recurs, va înlătura apărarea formulată de pârâtă la fond și în recurs pe aspectul de fond al nesoluționării petiției, chiar dacă pârâta i-a răspuns la unele aspecte, deoarece prin înscrisul (4 dosar fond) nu s-a răspuns punctual și nici integral la petiție, deoarece reclamanta în calitate de cetățean al orașului B, contribuabil, persoană fizică, avea dreptul la emiterea răspunsului, solicitat la petiția formulată pentru a se putea lămuri asupra impozitului pe clădire și teren ce-l avea de plătit mai ales pentru faptul că starea sănătății acesteia nu-i permite deplasarea efectivă la pârât și se impune comunicarea în scris a răspunsului.
Pentru cele mai sus arătate instanța de recurs, va înlătura apărarea pârâtei, și constată că argumentele instanței de fond avute în vedere la respingerea acțiunii reclamantei la pct. 1-2, 4,6,7,8 a) și 8 b), 9 ) și b) nu pot fi un motiv de respingerii acțiunii, chiar dacă reclamanta le-a formulat sub forma unor întrebări ea avea dreptul să i se răspundă indiferent dacă răspunsul ar fi fost pozitiv sau negativ, însă răspunsul să fie motivat de pârâtă.
Ori, modul în care a înțeles pârâta să-i soluționeze cererea - petiție - conduce mai mult la un refuz decât la o soluționare a petiței reclamantei.
În mod corect recurenta a considerat că instanța de fond a făcut o confuzie între petiție și contestație deoarece în cauză reclamanta a cerut obligarea pârâtei să-i soluționeze petiția și nu e vorba de contestație, și nici cu privire la Decizia de impunere emisă de pârâtă
Ca atare, în mod greșit a soluționat instanța de fond cauza, interpretând greșit actele dosarului, cererea reclamantei și modul în care a procedat instanța de fond considerând că prin întâmpinarea formulată de pârâtă și prin actele depuse în timpul litigiului i-a soluționat petiția.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse se va admite recursul, se va modifica sentința civilă atacată și se va admite acțiunea reclamantei în parte în sensul că va fi obligată pârâta să-i soluționeze petiția punctual integral, și se va menține dispoziția instanței de fond cu privire la respingerea cererii privind daunele morale solicitate de reclamantă.
Instanța de recurs apreciază că, acestea daune morale nu se cuvin, nefiind vorba de sancționarea pârâtei, sau de refuzul executării unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios aspecte corect soluționate de instanța de fond.
În baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va admite recursul conform prezentei Decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 824/CA/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- pe care o modifică în sensul că,
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în B,-, județ B în contradictoriu cu pârâtul Direcția Fiscală a Municipiului B cu sediul în B,-, județ B și, în consecință,
Obligă pârâta să soluționeze în întregime petiția formulată de reclamantă la data de 16.04.2009 și înregistrată sub nr. -/16.04.2009 și să comunice reclamantei actele, datele și informațiile solicitate.
Respinge cererea formulată de reclamantă privind acordarea daunelor morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.12.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
Red. - 20.01.2010
Dact. 22.01.2010/2 ex.
Jud. fond. - M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
