Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 125/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--5.09.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 125
Ședința Publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului Oficiul Român pentru B - Serviciul pentru al județului T, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții lipsă avocat, pentru pârât se prezintă consilier juridic, prezent pârâtul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul depune la dosar delegație de substituire în cauză a avocatului, pentru reprezentarea în cauză a reclamanților, copia permisului de ședere al reclamantului, copia certificatului de naștere al lui, copie de pe autorizație de muncă a reclamantului și copia sentinței civile nr. 648/20.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în 2 exemplare, câte un exemplar de pe aceste înscrisuri se înmânează reprezentantului pârâtului.
Avocatul reclamanților și reprezentantul pârâtului arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Avocatul reclamanților solicită admiterea acțiuni, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii în ceea ce privește pe reclamanții și, iar în ceea ce îl privește pe reclamantul solicită instanței să constate ca rămasă fără obiect cererea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea acțiunii reclamanților.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 5.09.2008, reclamanții, și a formulat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru -Serviciul pentru al Județului T, anularea deciziilor de returnare nr. -/26.08.2008, -/26.08.2008 și -/26.08.2008, emise de pârât și obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere al reclamantului, precum și suspendarea executării măsurii de îndepărtare potrivit art. 84 alin. 3 din OUG nr. 194/2002.
În motivarea acțiunii, reclamanții, și arată că prin deciziile de returnare nr. -/26.08.2008. -/26.08.2008 și -/26.08.2008 emise de Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al Județului T, au fost obligați să părăsească teritoriul Statului Român în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei, cu motivarea că le-a expirat viza de ședere în România de 190 de zile.
Reclamantul arată că în data de 19.03.2008 acesta și SC SRL (în calitate de angajator) a formulat contestație împotriva răspunsului nr. - emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român pentru - Serviciul pentru ai Județului T solicitând: obligarea pârâtului la eliberarea autorizației de muncă pentru "lucrători permanenți" pentru reclamantul și obligarea pârâtului la eliberarea permisului de ședere în scop de muncă pe teritoriul României pe numele acestuia, cauză ce a format obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, iar în data de 18.06.2008 s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Reclamantul consideră că atâta timp cât contestația este pe rolul instanței de judecată, că emiterea deciziilor de returnare de pe teritoriul României sunt nelegale deoarece, potrivit art. 6 punctul 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale statuează în mod expres: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricăror acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa".
Reclamantul arată că atât timp se află pe rolul instanțelor române încă nesoluționată definitiv și irevocabil contestația prin care acesta a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea permisului de ședere în scop de muncă pe teritoriul României, în cazul în care ar rămâne ca temeinică și legală decizia de returnare de pe teritoriul României, i-ar fi îngrădit dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei, fiind în imposibilitatea de a se prezenta și de a urmări judecarea cauzei.
Reclamanți invocă în drept prevederile OUG nr. 194/2002, art. 6 punctul 1 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 2 alin. 2 și 3 din Protocolul nr. 4.
Pârâtul Oficiul Român pentru B - Serviciul pentru al județului Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
În motivarea întâmpinării, pârâtul Oficiul Român pentru B - Serviciul pentru al județului T invocă excepția inadmisibilității cererii de suspendare a efectelor deciziilor de returnare nr. -, -, respectiv - din 26.08.2008 emise de Serviciul pentru al județului T prin care au fost obligați sa părăsească teritoriul României in termen de 15 de zile de la data luării la cunoștința, deoarece prin prezenta acțiune se solicită anularea Deciziilor de returnare, astfel că efectele deciziilor de returnare sunt suspendate de drept.
Pârâtul Oficiul Român pentru B - Serviciul pentru al județului T invocă excepția inadmisibilității reclamanților prin care solicita direct instanței, obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere in baza art. 50 din OUG 194/2002, deoarece reclamanții nu au solicitat pârâtului prelungirea dreptului de ședere la expirarea acestuia in data de 19.02.2008 si nu au depus cerere in acest sens, iar conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 "orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat cat si public".
Pe fondul cauzei pârâtul Oficiul Român pentru B - Serviciul pentru al județului T arată că reclamanții au fost beneficiarii unui drept de ședere in scop de angajare in munca - si reîntregirea familiei si, valabil pana la data de 19.02.2008. La data de 26.08.2008, in urma unui control efectuat de lucrătorii Serviciului pentru, au fost depistații cu ședere ilegala numiții, si, care au depășit dreptul de ședere in România cu un număr de 190 zile. Analizând situația străinilor Serviciul pentru al județului T le-a eliberat reclamanților deciziile de returnare nr. -, -, respectiv - din 26.08.2008 valabile 15 zile in conformitate cu prevederile art. 82 alin. 3 lit. a pct. I din OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România, republicata, fiind întrunite prevederile art. 81 alin. 1 din același act normativ.
Deoarece titularul dreptului de ședere o obținut dreptul de ședere in scop de angajare in munca si nu a depus actele necesare pentru prelungirea dreptului de ședere pana la expirarea acestuia s-a hotărât eliberarea deciziilor de returnare ținând cont de prevederile imperative ale art. 56 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România, republicata.
Pârâtul Oficiul Român pentru B - Serviciul pentru al județului arată că reclamantul a formulat o cerere in dosarul - prin care solicita direct instanței obligarea Serviciului pentru T la prelungirea dreptului de ședere in scop de munca si eliberarea permisului de ședere in scop de munca pe numele, cauză ce face obiectul OUG 56/2007 privind angajarea in munca si detașarea străinilor in scop de munca și care se afla înregistrata la Tribunalul Timiș, unde prin sentința nr. 648/2008 Secția contencios administrativ a respins cererea reclamanților si SRL.
Pârâtul Oficiul Român pentru B - Serviciul pentru al județului arată că nici ordinea publica interna si nici ordinea internaționala nu pot fi încălcate invocându-se drepturile omului, întrucât aceste din urma drepturi exista si sunt garantate in măsura in care ele respecta ordinea, norma de drept internaționala si norma de drept internă. Dreptul de ședere al străinilor pe teritoriul unui stat exista in măsura in care el este acordat, temporar sau definitiv de statul gazda. Adoptarea altui punct de vedere ar conduce la punerea in discuție a însăși suveranității statelor si a calității lor de subiecte de drept internațional pe care se întemeiază întreaga ordine internaționala. Nu se poate nega dreptul oricărui stat de a decide pe cale administrativa si in temeiul prevederilor legale ce guvernează condiția juridica a străinului, care străin poate rămâne pe teritoriul sau si care nu, acest drept ținând de esența suveranității, consfințită de art. 1 alin. 1 din Constituția României, fiind in același timp si un principiu de drept internațional.
Pârâtul Oficiul Român pentru B - Serviciul pentru al județului T mai arată că neacordarea tolerării de către pârât putea fi contestata in termen de 5 zile de la comunicare la Curtea de Apel competenta teritorial, dar reclamanții nu au depus nici o cerere in acest sens la pârâtă, aceștia nerespectând prevederile art. 4 si 11 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Curtea reține că reclamanții, și au solicitat, în prezenta cauză, anularea Deciziilor de returnare de pe teritoriul României nr. -/26.08.2008, nr. -/26.08.2008 și nr. -/26.08.2008, toate emise de Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al județului
Cu privire la starea de fapt, Curtea reține că domnul - născut la data de 31.01.1974 și având cetățenie - este căsătorit cu reclamanta, născută la data de 6.05.1985 și având tot cetățenie. Cea de a treia reclamantă - - având tot cetățenie, s-a născut la data de 21.10.2005, fiind copilul minor al reclamanților și și locuind împreună cu aceștia.
Domnul a intrat în România pentru prima dată la 29.08.2005, în baza vizei de lungă ședere nr. D/AC/-, eliberată de Ambasada României la Ankara la data de 22.08.2005, în scopul desfășurării de activități comerciale, în calitate de asociat și administrator la "", cu sediul în T, str. -. - nr.1, -.94, Sc. C, Ap.3.
La data de 27.10.2006, domnul a părăsit România, revenind pe teritoriul Statului Român la data de 05.12.2006, în baza vizei D/AM/-, acordată de Ambasada României la Istambul la data de 23.11.2006, în scop de angajare în muncă la "MC " cu sediul în T,-.
Împreună cu domnul au venit în România la data de 05.12.2006, în baza vizei pentru reîntregirea familiei, și reclamantele (soția reclamantului ) și fiica minoră a acestora,.
Conform vizei acordate celor trei reclamanți, aceștia aveau drept de ședere în România până la data de 19.02.2008.
Cererea de eliberare a unei noi autorizații de muncă:
La data de 18.02.2008, cu o zi înainte de expirarea vizei de ședere în scop de angajare în muncă, domnul a formulat o cerere de eliberare a unei noi autorizații de muncă la ""
Această cerere a fost respinsă de către Oficiul Român pentru - Serviciul Teritorial Timiș, reclamantul contestând soluția de respingere la Curtea de APEL TIMIȘOARA, cauza fiind înregistrată sub nr.274/59/19.03.2008.
Prin sentința civila nr.165/18.06.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis excepția de necompetenta materiala invocata din oficiu de instanța și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Timiș secția de contencios administrativ.
Tribunalul Timișa soluționat cauza prin sentința civilă nr. 648/20.08.2008, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul și de către "" privind obligarea Oficiului Român pentru - Serviciul Teritorial Timiș la eliberarea autorizației de muncă pentru domnul și la eliberarea permisului de ședere în scop de muncă pentru acest reclamant.
În urma atacării cu recurs a sentinței civile pronunțate de Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARAa pronunțat decizia civilă nr. 1211/13 noiembrie 2008, în dosar nr-/29.09.2008, decizie prin care a admis recursul declarat de reclamanții și T împotriva sentinței civile nr. 648/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis acțiunea formulată de reclamanții și și a obligat pârâtul Oficiul Român pentru, Serviciul pentru al Județului T să emită autorizația de muncă pentru lucrători permanenți și permisul de Ședere în România pe numele și pentru reclamantul.
Examinarea cauzei:
Curtea reține că, în urma admiterii acțiunii judiciare promovate de reclamantul, Oficiul Român pentru, Serviciul pentru al Județului Taf ost obligat la emiterea autorizației de muncă pentru lucrători permanenți în favoarea reclamantului.
Prin urmare, în condițiile în care - prin hotărâre judecătorească irevocabilă - s-a impus emiterea autorizației de muncă pentru domnul, Curtea reține că șederea domnului în România nu mai poate fi considerată ilegală.
Curtea amintește că, potrivit art. 79 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României se poate dispune "împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil".
Totodată, Curtea reamintește că reclamanții au avut drept de ședere în România până la data de 19.02.2008, iar la data de 18.02.2008 - cu o zi înainte de expirarea dreptului de ședere, reclamantul a solicitat eliberarea unei noi autorizații de muncă la "", iar această cerere a fost soluționată de instanțele judecătorești în mod irevocabil în sensul admiterii cererii reclamantului.
Ca urmare a acestei situații, Curtea reține că - în condițiile în care reclamantul este posesorul autorizației de muncă pentru lucrători permanenți - nu se poate reține caracterul nelegal al șederii domniei sale pe teritoriul Statului Român.
Instanța constată că eliberarea autorizației de muncă pentru cetățenii străini este reglementată prin Ordonanța de Urgență nr. 56 din 20 iunie 2007, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.
Conform art. 4 alin. 2 din Ordonanța de Urgență nr. 56/2007, "autorizația de muncă este necesară pentru obținerea vizei de lungă ședere pentru angajare în muncă sau, după caz, a permisului de ședere în scop de muncă".
Deciziile de returnare contestate în prezenta cauză au fost motivate prin aceea că reclamanții au depășit durata șederii în România cu 190 de zile, fiind depistați la data de 26.08.2008 în România (respectiv pe raza municipiului T), în condițiile în care viza de ședere expira la data de 19.02.2008.
Or, în cauză, instanțele judecătorești au reținut că reclamantul avea dreptul la eliberarea autorizației de muncă pentru lucrători permanenți, autorizație care îi permitea să obțină viza de lungă ședere pentru angajare în muncă.
În condițiile în care domnul este titularul unei astfel de autorizații, nu se poate reține caracterul nelegal al șederii domniei sale în România.
De asemenea, soarta dreptului de ședere în România al celorlalte două reclamante (soția și fiica minoră a reclamantului ) este strâns legată de recunoașterea dreptului de ședere în România acordat reclamantului.
Astfel, conform art. 46 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,"sponsorul posesor al unui permis de ședere temporară valabil un an, al unui permis de ședere permanentă sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare poate solicita reîntregirea familiei pentru:
a) soț/soție;
b) copiii minori necăsătoriți ai sponsorului sau ai soțului/soției, inclusiv cei adoptați și care se află în întreținerea efectivă a sponsorului sau a soțului/soției".
Totodată, potrivit art. 62 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, "străinilor intrați în România în conformitate cu prevederile art. 46, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 46 alin. (15), li se poate prelungi dreptul de ședere, astfel:
a) pentru soțul/soția sponsorului, dacă:
(i) prezintă documente din care să rezulte existența căsătoriei;
(ii) nu există o stare de bigamie sau de poligamie;
(iii) soții locuiesc împreună;
(iv) fac dovada mijloacelor de întreținere cel puțin la nivelul salariului minim net pe economie;
b) pentru ceilalți membri de familie ai sponsorului, dacă:
(i) prezintă documente din care să rezulte existența legăturii de rudenie;
(ii) locuiesc împreună cu sponsorul, în cazul minorilor;
(iii) fac dovada mijloacelor de întreținere cel puțin la nivelul salariului minim net pe economie".
Având în vedere că domnului i s-a recunoscut irevocabil dreptul de rămâne în România în vederea exercitării dreptului la muncă, Curtea reține că domnul nu a locuit ilegal pe teritoriul Statului Român în perioada 19.02.2008-26.08.2008 - perioadă în care era în curs de soluționare cererea legală a reclamantului de eliberare a autorizației de muncă pentru lucrători permanenți, necesară în vederea prelungirii dreptului de ședere în România, cererea care a fost depusă anterior expirării dreptului de ședere al reclamantului.
Cât privește situația celorlalte două reclamante (soția și fiica minoră a reclamantului ), date fiind relațiile de familie pe care acestea le au cu reclamantul - a cărui ședere în România nu poate fi considerată nelegală - Curtea constată necesitatea evaluării situației acestor reclamante și prin prisma dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În contextul în care România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului, autoritățile române, inclusiv instanțele judecătorești, sunt ținute de obligația asigurării drepturilor garantate prin această Convenție, inclusiv a dreptului la respectarea vieți private și de familie, prevăzut de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:
"1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora."
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru Statul Român, deci pentru toate autoritățile române, conform art. 46 din Convenția europeană a drepturilor omului - în evaluarea măsurii de îndepărtare a unui străin de pe teritoriul unui stat parte la Convenție se impune examinarea împrejurării dacă această măsură nu aduce atingere dreptului la respectarea vieți private și de familie, consacrat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aplicarea articolului 8 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, într-o hotărâre pronunțată împotriva Statului Român, respectiv în hotărârea dată în cauza Lupșa împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, în paragrafele 25-27, că"expulzarea unei persoane dintr-o țară în care locuiesc rudele sale apropiate poate constitui o ingerință în dreptul la respectarea vieții de familie, așa cum este el protejat de art. 8 1 din Convenție (Cauza Boultif împotriva Elveției, nr. 54273/00, 39, CEDO 2001-IX).
26. În cauza de față,Curtea relevă faptul că reclamantul, ajuns în România în 1989,locuit aici în mod legal, a învățat limba română,a înființat o societate comercialăși și-a întemeiat o familie cu o cetățeană română.Din această uniune a rezultat un copil cu dublă cetățenie, românăși sârbo-muntenegreană.
27.Integrarea reclamantului în societatea românească și caracterul efectiv al vieții sale de familie fiind incontestabile, Curtea consideră că expulzarea sa și interdicția de a intra pe teritoriul român au pus capăt acestei integrări și au generat o bulversare radicală în viața sa privată și de familie, pe care vizitele regulate ale partenerei sale și ale copilului lor nu au putut-o remedia. Drept care, Curtea consideră că a avut loc o ingerință în viața privată și de familie a reclamantului."
Instanța subliniază că interpretările Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii, iar instanțele naționale sunt obligate să înlăture aplicarea unor dispoziții legale naționale, în măsura în care aceste reglementări contravin dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum sunt interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat - într-o hotărâre pronunțată împotriva Statului Român, respectiv în hotărârea dată la 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru împotriva României (nr. 2), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 830 din 5 decembrie 2007, în paragrafele 103-104 - că "un sistem bazat pe supremația Convenției și a jurisprudenței aferente acesteia asupra drepturilor naționale este să asigure buna funcționare a mecanismului de apărare implementat de Convenție și de protocoalele sale adiționale. Nu este lipsit de importanță să reamintim în acest sens că, în recomandarea sa din data de 12 mai 2004 [Rec. (2004)6], Comitetul s-a felicitat pentru faptul că prevederile Convenției făceau parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare.Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor(mutatis mutandis, împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, p. 84, & 26).
104. Or, Curtea constată căstatutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale".
Date fiind aceste considerente, Curtea constată necesitatea evaluării situației reclamantelor și prin prisma dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că soția și fiica minoră a reclamantului au intrat în România și locuiesc neîntrerupt pe teritoriul Statului Român din 05.12.2006, așadar de peste doi ani.
În acest timp, fiica minoră a reclamantului a fost înscrisă la o grădiniță de copii din municipiul T, iar soția reclamantului a dat naștere unui copil la data de 4.12.2008.
Curtea reține, ca nefiind contestat, și faptul că reclamanții nu sunt cunoscuți cu antecedente penale pe teritoriul Statului Român.
Din cele expuse anterior, Curtea reține că reclamanții s-au integrat din punct de vedere social în România, respectând legislația Statului Român și exercitând o activitate legală în România
În aceste condiții, Curtea apreciază că măsura îndepărtării reclamanților de pe teritoriul Statului Român aduce atingere și dreptului acestora la respectarea vieții private și de familie, drept garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest context, Curtea apreciază că măsura îndepărtării reclamanților din România nu constituie o"măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora."
În consecință, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții, și și va anula Deciziile de returnare de pe teritoriul României nr. -/26.08.2008, nr. -/26.08.2008 și nr. - /26.08.2008, toate emise de Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al județului
Curtea va lua, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și.
Anulează Deciziile de returnare de pe teritoriul României nr. -/26.08.2008, nr. -/26.08.2008 și nr. - /26.08.2008, toate emise de Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al județului
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamanților -, și,-,.2
- pârâtului - Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al județului T, T,--10
Red./30.04.2009
Tehnored. / 08.05.2009/6 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
