Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 138/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 138/F/CA/2009
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului OFICIUL ROMÂN PENTRU - BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI H, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de av.Bulgarea și martorul, lipsind pârâții și martora -.
Din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA participă procuror
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
În ce privește pe martora, mandatarul reclamantului declară că renunță la audierea acesteia.
Față de renunțarea la audierea martorei, reprezentantul parchetului nu se opune.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Mandatarul reclamantului solicită admiterea contestației, să se dispună anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României și obligarea Oficiului Român pentru să prelungească reclamantului dreptul de ședere în România pe perioada prevăzută de lege. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a contestației, arătând că în mod corect s-a reținut de Biroul de că s-a încheiat doar o căsătorie de conveniență. Nici declarația martorului nu este concludentă, bazându-se doar pe auzite nu pe fapte concrete reținute de acesta personal.
După dezbaterea cauzei din partea reclamantului au fost depuse la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Constată că sub nr. 424 din 31.03.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei curți acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu MIRA - OFICIUL ROMÂN PENTRU - BIROUL H, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României a reclamantului, cu nr.-/25.03.2009 emisă de pârât și obligarea acestuia să prelungească reclamantului dreptul de ședere pe teritoriul României.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că decizia de returnare este nelegală, întrucât căsătoria încheiată cu, ROMÂN, este reală, bazată pe sentimente de iubire, respect și ajutor reciproc și nu încheiată de conveniență, cum se reține în decizia atacată.
Prin întâmpinare pârâtul solicită respingerea acțiunii, susținând că decizia a fost corect emisă, întrucât în interviul luat soților precum și din cercetările făcute la domiciliul declarat al soților s-a constatat că soții nu cunosc pregătirea profesională a celuilalt, soțul nu cunoaște câți frați are soția, cum se numesc aceștia și unde se află, că soții nu au declarat la fel cu privire la modul de a-și petrece week-end-ul anterior interviului și cei doi nu locuiesc efectiv la domiciliul declarat, inadvertențe ce au dus la concluzia, în opinia pârâtului, că este o căsătorie de conveniență.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul,s-a căsătorit cu numita (actual ), român, la data de 14.09.2008 la starea civilă din localitatea - Turcia.
Actul de căsătorie a fost transcris în registrul de stare civilă românesc la Consulatul General al României de la Istambul.
Reclamantul a intrat în România la data de 16.12.2008 în baza vizei de lungă ședere ( 924.731) acordată de Ambasada României la Istambul, în scopul reîntregirii familiei.
La data de 29.12.2008 reclamantul a formulat cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei. În vederea soluționării acestei cereri, reclamantul împreună cu soția sa au fost invitați la sediul Biroului pentru H în vederea susținerii unui interviu, ce au fost consemnate în procesele verbale din 10.03.2009 (filele 29-50).
De asemenea, s-au făcut verificări în ce privește domiciliul conjugal declarat, constatările fiind consemnate în procesul verbal din 02.02.2009(fila 28).
În urma analizei interviurilor luate celor doi soți și coroborate cu celelalte constatări, pârâtul a apreciat că între reclamant și soția sa s-a încheiat o căsătorie de conveniență, întrucât nici unui dintre soți nu cunoaște pregătirea profesională pe care o are celălalt soț, reclamantul nu cunoaște câți frați are soția sa, cum se numesc aceștia și unde se află, că cei doi soți au dat declarații contrare în legătură cu modul cum și-au petrecut week-end-ul anterior interviului, iar la domiciliul conjugal declarat din sat nr.95 județul H cei doi soți au locuit 10 zile în decurs de 2 luni, conform declarației numitului BENCHE (tatăl vitreg al soției reclamantului).
Pe baza acestor constatări, pârâtul BIROUL PENTRU Har espins cererea reclamantului de prelungire a dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei și a emis în consecință Decizia de returnare nr.- din 25.03.3009, atacată în prezenta cauză.
Decizia a fost comunicată reclamantului, care în termenul legal a contestat-
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul a încheiat cu soția sa o căsătorie reală, bazată pe sentimente de iubire și afecțiune reciprocă, iar nu o căsătorie de conveniență, așa cum a reținut pârâtul BIROUL PENTRU H prin decizia atacată.
Astfel. Potrivit art.63 din OUG nr.194/2002, " refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei, dacă în urma verificărilor efectuate rezultă că acea căsătorie este de conveniență".
Elementele pe baza cărora se poate constata că acea căsătorie este de conveniență și care au fost reținute prin decizia atacată, pot fi următoarele:
a) coabitarea matrimonială nu există
f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor.
Aceste elemente care să ducă la concluzia la care a ajuns pârâtul nu se regăsesc în cauză.
Împrejurarea că nici unul dintre soți nu cunoaște pregătirea profesională a celuilalt soț în contextul în care majoritatea celorlalte răspunsuri la interviu au fost concordante și au privit elemente esențiale ale căsătoriei celor doi, precum și a confuziei frecvente care se face între pregătire profesională și ocupație, mai ales la persoane din două culturi diferite, este irelevantă și nu denotă că cei doi soți ar fi încheiat o căsătorie de conveniență.
Asemenea, nu poate fi reținută nici împrejurarea că reclamantul nu cunoaște câți frați are soția sa, cum se numesc și unde se află, în condițiile în care chiar soția nu cunoaște marea majoritate a acestor date (fila 154 - întrebarea 5).
Probele converg spre concluzia că reclamantul conviețuiește împreună cu soția sa și aceasta indiferent de locul efectiv unde locuiesc, așa încât discordanțe în legătură cu modul de petrecere a ultimului week-end sau cu împrejurarea că cei doi nu au locuit în sat decât 10 zile în curs de 2 luni, nu sunt de natură a înlătura această concluzie.
Așa fiind, decizia atacată a fost emisă nelegal, motiv pentru care va fi anulată, iar pârâtul va fi obligat să prelungească dreptul reclamantului de ședere în România în condițiile art.62 alin.3 lit.a din OUG nr.194/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, cu domiciliul în România, comuna de, sat nr.95, județul H împotriva pârâtului OFICIUL ROMÂN PENTRU - BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI H, cu sediul în municipiul D,-, județul H și în consecință:
decizia de returnare de pe teritoriul României nr.-/25.03.2009 emisă de pârât pe numele reclamantului și obligă pârâtul să prelungească acestuia dreptul de ședere pe teritoriul României conform art.62 alin.3 lit.a din OUG nr.194/2002, actualizată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 Iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./6 ex./29.06.2009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
