Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 1898/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1898

Ședința publică din data de 6 mai 2009

Curtea constituită din:

JUDECĂTOR 1: Nemenționat

GREFIER:

Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul Oficiul Român pentru, prin consilier juridic, lipsind reclamantul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii și menținerea deciziei contestate emisă în temeiul art. 11 alin. 1 din nr.OUG 194/2002, arătând că la data la care reclamantul a solicitat prelungirea dreptului de ședere avea ședere ilegală de 37 zile, nu era posesor de autorizație de muncă, nu a depus dovezi din care să rezulte că întârzierea depunerii cererii s-a datorat unor cauze neimputabile.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acțiunii ca neîntemeiată și menținerea a deciziei de returnare, emisă conform dispozițiilor legale.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la data de 18 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, anularea deciziei de returnare nr. 96558/27.12.2007 și obligarea pârâtului la prelungirea dreptului său de ședere pe teritoriul României, în scop de muncă.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că, la data de 10.12.2007, a depus la ORI cerere pentru prelungirea dreptului de ședere în scop de muncă, cerere respinsă pe motiv că nu ar fi titularul unei autorizații în scop de muncă; or, arată reclamantul, el a venit în România în scop de angajare în muncă, având viza nr. - emisă la 11.07.2007 emisă în baza avizului Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 9 aprilie 2008, pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU s-a opus admiterii prezentei contestații.

În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că, la momentul cererii reclamantului de prelungire a dreptului de ședere, acesta deja locuia ilegal pe teritoriul României de 37 de zile, viza invocată oferindu-i drept de ședere doar pentru 90 de zile, astfel că, în considerarea șederii ilegale a reclamantului, în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și art. 4 alin. 4 din OUG nr. 194/2002, a fost emisă în mod legal decizia de returnare. În egală măsură, s-a reținut că, potrivit documentelor depuse de reclamant la ORI în susținerea cererii sale, acesta nici nu deținea o autorizație de muncă valabilă.

Examinând contestația reclamantului prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:

1. Prin Decizia de returnare nr. 96558/27.12.2007 ( 18), pârâtul a respins reclamantului cererea de prelungire a dreptului de ședere în temeiul art. 52 din OUG nr. 194/2002, stabilind în sarcina acestuia obligația de părăsire a teritoriului României în 30 de zile de la data luării la cunoștință a deciziei.

Motivele adoptării acestor măsuri le-a constituit pe de o parte faptul că reclamantului îi încetase dreptul legal de ședere conferit de viză, de 90 de zile, din data de 3 noiembrie 2007, iar pe de altă parte că nu este titularul unei autorizații de muncă valabile.

2. Potrivit disp. art. 79 alin. 1 din OUG nr. - privind regimul străinilor în România, "Împotriva străinilor care au intrat ilegal,a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală,a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentru poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României".

Potrivit art. 80 alin. 3 lit. b, "Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel:

b) în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept".

3. Or, reclamantul a intrat în România în data de 5 august 2008 în baza unei vize de lungă ședere acordată de misiunea diplomatică a României la, viză care i-a oferit drept de ședere pe o durată de 90 de zile, astfel că șederea sa legală a încetat în data de 4 noiembrie 2007.

În condițiile în care reclamantul a formulat cerere de prelungire a dreptului de ședere abia în data de 10 decembrie 2007, dată la care deja locuia ilegal pe teritoriul României de 37 de zile, ipoteza normei legale privind emiterea deciziei de returnare, adică a art. 79 alin. 1 din ordonanță, este întrunită.

4. Mai mult, cererea de prelungire a dreptului de ședere, chiar tardivă depusă, nici nu era susținută de actele doveditoare impuse de lege, lipsind autorizația de muncă, document esențial impus de prevederile art. 56 alin. 1 lit. a din OUG nr. 194/2002, text potrivit căruia "intrați în România în scopul angajării în muncă li se prelungește dreptul de ședere temporară, dacă:

a) sunt titulari ai unei autorizații de muncă valabile

".

Prin urmare, în baza art. 52 din ordonanță, care statuează că "Dacă la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale și condițiile speciale în funcție de scopul șederii, prevăzute în prezenta secțiune, străinului i se refuză prelungirea dreptului de ședere temporară", pârâtul a procedat conform prevederilor legale.

În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază refuzul pârâtului de a-i prelungi reclamantului dreptul de ședere, precum și decizia de returnare, ca temeinice și legale, astfel că - în baza art. 84 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România - va respinge ca nefondată prezenta contestație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul, cu reședința în mun. B,-,. 32,. 1,. 2,. 11, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în mun. B, str. lt. col. nr. 15A, sector 5.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.

JUDECĂTOR GREFIER

Red./dact.2 ex.MN/MN

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 1898/2009. Curtea de Apel Bucuresti