Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 693/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.693
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI se prezintă procuror.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, prin consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 10.02.2009 au fost depuse la dosar relațiile solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2.
Apărătorul reclamantei depune la dosar o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă cu privire la pensia de întreținere a nepotului reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea contestației, astfel cum a fost precizată, anularea deciziei de returnare și obligarea pârâtului la acordarea tolerării pe teritoriul României.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de returnare ca fiind temeinică și legală arătând că reclamanta a avut prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României până la data de 12.08.2008 și nu a respectat obligația ca în termen de 30 de zile de la această dată să se adreseze Oficiului Român pentru în vederea prelungirii dreptului de ședere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată arătând că măsura dispusă de Oficiul Român pentru este în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Oficiul Român pentru - Direcția pentru a Municipiului B - Serviciul pentru combaterea șederii și muncii ilegale a străinilor B, solicitând anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.-/01.10.2008, interzicerea îndepărtării sale de pe teritoriul României și obligarea pârâtului la tolerarea sa pe teritoriul României.
În subsidiar,a solicitat suspendarea punerii în executare a măsurilor de îndepărtare dispuse în baza deciziei de returnare, până la soluționarea dosarului penal nr.6297/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2
În motivarea contestației a arătat că, în cadrul deciziei se regăsesc perpetuate, în ambele limbi (română și engleză) erori majore de temeinicie legală a motivelor de emitere a deciziei.
Astfel, art.82 alin.3 din OUG nr.194/2002, reglementează contestarea deciziei de returnare și nu încadrarea motivelor de părăsire a teritoriului sau termenul în care se poate face acest lucru.
De asemenea, în cadrul alin.3 nu există lit.a sau pct.i, iar art.87 alin.1 nu are lit.a, art103 -104 din OUG nr.194/2002 nu reglementează condițiile tolerării ci statuează condițiile de eliberare a permiselor de ședere și regimul acestora.
Reclamanta a apreciat că nu au fost luate în considerare condițiile și motivele întemeiate care o determină să rămână peste viză pe teritoriul României, în privința sa fiind aplicabile disp.art.89, art.98 și art.99 din OUG nr.194/2002, întrucât dosarul penal nr.6297/P/2007 al Parchetului d pe lângă Judecătoria Sector 2 nu a fost finalizat fiind convocată pentru termenul din 14.10.2008 și în plus este bunica unui cetățean român minor a cărui asigurare de venituri necesare întreținerii depinde de prezența sa pe teritoriul României, având calitatea de pârâtă în dosarul intentat pentru plata pensiei de întreținere.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât la momentul depistării, reclamanta nu avea un drept de ședere valabil, încălcând disp. art.11 alin.1 și art.4 alin.4 din OUG nr.194/2002.
Simpla existență a unui proces penal pe rol, fără instituirea măsurii de nepermitere a ieșirii de către magistrat, conform art.15 alin.1 dn OUG nr.194/2002, nu poate constitui cauză de neîndepărtare sau motiv de prelungire a dreptului de ședere.
Pârâtul a mai precizat că reclamanta nu se află în niciuna din situațiile de acordare a tolerării și nici nu a făcut dovada unor motive obiective care o împiedică că părăsească țara.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar, reclamanta a apreciat că decizia de returnare este anulată având în vedere că nu i s-a asigurat traducerea în limba maternă sau într-o limbă internațională a documentelor pe care a fost obligată să le semneze și nici a conversațiilor în limba maternă în timpul verificărilor efectuate.
Decizia a fost emisă cu falsa mențiune că nu întrunește condițiile tolerării, nefiindu-i explicate drepturile de care se bucură.
, că fiind rudă de gradul I în linie ascendentă cu soțul cetățenei române și bunica lui, nu a știut că își poate prelungi dreptul de ședere pentru reîntregirea familiei.
A mai susținut că prin adoptarea deciziei i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât este cercetată într-un dosar penal și în cazul neacordării tolerării va deveni imposibilă asigurarea apărării în dosarul respectiv.
A invocat art.6 alin.3, art.13 și art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art.10 și art.11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul la Convenție, încheiat la 22.11.1984 la Stasbourg.
Au fost depuse la dosar decizia contestată, documentația care a stat la baza emiterii acesteia, sentința civilă nr.9564/2008 a Judecătoriei Sector 2
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că reclamanta a avut prelungit dreptul de ședere în România pentru activități comerciale în perioada 13.08.2007 - 12.08.2008,astfel încât la data depistării - 01.10.2008 nu mai avea un drept de ședere valabil.
În consecință, pârâtul a emis Decizia de returnare de pe teritoriul României nr.-/01.10.2008 prin care reclamanta era obligată să părăsească acest teritoriu în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei, întrucât șederea sa a devenit ilegală.
În fapt, s-a reținut că reclamanta nu a părăsit teritoriul României până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin permisul de ședere.
Curtea apreciază că această deciziei este legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor OUG nr.194/2002, susținerea reclamantei că există erori majore de temeinicie legală a motivelor de emitere a deciziei fiind neîntemeiată.
Pârâtul a avut în vedere textele de lege cuprinse în OUG nr.194/2002 care a fost republicată în Monitorul Oficial nr.421/05.06.2008 și care a intrat în vigoare la 04.07.2008, potrivit art.152 alin.1, reclamanta raportându-se în motivarea contestației la forma ordonanței anterioară republicării.
Se constată că, reclamanta nu a respectat obligația reglementată de art.4 alin.4 din OUG nr.194/2002, conform căruia străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.
În același sens sunt și disp. art.11 alin.1 din ordonanță care stabilesc că străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.
Aprecierea reclamantei că art.11 alin.1 nu-și mai poate produce efectele în cazurile speciale reglementate de art.89, 98 și 99 din ordonanță nu constituie un argument în favoarea admiterii contestației, atâta timp cât reclamanta nu se află în niciuna din situațiile reglementate expres și limitativ de aceste dispoziții.
Art.89 devenit art.92 după republicarea ordonanței, prevede cazurile în care îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României este interzisă, reclamanta neîncadrându-se în niciunul dintre acestea.
Faptul că este bunica unui cetățean român minor căruia trebuie să îi plătească pensie de întreținere în temeiul unei hotărâri judecătorești (sentința civilă nr.9564/06.11.2008 a Judecătoriei Sector 2 B, definitivă și irevocabilă prin nerecurare) nu face aplicabile în cauză disp. art.92 alin.1 lit.b din OUG nr.194/2002 care se referă la interzicerea îndepărtării străinului care este părinte al unui minor care are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau dacă există obligația plății pensiei alimentare, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate.
Or, reclamanta este bunica și nu mama minorului față de care are obligația de a plăti lunar pensie de întreținere, astfel încât nu se poate prevala de reglementarea cuprinsă în acest text de lege.
S-a mai invocat existența dosarului penal nr.6297/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B în care reclamanta a fost citată, dosar care nu s-a finalizat și care, în opinia sa, împiedică îndepărtarea sa de pe teritoriul României.
Sub acest aspect, Curtea reține din relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, la data de 10.02.2009 că acest dosar se află la Poliția Sectorului 2 B - Compartimentul Cercetări Penale, fiind începută urmărirea penală față de reclamantă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005. Față de reclamantă nu a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara.
În aceste condiții nu îi sunt aplicabile reclamantei disp. art.15 alin.1 lit.a din OUG nr.194/2002 care prevăd că străinului nu i se permite ieșirea din țară dacă este învinuit sau inculpat într-o cauză penală și magistratul dispune instituirea măsurii interdicției de părăsire a localității sau a țării.
Atâta timp cât față de reclamantă nu a fost instituită una din aceste interdicții, i se permite ieșirea din țară, nefiind incidente disp. art.92 alin.3 din ordonanță conform cărora punerea în executare a măsurilor de îndepărtare se suspendă în cazul străinilor care se află în una dintre situațiile prev. la art.15 alin.1 până la data la care încetează motivele de nepermitere a ieșirii din țară.
Nu se poate considera că prin emiterea deciziei de returnare i se încalcă dreptul la apărare în dosarul penal, drept consacrat de normele invocate în cererea precizatoare, având în vedere că reclamanta are posibilitatea angajării unui apărător care să o reprezinte în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței și care să-i asigure apărarea, prezența reclamantei nefiind considerată absolut necesară, motiv pentru care nu a fost dispusă față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Cât privește referirea pe care o face la art.1 din Protocolul la Convenție încheiat la Strasbourg la 22.11.1984, se constată că aceasta nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei întrucât vizează expulzarea străinului care își arte reședința în mod legal pe teritoriul unui stat.
Or, față de reclamantă nu a fost dispusă măsura expulzării, ci măsura îndepărtării de pe teritoriul României în temeiul OUG 194/2002.
A mai solicitat reclamanta acordarea tolerării, cererea care este neîntemeiată, nefiind împiedicată că părăsească teritoriul României din motive obiective în sensul art.102 alin.2 din OUG nr.194/2002, respectiv de împrejurări independente de voința sa, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate.
Situațiile de tolerare sunt prevăzute expres și limitativ de art.103 din ordonanță, reclamanta neaflându-se în niciuna dintre acestea, cele două motive invocate (existența dosarului penal și prestarea întreținerii către nepotul său minor) neîncadrându-se prevederile acestui text de lege.
Susținerea din cererea precizatoare că nu i s-a asigurat traducerea în limba maternă sau într-o limbă internațională a documentelor anterioare emiterii deciziei de returnare nu poate constitui un motiv de anulare a deciziei având în vedere că aceasta a fost redactată și în limba engleză, iar conținutul său concordă cu cel al proceselor verbale care au stat la baza emiterii sale.
Mențiunile din procesul verbal de verificare și din Referatul cu propunere de eliberare a deciziei de returnare nu sunt nule pe considerentul că reclamanta nu a înțeles conversațiile în timpul verificărilor, atâta timp cât aceste mențiuni rezultă din evidențele instituțiile care dețin date cu privire la străinii aflați pe teritoriul României, acestea fiind conforme cu realitatea.
Împrejurarea că reclamanta nu a știut că fiind ruda unui cetățean român la întreținerea căruia contribuie, îți poate prelungi dreptul de ședere pentru reîntregirea familiei, nu poate constitui un motiv de nulitate a deciziei de returnare la emiterea căreia au fost respectate toate prevederile legale incidente, reclamanta având posibilitatea de a formula o cerere de prelungire a dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei.
Referitor la cererea subsidiară de suspendare a punerii în executare a măsurii îndepărtării până la soluționarea dosarului penal, Curtea apreciază că este neîntemeiată reținând, pe de o parte că potrivit art.84 alin.3 din OUG nr.194/2002, contestația împotriva deciziei de returnare suspendă executarea măsurii de îndepărtare până la soluționarea contestației, iar pe de altă parte că nu există temei legal pentru ca instanța să dispună suspendarea executării, după momentul la care se dezinvestește de soluționarea cauzei prin pronunțarea unei hotărâri, OUG nr.194/2002 necuprinzând o asemenea reglementare.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația, astfel cum a fost precizată de reclamanta,cu reședința în B,-, Bl.2..B,.4,.62, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B Str.-.-. nr.2. sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Gh./5 ex.
20.03.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
