Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 72/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 72
Ședința publică din 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul împotriva intimatului Serviciul pentru străini al Județului T, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic în reprezentarea intimatului, lipsă fiind contestatorul iar în reprezentarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara se prezintă Procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea acțiunii, precizând că, contestatorul nu mai deține autorizație de muncă și ca atare nu i s-a prelungit durata de ședere în România
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită respingerea contestației, ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Timișoara -Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr-, contestatorul a chemat în judecată intimatul Serviciul pentru al Județului
În motivare arată că la data de 21.01.2008, i s-a adus la cunoștință luarea împotriva sa în baza art. 80 aliniatul 3 litera b din nr.OUG 194/2002, a măsurii administrative de îndepărtare d pe teritoriul României pe motiv că i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere. În motivarea deciziei se arată că în ultimii doi an a avut un drept de ședere pe teritoriul României pentru activități comerciale în baza unui plan de afaceri pe care nu l-a respectat.
În realitate, a arătat contestatorul, începând cu anul 2004, fost administrator al societății comerciale Internațional cu sediul în B, sector 2,-, bloc. 42,. 188, înregistrată la. B, sub nr.- J 40/10084/2004, cui -, fapt pentru care i s-a acordat un drept de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de nr.OUG 194/2002 republicată.
Societatea și-a respectat cu regurozitate planul de afaceri propus, realizând profit și funcționând și în prezent.
În anul 2005, cesionat părțile sociale deținute în cadrul INTERNAȚIONAL și s-a întors în, pentru a-și susține financiar mamar, care era bolnavă.
La data de 31.08.2007 a revenit în România, în baza unei vize de lungă ședere pentru angajare în muncă, în scopul de a se angaja în calitate de intendent la .- Ulterior a depus toate documentele necesare la Serviciul pentru străini al județului T, în vederea prelungirii dreptului de ședere, în baza art. 56 din nr.OUG 194/2002 republicată.
În continuare contestatorul consideră că decizia de returnare a sa de pe teritoriul României este netemeinică și nelegală. Astfel, nu există nici un motiv pentru care să nu i se prelungească dreptul la ședere pe teritoriul României, fiind întrunite în cazul său toate condițiile speciale prevăzute de art. 56 aliniatul 1 al nr.OUG 194/2002 republicată.
De asemenea consideră că sunt întrunite condițiile generale de prelungire a dreptului de ședere temporară, prevăzute de art. 50 din nr.OUG 194/2002, inclusiv cea referitoare la respectarea anterioară a scopului pentru care i s-a acordat dreptul de ședere, întrucât contestatorul a îndeplinit în mod efectiv calitatea de administrator în cadrul INTERNAȚIONAL, care a desfășurat o activitate comercială legală, în baza planului de afaceri propus și aprobat și cu respectarea condițiilor prevăzute de actul normativ menționat. Refuzul de prelungire a dreptului de ședere în ceea ce îl privește este nu doar ilegal, ci aduce o gravă stingere drepturilor și libertăților sale fundamentale.
Menționează că în prezent locuiește în orașul Sânnicolau M în baza unui contract de închiriere.
Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:
Prin Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 94207/25.01.2008 emisă de Serviciul pentru al Județului T, s-a dispus obligarea domnului, cetățean chinez, la părăsirea teritoriului României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a deciziei respective.
Măsura obligării reclamantului la părăsirea teritoriului României a fost motivată prin împrejurarea că domnul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 56 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în sensul că în ultimii doi ani reclamantul a obținut dreptul de ședere în România în baza unui plan de afaceri pe care nu l-a respectat.
Instanța constată că la data de 26.11.2007, domnul a solicitat Autorității pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în România pentru străini angajați în muncă, cererea fiind atașată în copie la fila 25 dosar.
Având în vedere că domnul obținuse anterior permisiunea de ședere în România în calitate de asociat la o societate comercială, respectiv o viză de lungă ședere pentru desfășurarea de activități comerciale, Serviciul pentru al Județului T l-a invitata pe reclamant să indice modul în care societatea al cărei asociat a fost reclamantul - respectiv " International" - a respectat planul de afaceri impus de lege.
Conform raportului atașat la fila 28 dosar, domnul nu a putut oferi dovezi în privința respectării planului de afaceri de către societatea în cauză, arătând că a părăsit România în anul 2005 și a revenit la 31.08.2007.
Instanța precizează că dreptul reclamantului, în calitate de cetățean străin, de a locui pe teritoriul Statului Român este reglementat prin Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, fiind modificată ulterior prin Legea nr. 482/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2005, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 306/2005); prin Legea nr. 306/2005; prin Legea nr. 56/2007 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 347/2007).
Conform art. 44 alin. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002,"autorizația de muncă nu se acordă străinilor care în ultimii 2 ani au avut un drept de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale și nu au respectat planul de afaceri prevăzut la art. 43 alin. (2) lit. a)".
Conform art. 43 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, viza de lungă ședere pentru desfășurarea de activități comerciale se acordă pe baza avizului Agenției Române pentru Investiții, iar" avizul Agenției Române pentru Investiții se acordă străinilor prevăzuți la alin. (1), care îndeplinesc următoarele condiții:
a) existența unui plan de afaceri care să cuprindă date referitoare la natura, amplasarea, durata activității avute în vedere, nevoile estimate de forță de muncă, precum și proiecția activității financiare pe perioada amortizării investiție."
În raport cu aceste dispoziții legale, instanța reține că domnul are posibilitatea obținerii prelungirii dreptului de ședere temporară în scop de muncă numai dacă dovedește că - având dreptul de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale - a respectat planul de afaceri prevăzut la art. 43 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002.
Instanța precizează că, potrivit art. 50 alin. 2 lit. e) din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, "dreptul de ședere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă:
e) a respectat anterior scopul pentru care i s-a aprobat șederea în România".
Or, domnul nu a făcut dovada respectării planului de afaceri de afaceri, deși a solicitat și a obținut anterior viza de lungă ședere pentru desfășurarea de activități comerciale, viză care impunea obligația realizării unui plan de afaceri.
Dată fiind această constatare, instanța apreciază că, în condițiile în care Autoritatea pentru a refuzat reclamantului în mod legal prelungirea dreptului de ședere temporară în România pentru străini angajați în muncă, dreptul reclamantului de a locui în România a încetat.
Conform art. 79 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. nr. 194/2002,"împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentru poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României".
Date fiind aceste dispoziții legale, instanța constată legalitatea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 94207/25.01.2008 emisă de Serviciul pentru al Județului T, urmând a respinge ca nefondată contestația formulată de domnul împotriva acestei decizii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul împotriva Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 94207/25.01.2008 emisă de Serviciul pentru al Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 26.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - LIBER -
GREFIER,
- -
Red./5.05.2008
Tehnodact./2 ex./5.05.2008
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Claudia
