Sesizări conform legii 144/2007. Sentința 14/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 14/
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamanta . în contradictor cu pârâta Agenția Națională de, având ca obiect sesizări conform Legii nr. 144/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2010, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin acțiunea promovată, reclamanta . a solicitat, în contradictor cu Agenția Națională de, anularea actului de constatare a stării de incompatibilitate nr. 76//14.09.2009 emis de pârâtă.
În fapt, reclamanta deține funcția publică de consilier juridic șef serviciu și director executiv la Instituția Prefectului Județului I și, potrivit actului administrativ atacat, s-ar afla în incompatibilitate potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 2 lit. c din Legea nr. 161/2003, deoarece are și calitatea de asociat unic și administrator al Societății Profesionale de Consilieri Juridici SRL
Deoarece pentru a exista starea de incompatibilitate este necesar, conform Legii nr. 161/2003, să fie întrunite două condiții, și anume: să existe o acțiune efectivă a celei de a doua funcție sau o desfășurare efectivă a altor activități, și a doua condiție este ca aceasta să fie făcută cu intenția expresă a funcționarului public, reclamanta susținând motivat că nu s-a aflat niciodată în stare de incompatibilitate.
Deoarece din luna martie 2009 reclamanta și familia sa au fost supuși unor traume morale prin articole diverse în presă și alte mijloace din mass-media, iarîn luna iunie 2009 decedat soțul, care era preot, fiind foarte afectat de atmosfera și ancheta derulată pe această temă, reclamanta solicită în acest sens daune morale în sumă de 50.000 lei.
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 144/2007 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus duplicatul actului administrativ a cărui anulare se solicită.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinarea și documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ a cărui anulare se solicită (filele 9 - 52).
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că pentru perioada cuprinsă între 17.01.2006 - 18.06.2008 reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând simultan atât funcții publice, cât și calitatea de asociat unic și administrator al Societății Profesionale de Consilieri Juridici SRL
Curtea, examinând acțiunea și înscrisurile depuse de ambele părți, reține următoarele:
La data de 02.03.2009, pârâta a fost sesizată de către Instituția Prefectului Județului I, cu privire la o posibilă stare de incompatibilitate în care se afla reclamanta ., în dubla sa calitate de funcționar public, respectiv director executiv al Direcției Juridice din cadrul Instituției Prefectului Județului I, și totodată de asociat unic și administrator Societății Profesionale de Consilieri Juridici SRL I, cu sediul în Mun. I, firmă aflată în prezent în stare de lichidare.
Reclamanta a înființat în anul 2005 Societatea Profesională de Consilieri Juridici SRL I, însă această societate nu a funcționat niciodată, motiv pentru care a fost dizolvată prin sentința comercială nr. 2109/E din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, motiv pentru care a și dat declarația de avere din data de 26 mai 2009.
Cu privire la legalitatea actului administrativ, se va observa că sesizarea formulată de Instituția Prefectului Județului I (fila 19 dosar) nu îndeplinește condițiile impuse de art. 20 alin. 1 și 2 din nr.HG 1344/2007, deoarece are un caracter comun și nu individual, nu descrie fapta și nici data săvârșirii acesteia.
Referitor la legalitatea actului administrativ a cărui anulare se solicită se va observa că încalcă două principii de drept, și anume acela al dreptului la apărare și principiul imparțialității prevăzut de dispozițiile art. 13 și 14 din legea nr. 144/2007. Reclamantei i-a fost comunicată numai înștiințarea cu privire la declanșarea procedurii de verificare.
Raportat la încălcarea principiului imparțialității se va avea în vedere motivarea pentru caz similar a actului de constatare nr. 76//05.10.2009 privind pe - (filele 81 - 84 dosar).
Pe fondul cauzei, se va avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 2 lit. c din Legea nr. 161/2003, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, astfel: "c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată".
Conform acestui text și din dispozițiile art. 49 alin. 3 din Legea nr. 144/2007, republicată, rezultă că pentru a se putea reține starea de incompatibilitate a funcționarului public trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții referitoare, pe de o parte, la natura deținerii altor funcții și desfășurarea altor activități și, pe de altă parte, la caracterul unităților în care se dețin funcțiile și se desfășoară cumulativ activitățile, în sensul că:
-funcțiile și activitățile trebuie să fie deținute și desfășurate efectiv și cu intenția de a realiza un cumul cu funcțiile publice, iar
-unitățile în care se realizează cumulul să aibă natură comercială ori cel puțin scop lucrativ și să fie în stare de funcționare
Este adevărat că reclamanta a înființat în anul 2005, potrivit Legii și Statutului consilierilor juridici, societatea profesională în discuție, însă această societate nu a avut nici o activitate, nu a încasat nici o sumă de bani, nu a eliberat nici o chitanță, motiv pentru care nici nu a întocmit vreodată și nu a depus bilanțul, ceea ce a determinat ORC să ceară dizolvarea, care s-a și dispus prin sentința comercială nr. 2109/E din 21 septembrie 2007, în dosarul nr- al Tribunalului Iași, sentință care era irevocabilă la data de 26 mai 2008, când reclamanta a dat declarația de avere, pe care pârâta o încriminează, pentru ca aceeași instanță prin încheierea nr. 6877 din 18 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 28479/2008 să dispună, la cererea I, numirea unui lichidator, astfel că reclamanta nu a putut să dețină efectiv vreo funcție, să desfășoare efectiv activitate și să realizeze venituri în cadrul acestei societăți care nu a funcționat nici un moment.
Sub aspect obiectiv, legea nu sancționează simpla "înființare" sau "constituire" de către funcționarul public a unei unități comerciale ori cu scop lucrativ, ci "deținerea de funcții" și "desfășurarea de activități" într-o asemenea unitate, ceea ce nu e posibil decât în etapa de funcționare a respectivei unități, funcționare care, în speță, nu a avut loc.
Sub aspect subiectiv, reclamanta nu a avut intenția de a realiza o situație de incompatibilitate, ci intenția de a se crea o garanție că, în cazul încetării funcției publice, va avea alternativa imediată a unui loc de muncă.
Cererea pentru daune morale este fondată, deoarece în toată perioada începând cu luna martie 2009 și până în prezent reclamanta, împreună cu întreaga familie, a fost supusă unei presiuni și traume morale deosebite, a suferit oprobriul public nemeritat în presă, internet, al cetățenilor și chiar al enoriașilor soțului său preot, care a și decedat în luna iunie 2009 și datorită acestei atmosfere creată în jurul reclamantei de declanșarea anchetei pentru o presupusă stare de incompatibilitate, cererea este întemeiată, urmând a se stabili un alt cuantum, avându-se în vedere practica judiciară în materie.
Față de cele reținute, urmează a se admite contestația și a fi anulat Actul de constatare nr. 76/1./14.02.2009 emis de Agenția Națională de.
Având în vedere motivele de fapt ale reclamantei, cât și practica CEDO, urmează a fi obligată pârâta la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale.
Conform art. 274 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi obligată pârâta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de reclamanta . împotriva Actului de constatare nr. 76//14.09.2009 emis de Agenția Națională de.
Anulează Actul de constatare nr. 76/1./14.09.2009 emis de Agenția Națională de.
Obligă pârâta la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale, datorate contestatoarei.
Obligă pârâta să plătească contestatoarei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 ianuarie 2010.
Președinte
- - Grefier
- -
Red.
Tehnored.
4 ex.
18.02.2010
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia
