Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1081/2008
Ședința publică din data de 23 martie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Sărăcuț Mihaela
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 1764 din 03.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații, PRIMARUL COMUNEI, și, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat pentru recurenții, avocat, pentru intimații, a și, avocat, pentru intimata Primăria Comunei, consilier juridic și pentru intimații, și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 17.03.2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților, și, prin care s-a solicitat respingerea recursului, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanții părților adverse.
Reprezentanții părților, au învederat instanței că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul recurenților a solicitat admiterea recursului, schimbarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanți, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare. A susținut că, prin eliberarea autorizației de construire clienților săi li s-a încălcat în mod flagrant dreptul de proprietate și că, toate imobilele au făcut obiectul Legii 18.
Reprezentanta intimaților, a și a solicitat respingerea recursului, cu cheltueili de judecată, conform dovezii depuse la dosar, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, susținute oral pe fond. A arătat că, clienții săi folosesc terenul de 5 ani și când s-au făcut măsurătorile vecini au fost acolo, nu au fost invitați în mod expres, dar au fost acolo.
Reprezentantul intimaților, și a solicitat respingerea recursului, conform celor experimate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor depuse la dosar. Respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 50/1991, nu îți dă dreptul să construiești pe terenul vecinilor.
Reprezentanta intimaților, a și a susținut în replică, că este vorba de o suspendare pe civil și nu pe contencios.
Reprezentantul recurenților în replică a susținut că, nu sunt respectate dispozițiile Legii nr. 50/1990, și dacă ar fi nu are relevanță.
Reprezentantul intimaților, și a susținut că, există pe rol înregistrat dosarul nr-, pentru grănițuire și că prin întâmpinare s-a arătat că, clienții săi sunt primii cumpărători, recurenții cumpărând succesiv.
Reprezentanta intimatei Primăriei Comunei a solicitat respingerea recursului pentru motivele din întâmpinare.
În replică, reprezentantul recurenților a susținut că, suprapunerea din punct de vedere fizic nu a fost de la bun început sesizată și că, urmează să se efectueze lucrări de expertiză, prin care să se constate în ce măsură se suprapun suprafețele de teren în discuție.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1764 din 03 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții, a,.
A fost respinsă cererea extinsă formulată de reclamanții, împotriva pârâților, a, decedată - prin succesori și, Primarul Comunei, având ca obiect suspendarea executare act administrativ.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea pârâților, privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art.14 pct.1 din Legea nr.554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
În privința primei condiții legea nu conține reglementări, dar existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, care este emis pe baza legii și pentru executarea acestora.
Reclamanții prin cererea promovată au solicitat suspendarea executării autorizației de construire pe considerentul că măsurătorile de atribuire a numărului cadastral pentru terenul lor evidențiază o suprapunere peste terenul pârâților.
Raportul de control OCPI C înregistrat sub nr.5547/07.05.2008, atestă că la identificările parcelelor in teren nu a fost prezent și fostul proprietar, apreciindu-se că acesta ar fi putut să dea informații utile atât cu privire la amplasament cât și la poziția parcelelor, considerent pentru care s-a propus refacerea documentației cadastrale, înregistrată sub nr.517/11.02.2008, cu efectuarea identificărilor și măsurătorilor atât în prezența vecinilor cât și a acestuia.
Pe de altă parte, la data emiterii autorizației de construire, organul emitent s-a bazat pe actele emise de autoritățile competente, respectiv extrasul de carte funciară și documentația cadastrală aferentă nr. cadastral 734, avizată de OCPI C, care sunt legale și se bucură de prezumția de legalitate până la constatarea contrariului de către instanța de contencios, împrejurări neimputabile pârâților.
Referitor la cea de a doua condiție, legea a definit paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil, sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Atât terenul reclamanților cât și al pârâților au făcut obiectul Legii 18/1991, respectiv a Legii 169/1997, eliberându-se titlu de proprietate și in prealabil procese verbale de punere in posesie, terenurile fiind predate proprietarilor de drept, care de la acea dată le-au folosit așa cum au fost identificate pentru fiecare nr.topografic, nr. și parcelă. Reclamanții sunt cei care au dobândit prin cumpărare terenul cu nr. cadastral 1013/2/1/2/1 și la data cumpărării aveau obligația identificării amplasamentului acestora.
Apărarea formulată de reclamanți în sensul că prin executarea lucrărilor de construcție autorizate li se încalcă parțial limitele de proprietate nu a fost dovedită in cauză și nici împrejurarea că suntem in prezența unei suprapuneri de terenuri, deoarece pârâții sunt cei care au folosit terenul de la data atribuirii în condițiile Legii 18/1991.
În susținerea aceleiași cereri reclamanții au învederat și faptul că nu li s-a solicitat acordul în calitate de vecini ori acest aspect reprezintă o chestiune care vizează fondul cauzei și implică o analiză aprofundată in cadrul judecării acțiunii, având ca obiect anularea autorizației de construire neputând fi cenzurată de instanța investită cu soluționarea unei cereri de suspendare în baza art.14 al.1 din Legea nr.554/2004.
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, respectiv caz bine justificat și pagubă iminentă, motiv pentru care a fost respinsă cererea, astfel cum a fost extinsă, ca nefondată.
Potrivit prevederilor art.274 pr.civ. reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Cererea pârâților, a, și privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca nefondată la dosarul cauzei nedepunându-se acte care să le justifice.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs recurenții solicitând admiterea recursului în temeiul prev. art. 312 alin.1 și art. 304/1C.pr.civ, iar prin decizia ce se va pronunța să se dispună schimbarea în totalitate a hotărârii pronunțate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că Tribunalul Cluja fost investit cu soluționarea acțiunii prin care am solicitat să se dispună suspendarea executării lucrărilor de construcție efectuate de pârâții, in baza autorizatiilor de contruire nr.46/2008 și 47/2008 eliberate de Primarul comunei până la pronunțarea hotărârii asupra acțiunii de fond. Instanța de judecată a respins cererea considerând-o neîntemeiată cu următoarea motivare:
- raportul de control OCPI cu nr.5547/07.05.2008 atestă faptul că la măsurătorile de identificare a parcelelor nu a fost prezent si fostul proprietar, apreciindu-se că acesta ar putea da relatii utile cu privire la amplasamentul parcelelor;
- atât terenul reclamantilor cât și cel al pârâților a făcut obiectul 18/1991, respectiv 169/1997 eliberându-se TP, terenurile fiind predate proprietarilor de drept care de la acea dată le-au folosit, identificate cu nr., de tarIa si parcelă;
- reclamanții sunt cei care au dobândit prin cumpărare terenul cu nr.cad.
1013/2/1/2/1 și la data cumpărării aveau obligația identificării amplasamentului acestora;
- apărarea reclamanților în sensul că prin executarea lucrărilor de constructie Ii se
încalcă parțial limitele de proprietate nu a fost dovedită în cauză;
- nici împrejurarea că suntem în prezența unei suprapuneri de terenuri nu a fost dovedită în cauză, deoarece pârâții sunt cei care au folosit terenul de la data atribuirii in conditiile 18/1991.
Apreciează solutia instantei ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Instanța a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză instanța de judecată a apreciat în mod eronat că recurenții nu au făcut dovada suprapunerii imobilelor cu cele ale pârâtilor
Această concluzie este eronată deoarece din actele depuse la dosar a rezultat în mod indiscutabil că terenurile proprietatea noastră se suprapun cu imobilele proprietatea pârâților atât din punct de vedere al identificărilor de CF în regim cadastral cât și fizic. In acest sens au depus la dosar următoarele scripte:
- Încheierea de respingere a documentatiei cadastrale întocmită pentru imobilul proprietatea subsemnatului recurent. Motivul respingerii I-a constituit suprapunerea cu imobilele identificate cu nr.cad ale pârâților;
- Încheierea de respingere a documentatiei cadastrale întocmită pentru imobilul proprietatea subsemnatului recurent. Motivul respingerii I-a constituit de asemenea suprapunerea cu imobilele identificate cu nr.cad ale pârâților;
- planul întocmit de OCPI în care se evidențiază o suprapunere integrala a imobilelor proprietatea subsemnatilor și, si doar partiala a imobilului proprietatea subsemnatului cu imobilele pârâților
- raportul de control întocmit de OCPI, din cuprinsul căruia rezultă în mod indubitabil existenta și constatarea de către inspectorii acestei institutii a unei suprapuneri atît fizice cît și scriptice a imobilelor. În ceea ce privește suprapunerea fizică aspectul cel mai evident în constituie mențiunea din cuprinsul raportului de control conform căreia (unul din proprietarii inițiali ai imobilelor pârâților, beneficiar de TP în baza 1.18/1991) afirmă că nu mai recunoaște limitele fizice ce despart proprietatea sa de a recurenților.
- documentatia care a stat la baza eliberării, documentație care cuprinde planurile cadastrale ale imobilelor pârâților, planuri din care rezultă în mod evident că pârâții prin întocmirea acestor documentații, în mod intenționat, au mărit frontul la stradă al imobilelor proprietatea lor. Acest fapt se poate constata foarte ușor comparând dimensiunile frontului din cuprinsul planurilor cadastrale cu cele mentionate în registrul Titlurilor de proprietatea întocmit de Comisia locala de aplicarea legilor fondului funciar, rezultatul fiind o mărime cu aproximativ 15 metri liniari ai frontului; instanța de judecată a apreciat în mod eronat că susținerile recurenților nu ar fi întemeiate pe motiv că ar avea calitatea de dobânditori subsecvenți față de pârâți si ar fi avut obligația de identificare exactă a imobilelor lor.
Raportat la probele administrate în cauză această concluzie este eronată deoarece rationamentul instantei ar putea fi valabil doar pentru doi dintre reclamanti, și, care au dobândit imobilele prin cumpărare, nu însă și pentru recurentul, care a dobândit imobilul prin reconstituire de drept în baza 18/1991, anterior dobândirii de către pârâti a vreunui drept real asupra imobilelor invecinate. Cu toate acestea si imobilul este afectat de suprapunerea cauzata de pârâți cu bună știință în vederea edificării unor imobile în zonă. Instanta a omis cu desăvărșire să observe acest aspect.
- În ceea ce priveste prezenta autorului reclamanti si la efectuarea controlului de către OCPI, arătă că aceasta este o falsă problema deoarece întabularea dreptului de proprietate s-a făcut în contradictoriu cu acesta în baza unei expertize topo judiciare ce a avut la baza identificarea de imobil făcută de vânzătorul de la care am dobândit dreptul de proprietate. Limitele în care le-a fost transmis dreptul au fost clare de la bun început și au fost recunoscute de vecinii de pe toate laturile, mai puțin de pârâții din prezenta speță; instanța de judecată a apreciat că, atât timp cât terenul reclamantilor cât și cel al pârâților a făcut obiectul 18/1991, respectiv 169/1997 și s-au eliberat TP, proprietarii de drept le-au folosit pe baza identificării cunr., de tarIa si parcela,nu s-a făcut dovada vreunei suprapuneri în conditiile în care pârâții au folosit terenul netulburați.
Si aceasta concluzie a instantei este eronata și nu se bazează pe probe administrare in dosar, fiind simple supoziții ale instantei deoarece imobilele in litigiu, chiar daca au făcut obiectul legilor de reconstituire, nu au fost initial identificate si in regim de CF, pe nr., fiind predate proprietarilor pe am plasamente delimitate de limite fizice; ulterior, fiecare dintre proprietari a intabulat imobilul proprietatea sa în varianta dorită sau posibilă la acel moment, în regim topo recurenti si, in regim cadastral pârâții, fără a se corela cele două tipuri de inscrieri in CF; pârâții din actiunea introductiva nu au folosit niciodata imobilele in litigiu, acestea nu au fost folosite ca terenuri agricole avand destinatia de pășune. Doar pârâții din extinderea de actiune, care au dobîndit dreptul de proprietate in cursul anului 2008 prin acte subsecvente TP emis în condițiile nr. 18/1991, au început edificarea unor constructii pe imobilele in litigiu; recurenții, încă de dinainte de începerea lucrărilor de constructie au atras atentia cu privire la gresita intocmire a documentatiilor cadastrale, dovada în acest sens constituind-o chiar cotrolul efectuat de OCPI într-un moment in care nu se incepuse edificarea constructiilor.
În concluzie nu se poate retine in favoarea pârâților existenta unei posesii netulburate, stare de fapt care să prezume o îndeptățire a lor de a edifica constructii pe un amplasament corect delimitat, ci, dimpotrivă, din probele administrate la dosar rezultă că anterior demarării lucrărilor de constructii au existat divergente cu privire la amplasamentul parcelelor, divergente pe care pârâții le-au trecut cu vedere și pe care în mod cu totul nejustificat le-a trecut cu vederea si instanța de fond.
S-a considerat de către instanța de fond că în speță nu sunt întrunite condițiile prev. de art.14 alin.1 din 554/2004. Apreciează că în speță se impune suspendarea efectuarii lucrarilor de construire pana la pronuntarea unei hotarari pe fondul litigiului deoarece executarea in continuarea a lucrarilor le-ar produce grave prejudicii.
Așa cum a reținut și instanta de judecata pentru a se face aplicarea disp. art.14 din 554/2004 trebuie să existe o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. În acest sens se impun două precizări: în speță prin cercetarea" legalitătii" actului administrativ trebuie cercetat aspectul dacă acest act aduce sau nu atingere drepturilor si intereselor legitime ale recurenților.
Nu este suficient să se urmărească doar dacă, în speță, s-a respectat procedura prevazuta de 50/1991 sau dacă la baza eliberării au stat toate actele necesare prevazute de lege. Nu acesta este obiectul prezentului dosar în care recurenții susțin că le sunt incălcate limitele fizice ale proprietății noastre. Ar fi absurd ca pentru simplul motiv că cineva a depus o documentatie completă în viziunea 50/1991, aceea persoană să poată construi pe orice amplasament doreste. Se impune categoric să se cerceteze în speță atît cît permite prezenta procedură, dacă documentația depusă de pârâți este nu numai completă, ci si exactă, conformă cu realitatea.
În condițiile în care OCPI ca organ abilitat în domeniu a constatat erori de identificare a parcelelor și in conditiile in care recurenții au contestat anterior demarării lucrărilor dreptul si posesia pârâților pe un anumit aplasament apreciează că recurenții au produs probele necesare pentru a ridica puternice îndoieli cu privire la exactitatea documentatiilor depuse de pârâți pentru eliberarea.
Dispozițiile 50/1992 prevăd ca pas de pornire în solicitarea oricarei Autorizații pentru executarea unor lucrări, producerea de către solicitant a dovezii dreptului de proprietate asupra terenului pe care vrea să execute constructia. În speță pârâții au denaturat realitatea si au prezentat documentatii cadastrale eronat intocmite, iar acest element este cel de la care instanta era tinuta sa inceapa analiza legalității actului administrativ.
În ceea ce priveștecazul bine justificatarătă că prin executarea autorizațiilor de construcție nle este încălcat dreptul de proprietate, sunt incalcate prevederile legale in ceea ce priveste proiectarea si executia lucrării, aspecte ce rezultă cu caracter cert din probele anexate prezentei cereri. Apreciează că nu poate exista o situație mai flagrantă de incălcare a drepturilor si intereselor legitime a unor subiectii de drept decat aceea in care prin efectele actului adminsitrativ Ii se încalcă fizic dreptul de proprietate.
În ceea ce priveșteurgentamăsurii solicitate învederează instanței că în condițiile în care lucrările avansează într-un ritm alert, posibilitatea recuperării fizice a terenului proprietatea recurenților, ocupat de construcții este practic eliminată, iar recurenții suferă o dublă pagubă, atât prin diminuarea suprafetei detinute cat si prin diminuarea frontului suprafetei ce le rămâne în posesie, ducand astfel la scaderea in valoare a imobilului.
Avînd în vedere că există riscul tergiversării soluționării acțiunii de fond, precum și faptul că încălcarea drepturilor recurenților este certă, consideră că suspendarea actului administrativ este perfect justificată.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, a, și Primarul comunei s-a solicitat suspendarea executării lucrărilor de construcție efectuate de pârâții de rândul 1-6 în baza autorizațiilor de construire nr.46/2008 și 47/2008 eliberate de Primarul comunei până la pronunțarea instanței de fond; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivarea cererii a realizat-o prin invocarea împrejurării că imobilele proprietatea reclamanților se învecinează cu imobilele proprietatea pârâților iar cu ocazia întocmirii unor documentații cadastrale s-a constatat că imobilele reclamanților se suprapun din punct de vedere al identificării cadastrale cu imobilele pârâților și deși pârâții în prezența unei comisii OCPI a constatat existența acestor erori de identificare a solicitat eliberarea autorizației de construire și demararea lucrărilor împrejurare din care rezultă nesocotirea gravă a drepturilor reclamanților.
Reclamanții au mai învederat că existând neînțelegeri cu privire la delimitarea proprietății a fost promovată o acțiune în grănițuire, în fața instanței competente.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis.
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Împrejurarea invocată recurenți potrivit căreia nu se poate retine in favoarea pârâților existenta unei posesii netulburate, stare de fapt care să prezume o îndeptățire a lor de a edifica constructii pe un amplasament corect delimitat, ci, dimpotrivă, că anterior demarării lucrărilor de constructii au existat divergente cu privire la amplasamentul parcelelor, divergente pe care pârâții le-au ignorat poate constitui o situație în care să se aprecieze că suntem în prezența cazului bine justificat.
Aserțiunile primei instanțe legale de verificarea legalității documentației cadastrale prezentate la momentul eliberării autorizației nu pot fi primite întrucât în această procedură verificarea legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu poate fi realizată decât din perspectiva existenței unor dubii puternice cu privire la legalitatea acestuia și nu se poate realiza o analiză a înscrisurilor care au stat la baza eliberării actului administrativ.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă. Prima instanță a reținut referitor la paguba iminentă că întrucât dreptul de proprietate al părților s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.18/1991 nu poate fi apreciată ca existând paguba având în vedere că nu s-a făcut dovada încălcării parțiale a limitelor de proprietate ceea ce nu corespunde probatoriului administrat.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate, situație care se apreciază ca fiind prezentă în litigiul dedus judecății, existând cazul bine justificat respectiv existența unui litigiu privind delimitarea imobilelor terenuri precum și paguba iminentă constând în posibilitatea atingerii dreptului de proprietate al reclamanților astfel că se apreciază că sunt îndeplinite condițiile instituite de prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o greșită determinare a stării de fapt și a interpretat ca atare în mod eronat dispozițiile legale incidente astfel că se poate reține că suntem în prezența motivului de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ, astfel că în temeiul dis part 312 pr civ va admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1764/03.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o va casa și în rejudecare va admite cererea de suspendare a executării lucrărilor de construcții realizate în baza autorizațiilor de construire nr. 46/2008 și 47/2008 eliberate de pârâtul Primarul Comunei până la pronunțarea instanței de fond în cauza nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1764/03.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și în rejudecare admite cererea de suspendare a executării lucrărilor de construcții realizate în baza autorizațiilor de construire nr. 46/2008 și 47/2008 eliberate de pârâtul Primarul Comunei până la pronunțarea instanței de fond în cauza nr-.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - G -
GREFIER
- -
Red./
3 ex./15.04.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Sărăcuț Mihaela, Gheorghe Cotuțiu
