Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1064/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1064/2009
Ședința publică din data de 23 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinarea recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, împotriva sentinței civile nr. 3869 din 11.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 16.03.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimaților, prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 3.869 din 11.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Maramureș - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamanților:, și, împotriva pârâților INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M și, în consecință, a fost obligată pârâta de rând 1 să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de vacanță prev. de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru perioada 27.06.2002 - 31.12.2003, calculate și actualizate în raport cu rata inflației de la scadență și până la achitare, iar pârâta de rând 2 fost obligată să facă demersurile în calitate de ordonator de credite pentru asigurarea fondului necesar plății sumelor cuvenite.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată, în forma cum a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 365/29.05.2007, prevede la art. 35 alin. 2 că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Acordare acestor drepturi a fost suspendată pentru perioada 2001 - 2006 în mod succesiv dreptul la acțiune s-a născut la încetarea suspendării - 1.01.2007, ceea ce înseamnă că acțiunea introdusă la 17.09.2008 este în termen pentru oricare din anii la care s-a referit suspendarea.
Legea nr. 360/6.06.2002 privind Statutul polițistului, modificată, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 440/24.06.2002 ceea ce înseamnă ca intrat în vigoare la 3 zile după publicare.
Potrivit art. 1 (1) din Legea 360/2002 polițistul este funcționar public civil cu statut special. În această calitate au dreptul la un salariu lunar compus din salariul bază și indemnizații ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
Întrebarea este dacă prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 sunt suficiente pentru instanță ca să acorde prima de concediu reclamanților sau aceștia trebuiau să aștepte apariția nr.OG 38/2003 intrată în vigoare la 1.01.2004, privind salariul și alte drepturi ale polițiștilor - art. 37 alin. 2 teza 1.
Astfel, tribunalul a arătat că Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casați și Justiție prin decizia XII/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 733/30.10.2007 nu s-a ocupat de succesiunea Legii 188/1999 și nr.OG 38/2003, respectiv de perioada dispusă între apariția celor două acte normative, ci exclusiv de aplicabilitatea nr.OG 38/2003. S-a stabilit că pentru perioada cât a fost în vigoare ordonanța, polițiști au drept la primă de concediu.
Prevederile art. 78 alin. 1 și 2 din Legea nr. 360/2002 nu prorogă, în accepțiunea instanței, prima de concediu pentru polițist până la apariția nr.OG 38/2003.
A apreciat instanța de fond că, drepturile de salarizare specifice militarilor care au continuat să se aplice polițiștilor până la apariția nr.OG 38/2003 trebuiau acordate împreună cu prima de concediu începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 deoarece cele două categorii de drepturi (prima de concediu și drepturile militarilor) nu sunt incompatibile. Prima de concediu este un drept nou, cunoscut abia 1999, pe care militarii polițiști deveniți funcționari publici în 2002 nu l-a avut, dar aceste drepturi nu se exclud și trebuie acordate cumulativ.
Cuantumul primei de concediu a fost stabilit textual prin Legea nr. 188/1999, reluarea acestei dispoziții prin nr.OG 38/2003 nu înseamnă că polițiști au dreptul la primă de concediu abia din 1.01.2004 devreme ce ei sunt funcționari publici din 27.06.2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002.
Nu s-a pus problema anulării unui act administrativ al unei autorități sau instituții centrale, ci de acordarea unor drepturi salariale pentru care competent potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 este tribunalul, în primă instanță.
Pârâta 2 fost obligată doar să facă demersurile necesare asupra fondurilor necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți, ea neavând raporturi de serviciu cu aceștia pentru a fi obligată principal la plată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat recurs pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, solicitând admiterea acestuia, întemeiat pe dispozițiile art. 3041.pr.civ.
Prin recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, se solicită admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței recurate.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că hotărârea instanța de fond este netemeinică și nelegală, dată cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, pentru perioada 27.06.2002 - 31.12.2003 actualizată cu indicele de inflație, deoarece în conformitate art. 60 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceasta intră în vigoare la data de 01.01.2004.
Totodată, pârâtul relevă că prin Legea nr. 172/10.10.2008 privind aprobarea nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006, a fost modificat art. 1 alin. 2 din actul aprobat prin lege, în sensul că în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței menționate intră funcționarii care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare.
Față de aceste dispoziții legale, se arată că polițiștii erau plătiți în baza Legii nr. 138/20.07.1999 care nu prevedea dreptul la plata unei prime de concediu, iar dreptul acestora la aceasta a luat naștere începând cu data de 01.01.2004, data intrării în vigoare a nr.OG 38/2003.
În recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B se solicită admiterea acestuia, așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că reclamanților le sunt aplicabile prev. art. 78 alin 2 din Legea nr. 360/2002 și potrivit acestora, reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu pentru perioada 27.06.2002 - 31.12.2003, în condițiile în care salarizarea la aceea dată se făcea potrivit legislației specifice personalului militar.
De asemenea, pârâtul apreciază că nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, astfel că reclamanții neputând beneficia în anii 2002 și 2003 de acest drept.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, a disp. art. 304 și art. 3041.pr.civ. precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente întrucât potrivit dispozițiilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta, ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Așadar, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat incidența dispozițiilor legale din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, a disp. Legii nr. 360/2002 prin care polițistul este considerat funcționar public civil cu statut special cu drepturile și obligațiile corespunzătoare, cât și cu prev. disp. art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, cu privire la prima de concediu acordată funcționarilor publici și faptul că în raport de toate aceste reglementări reclamanților li se cuvin primele respective și în perioada solicitată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ca fiind nefondat, iar în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M împotriva sentinței civile nr. 3.869 din 11 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red. Gh.
Dact./2 ex./02.04.2009
Jud. fond: Șt..
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
